ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 204 din 14 octombrie

2008 pronunțată în Dosarul nr. 1297/109/2008, Tribunalul Argeș, secția civilă,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.P. în contradictoriu cu

pârâta Primăria Municipiului Pitești și a anulat în parte dispoziția din 24

aprilie 2008 emisă de pârâtă, constatând că reclamantul este îndreptățit la

despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 162 mp, fiind

menținută în rest dispoziția.

În motivarea

sentinței, s-a reținut că dispoziția din 24 aprilie 2008, prin care s-a respins

cererea reclamantului pentru măsuri reparatorii, cu motivarea că acesta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate cu acte încheiate în formă autentică, a modificat

dispoziția din 30 octombrie 2007 a aceluiași emitent, prin care se propusese

acordarea de despăgubiri reclamantului pentru același teren, conform titlului

VII al Legii nr. 247/2005.

Cea din urmă

dispoziție este nelegală, deoarece reclamantul figurează în lista anexă a

decretului de expropriere din 1974 cu teren în suprafață de 165 mp, iar

potrivit dispozițiilor art. 23.1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007, pentru dovada

dreptului de proprietate este suficientă și prezentarea actului de expropriere,

după caz, a procesului - verbal încheiat cu cea ocazie.

Întrucât nu este

posibilă restituirea în natură a terenului, acesta fiind afectat de detalii de

sistematizare, iar construcția a fost demolată, s-a constatat că reclamantul

este îndreptățit la despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Apelul declarat de

către Primarul Municipiului Pitești împotriva sentinței menționate a fost

respins ca nefondat prin Decizia nr. 28 din 4 februarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au

confirmat legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe cu privire

la dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în

suprafață de 162 mp, cu atât mai mult cu cât reclamantul a figurat în

evidențele fiscale ca plătitor de impozit pentru teren până în anul 1974.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs Primarul Municipiului Pitești, criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență,

că, în mod greșit, s-a apreciat că reclamantul a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra terenului, în absența înfățișării actului de dobândire a

dreptului, în formă autentică.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, „În absența unor probe contrare, existența și, după

caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive

sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Așadar, în măsura în

care nu s-a înfățișat însuși titlul translativ, declarativ ori constitutiv al

dreptului de proprietate, în condițiile art. 23 din Lege, prin derogare de la

regimul probator de drept comun al dreptului de proprietate, este operantă

prezumția legală de proprietate instituită prin art. 24 alin. (1) în favoarea

persoanei care figurează în actul normativ sau administrativ de preluare a

bunului de către stat.

Conform art. 24.1 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2001,

înscrisurile menționate la art. 24 alin. (1) din lege sunt considerate „acte

doveditoare ale dreptului de proprietate”, în sensul art. 23 alin. (1) din Lege.

Ca atare, sunt fără

temei susținerile recurentului în sensul că dovada dreptului de proprietate în

contextul Legii nr. 10/2001 se realizează exclusiv prin înfățișarea unui

înscris doveditor al dreptului, ce întrunește exigențele de fond și formă ale

unui titlu de proprietate, câtă vreme este admisibilă aplicarea prezumției

legale de proprietate instituite prin art. 24 alin. (1) din Lege.

În cauză, reclamantul

figurează în lista - anexă a decretului de expropriere din 1974 (poziția 63) cu

terenul în suprafață de 165 mp și construcție - în prezent, demolată -, situate

în Pitești, fapt ce nu s-a contestat de către recurent.

Extrasul din actul de

expropriere reprezintă o dovadă viabilă a calității reclamantului de persoană

îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, după cum,

în mod corect, au constatat în cauză ambele instanțe de fond, făcând o aplicare

corespunzătoare a dispozițiilor art. 23 și 24 din Lege.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești împotriva Deciziei civile nr.

28/A din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29

ianuarie 2010.