ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.03.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2559/2007

HOTĂRÂRE
22.03.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2559/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

9900/2005, contestatorul M.D.C., în contradictoriu cu Municipiul Pitești, prin

Primar, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2659/2005 emisă de

Primarul Municipiului Pitești, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând

restituirea în natură a terenului în suprafață de 1335 mp, situat în Pitești,

iar pentru suprafața care nu poate fi restituită în natură, să fie despăgubit.

Contestatorul și-a motivat

contestația în sensul că terenul a aparținut autorului său M.G., care l-a

dobândit prin moștenire de la părinții săi, prin actul de partaj voluntar

autentificat sub nr. 1358/281 din 22 iulie 1959.

S-a susținut că pârâtul a respins

nejustificat notificarea, cu motivarea că terenul este afectat de construcții,

fiind liberă doar o suprafață de aproximativ 400 mp.

Acțiunea a fost precizată ulterior,

în sensul că obiectul notificării îl constituie doar suprafața de 1335 mp,

identificată în actul de partaj voluntar.

Notificarea a fost făcută pentru

suprafața de 2.300 mp, având în vedere întreaga suprafață deținută de bunicii

săi, deoarece, la acea dată, contestatorul nu era în posesia actului de partaj

voluntar în care se preciza suprafața cuvenită tatălui său, restul suprafeței

aparținând mătușilor sale, E.I. și Ș.E.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 101 din 8 iunie 2006, a admis contestația, a anulat dispoziția nr.

2659/2005 și a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în

natură a suprafeței de 380 mp, conform raportului de expertiză întocmit de ing.

expert D.V., raport care a fost omologat de instanță.

De asemenea, s-a constatat că

reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru suprafața de 955 mp teren.

Tribunalul, pentru a da această

hotărâre, a reținut că, din concluziile raportului de expertiză a rezultat că

terenul în suprafață de 1335 mp, menționat în actul de partaj voluntar, a fost

proprietatea autorului reclamantului, teren ce a intrat în patrimoniul

statului, ca urmare a exproprierii.

Din această suprafață, pentru care

reclamantul justifică dreptul de proprietate doar 380 mp, reprezintă teren

liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea sa în

natură, iar pentru diferența de 955 mp urmând a primi despăgubiri.

Astfel, tribunalul a admis

contestația în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 11

alin. (2) din aceeași lege.

Contestatorul a declarat apel

împotriva acestei sentințe.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 185/A din 2 octombrie 2006, a respins apelul ca tardiv declarat,

reținând că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată contestatorului la

13 iulie 2006, așa cum rezultă din dovada de primire, iar calea de atac a fost

declarată la 2 august 2006, dată ce este menționată pe plicul cu care apelul a

fost expediat instanței.

Ulterior, Tribunalul Argeș a

înaintat curții de apel și apelul formulat de Municipiul Pitești.

Prin decizia civilă nr. 246/A din 13

noiembrie 2006, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul Municipiul Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că dispozițiile aplicabile în speță sunt cele ale

art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de caracterul de normă

generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât

preluărilor în forma exproprierii, caz în care principiul îl constituie

restituirea în natură.

Instanța a reținut că utilitatea

publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează pentru întreaga

suprafață de teren, cele două parcele din litigiu fiind libere și, chiar dacă

terenul expropriat a fost trecut în domeniul public al Municipiului Pitești,

prin HG nr. 447/2002, acest act normativ are forță juridică inferioară Legii

nr. 10/2001, ale cărei dispoziții trebuie respectate.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.civ.

Pârâtul a susținut, în esență, că

motivarea deciziei în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11

din Legea nr. 10/2001 este nefondată, deoarece terenul în litigiu este afectat

de investiții legal aprobate, pe care expertul avea obligația să le identifice,

lucru pe care nu l-a realizat.

Recursul se va admite pentru

următoarele argumente:

Susținerea recurentului pârât cu

privire la nelămurirea situației de fapt, de către instanța de apel este

fondată.

Într-adevăr, concluzia că terenul

este restituibil în natură sau nu aparține exclusiv instanței de judecată, dar

acest lucru se realizează pe baza unor constatări tehnice, ce trebuie să se

întemeieze pe un raport de expertiză.

Deși în speță s-a efectuat o

expertiză tehnică, nu a fost complet stabilită situația de fapt, respectiv dacă

terenul este sau nu restituibil în natură.

Altfel spus, modul în care a fost

întocmit raportul de expertiză nu lămurește pe deplin situația de fapt și, deși

concluziile sale sunt în sensul că suprafața de teren ar fi restituibilă în

natură, lipsesc constatările de fapt cu caracter științific, care să justifice

asemenea concluzii.

Într-o atare situație, calificarea

dată de expert nu poate fi acceptată de instanță pur și simplu, ca fiind

concluzii specifice unor lucrări de specialitate tehnică.

Astfel, în raport cu prevederile

art. 314 C. proc. civ., hotărârea atacată va fi casată, iar cauza se va trimite

spre rejudecare pentru a se lămuri pe deplin situația de fapt privind terenul

în litigiu, fie prin refacerea raportului de expertiză existent la dosar, fie

pe calea altei expertize, cu aceleași obiective, dar fundamentată științific.

Admite recursul declarat de

Municipiul Pitești, prin Primar împotriva deciziei nr. 246/A din 13 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 martie 2007

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 noiembrie 2004 reclamanții M.V.G. și B.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Pitești pentru ca prin hotărârea ce se va pr
ÎCCJ 2009-06-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6542/2009
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 8 iunie 2006, Tribunalul Argeș, s ecția civilă, a admis contestația formulată de reclamantul M.D.C. în contradictor
ÎCCJ 2007-06-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5130/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 5571/2005, reclamanții S.V.A. și S.F.M. au contestat dispoziția nr. 3529/200
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #128545)
, certificate de rol fiscal, certificat de moștenitor), esențiale fiind însă actul primar, reprezentat de contractul de donație pentru antecesoarea reclamantului ca dovadă a intrării bunului în patrimoniu, coroborat cu decretul de exproprie
ÎCCJ 2008-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul T.I. a solicitat anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006
Sursă