ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 31 mai 2006, completată și precizată, I.G., I.T.C. și N.F. au solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești și cu Municipiul Pitești, reprezentat prin primar, desființarea dispoziției nr. 1654/2006 și restituirea în natură a suprafeței de teren de 320 mp situată în Pitești, iar în subsidiar acordarea măsurilor reparatorii constând în compensarea cu un alt teren disponibil aflat în același punct. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul în suprafață de 3200 mp proprietatea autorului lor I.G.

a fost expropriat în 1977 împreună cu construcțiile existente și că în mod nelegal le-a fost respinsă notificarea pe motiv că au fost despăgubiți, deși acest lucru nu corespunde realității și există posibilitatea de restituire a terenului, deoarece în imediata vecinătate a proprietății expropriate există un teren liber disponibil. Prin sentința nr. 193 din 5 iunie 2007 Tribunalul Argeș a admis în parte acțiune completată și precizată formulată de reclamanții I.G., I.T.C. și N.F. modificând în parte dispoziția nr. 1654/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești în sensul înlăturării mențiunii potrivit căreia expropriatul I.G., autorul reclamanților ar fi primit despăgubiri. Restul dispozițiunilor sentinței a fost menținut.

S-a reținut prin sentința pronunțată, ca prin dispoziția nr. 1654/2006 a fost respinsă notificarea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3200 mp situat în Pitești, deoarece reclamanții nu au prezentat actele de proprietate pentru terenul solicitat iar în 1977 autorul acestora I.G. a fost expropriat cu suprafața de teren de 2000 mp și construcțiile aflate pe acesta, în suprafață de 91,92 mp. Prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru suprafața de 2000 mp teren și construcții, luându-se act totodată că la expropriere I.G.

a primit despăgubiri în sumă de 4500 ROL. S-a constatat totodată existența unor cauze obiective care fac imposibilă restituirea terenului de 2000 mp în natură, deoarece acesta este afectat integral de blocuri de locuit și zona funcțională a acestora, alei de acces, spațiu verde amenajat, aparținând domeniului public și un tronson al străzii Lânăriei. Întrucât reclamanții nu au depus titlul de proprietate al autorului lor, iar certificatele eliberate de Administrația Financiară nu țin loc de titlu de proprietate, constituind doar un mijloc de evidență în vederea stabilirii impozitului, instanța a apelat la prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, reținând că din dreptul de proprietate al reclamanților a fost preluată doar suprafața de 2000 mp, ce a fost expropriată prin Decretul nr. 298/1977, identificată și prin expertiza topo.

S-a mai reținut în considerentele sentinței că terenul de 2000 mp expropriat, a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și că neexistând teren liber de construcții și utilități, măsurile reparatorii nu pot fi stabilite reclamanților decât sub forma despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora. În ceea ce privește terenurile aflate în imediata vecinătate a aceluia în litigiu, acestea nu sunt disponibile pentru a fi atribuite în compensare, deoarece regimul juridic al acestora nu a fost încă finalizat. Întrucât la dosar intimata nu a probat achitarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului de 2000 mp, iar raportul de evaluare la care face trimitere nu face dovada plății despăgubirilor, instanța a concluzionat că în mod greșit prin dispoziția nr. 1654/2006 s-a reținut acordarea despăgubirilor, considerent pentru care a înlăturat această mențiune.

Cu o motivare asemănătoare aceleia din considerentele sentinței, Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a respins apelul reclamanților I.G., I.T.C. și N.F. precum și acela al Municipiului Pitești prin Primar. - Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs nemotivat în drept reclamanții. Într-un prin motiv de recurs se arată că dispozițiunile art. 7 alin. (1), art. 12, art. 14 și art. 20 din Legea nr. 10/2001 nu-și găsesc corespondent în speța dedusă judecății, deoarece terenul în suprafață de 1089 mp aflat în imediata apropiere a terenului expropriat este liber de construcții și amenajări, existând posibilitatea acordării lui în compensare.

Expertiza efectuată a stabilit că terenul de 1089 mp nu face parte din domeniul public, astfel că în mod greșit instanța a reținut incidența în privința acestui teren a H.G. nr. 447/2002. - Prin decizie s-a reținut că terenul solicitat în compensare de reclamanți ar face obiectul notificărilor foștilor proprietari, deși din actele depuse rezultă că foștii proprietari au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor și nu restituirea în natură. Ambele instanțe în mod nejustificat nu au luat în considerație în soluționarea cauzei aceste acte și și-au declinat competența restituirii terenului liber sau în compensare, în favoarea Comisiei Centrale pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Recursul este nefondat. Corect în cauză instanța de apel a făcut aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru a evidenția că opțiunea persoanei îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent are un caracter subsidiar, și de excepție aceleia a restituirii în natură, care are un caracter prioritar, și care operează numai atunci când restituirea în natură nu este obiectiv posibilă. Trimiterea pe care curtea de apel o face la art. 14, 14 și art. 20 din lege vizează cazurile prevăzute expres de lege, la care se referă alin. (2) al art. 7 potrivit cărora persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri reparatorii.

Textele legale de referință din motivarea deciziei, nu afectează legalitatea deciziei ci sunt menite a evidenția temeiul juridic al excepției de la principiul prioritar al restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv- și de aici a temeiniciei dispoziției nr. 1654/2006 prin care măsurile reparatorii au fost acordate reclamanților contestatori sub forma despăgubirilor. În speță, terenul proprietatea autorului reclamanților, expropriat în 1977, în suprafață de 2000 mp, a căpătat destinația pentru care a fost preluat prin expropriere, fiind ocupat, așa cum se atestă prin expertiza efectuată în cauză cu blocuri de locuințe, alei, spații verzi și tronsonul străzii Lânăriei- astfel că în mod corect prin dispoziția nr.1654/2006 contestată s-au acordat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.

Într-adevăr, terenul de 1089 mp învecinat aceluia expropriat este liber de construcții și utilități, așa cum s-a concluzionat prin expertiza topo, dar în condițiile în care situația sa juridică nu este încă clarificată fiind în curs de soluționare notificările formulate de persoanele îndreptățite, foștii proprietari, terenul nu se află la dispoziția municipiului pentru ca acesta să-l acorde în compensare reclamanților. Împrejurarea potrivit căreia persoanele îndreptățite au solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești nu poate constitui un argument solid în sprijinul solicitărilor reclamanților, de vreme ce potrivit alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent dacă restituirea în natură este posibilă.

Instanța de fond și apoi acea de apel nu puteau anticipa modalitatea de rezolvare a cererilor de restituire formulate de foștii proprietari ai terenului de 1089 mp, pentru a dispune în cauză acordarea acestui teren în compensare reclamanților. În raport de cele mai sus expuse, și întrucât legalitatea deciziei nr. 416/2007 a Curții de Apel Pitești nu este afectată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul reclamanților va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii I.G., I.T.C. și N.F. împotriva deciziei nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.