ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2559/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9900/2005, contestatorul M.D.C., în contradictoriu cu Municipiul Pitești, prin Primar, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2659/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1335 mp, situat în Pitești, iar pentru suprafața care nu poate fi restituită în natură, să fie despăgubit. Contestatorul și-a motivat contestația în sensul că terenul a aparținut autorului său M.G., care l-a dobândit prin moștenire de la părinții săi, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1358/281 din 22 iulie 1959. S-a susținut că pârâtul a respins nejustificat notificarea, cu motivarea că terenul este afectat de construcții, fiind liberă doar o suprafață de aproximativ 400 mp.

Acțiunea a fost precizată ulterior, în sensul că obiectul notificării îl constituie doar suprafața de 1335 mp, identificată în actul de partaj voluntar. Notificarea a fost făcută pentru suprafața de 2.300 mp, având în vedere întreaga suprafață deținută de bunicii săi, deoarece, la acea dată, contestatorul nu era în posesia actului de partaj voluntar în care se preciza suprafața cuvenită tatălui său, restul suprafeței aparținând mătușilor sale, E.I. și Ș.E. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 101 din 8 iunie 2006, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 2659/2005 și a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 380 mp, conform raportului de expertiză întocmit de ing.

expert D.V., raport care a fost omologat de instanță. De asemenea, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru suprafața de 955 mp teren. Tribunalul, pentru a da această hotărâre, a reținut că, din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul în suprafață de 1335 mp, menționat în actul de partaj voluntar, a fost proprietatea autorului reclamantului, teren ce a intrat în patrimoniul statului, ca urmare a exproprierii. Din această suprafață, pentru care reclamantul justifică dreptul de proprietate doar 380 mp, reprezintă teren liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea sa în natură, iar pentru diferența de 955 mp urmând a primi despăgubiri.

Astfel, tribunalul a admis contestația în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 11 alin. (2) din aceeași lege. Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 185/A din 2 octombrie 2006, a respins apelul ca tardiv declarat, reținând că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată contestatorului la 13 iulie 2006, așa cum rezultă din dovada de primire, iar calea de atac a fost declarată la 2 august 2006, dată ce este menționată pe plicul cu care apelul a fost expediat instanței. Ulterior, Tribunalul Argeș a înaintat curții de apel și apelul formulat de Municipiul Pitești. Prin decizia civilă nr. 246/A din 13 noiembrie 2006, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dispozițiile aplicabile în speță sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât preluărilor în forma exproprierii, caz în care principiul îl constituie restituirea în natură. Instanța a reținut că utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafață de teren, cele două parcele din litigiu fiind libere și, chiar dacă terenul expropriat a fost trecut în domeniul public al Municipiului Pitești, prin HG nr. 447/2002, acest act normativ are forță juridică inferioară Legii nr. 10/2001, ale cărei dispoziții trebuie respectate.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.civ. Pârâtul a susținut, în esență, că motivarea deciziei în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, deoarece terenul în litigiu este afectat de investiții legal aprobate, pe care expertul avea obligația să le identifice, lucru pe care nu l-a realizat. Recursul se va admite pentru următoarele argumente: Susținerea recurentului pârât cu privire la nelămurirea situației de fapt, de către instanța de apel este fondată. Într-adevăr, concluzia că terenul este restituibil în natură sau nu aparține exclusiv instanței de judecată, dar acest lucru se realizează pe baza unor constatări tehnice, ce trebuie să se întemeieze pe un raport de expertiză.

Deși în speță s-a efectuat o expertiză tehnică, nu a fost complet stabilită situația de fapt, respectiv dacă terenul este sau nu restituibil în natură. Altfel spus, modul în care a fost întocmit raportul de expertiză nu lămurește pe deplin situația de fapt și, deși concluziile sale sunt în sensul că suprafața de teren ar fi restituibilă în natură, lipsesc constatările de fapt cu caracter științific, care să justifice asemenea concluzii. Într-o atare situație, calificarea dată de expert nu poate fi acceptată de instanță pur și simplu, ca fiind concluzii specifice unor lucrări de specialitate tehnică. Astfel, în raport cu prevederile art. 314 C. proc. civ., hotărârea atacată va fi casată, iar cauza se va trimite spre rejudecare pentru a se lămuri pe deplin situația de fapt privind terenul în litigiu, fie prin refacerea raportului de expertiză existent la dosar, fie pe calea altei expertize, cu aceleași obiective, dar fundamentată științific.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Municipiul Pitești, prin Primar împotriva deciziei nr. 246/A din 13 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007 .