ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3683/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 48 din 01 martie 2010, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamanții I.C.N.M. și Ș.C., în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin

Primar și a modificat în parte dispoziția din 07 octombrie 2009 emisă de Primarul

Municipiului Pitești, în sensul că a constatat că petenții sunt îndreptățiți la

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 150 m.p. situat în Pitești, strada S.,

județul Argeș. A fost menținută în rest dispoziția.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut

că, reclamanții au formulat notificare, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care

au solicitat să fie despăgubiți în bani pentru imobilul situat în Pitești, strada

S., expropriat prin Decretul nr. 196/1984, compus din teren în suprafață de 150

m.p. și construcție în suprafață de 89,99 m.p., arătând că terenul este ocupat de

detalii de sistematizare.

Prin dispoziția din 7 octombrie 2009 emisă de Primarul

Municipiului Pitești, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești și

orice fel de despăgubiri pentru teren și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcții.

Tribunalul a constatat că, prin notificarea formulată,

reclamanții au solicitat doar suprafața de 150 m.p., pentru care doreau să primească

despăgubiri, iar prin contestație au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe

de teren de 350 m.p., urmând ca instanța să analizeze legalitatea și temeinicia

dispoziției prin prisma notificării formulate, și nu a contestației.

Astfel, s-a reținut că reclamanții au făcut dovada îndreptățirii

la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 150 m.p. solicitat prin notificare,

pe care se află edificate construcțiile pentru care, chiar pârâta a propus acordarea

de măsuri reparatorii.

Prima instanță a reținut că, în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul

a fost expropriat prin Decretul nr. 196/1984, construcțiile au fost demolate, iar

terenul este afectat de detalii de sistematizare, astfel că cei doi reclamanți sunt

îndreptățiți la despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 150 m.p. și nu numai

pentru construcțiile în suprafață de 89,99 m.p., așa cum în mod greșit s-a stabilit

prin dispoziția contestată.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia nr. 65/A din 10 mai 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâți împotriva sentinței Tribunalului, reținând că, în raport de starea de fapt

stabilită în baza probelor administrate, în mod corect prima instanță a considerat

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de

un imobil expropriat, ale cărui construcții au fost demolate, în prezent afectat

de detalii de sistematizare.

Din coroborarea Decretului prezidențial nr. 196/1984 cu

tabelul Anexă nr. 1 la acest decret și cu adeverința din 27 septembrie 2001 emisă

de SC AC SA, din proprietatea lui Ș.C. și a lui G.M. s-a expropriat, atât terenul

în suprafață de 150 m.p., cât și construcția în suprafață de 89,99 m.p., astfel

că dispozițiile reparatorii în materie se aplică și pentru teren, nu numai pentru

construcție.

Instanța de apel a mai reținut că, deși pârâții contestă

dreptul de proprietate asupra terenului ca existând în patrimoniul reclamanților

înainte de expropriere, aceștia nu au adus dovezi în sensul apartenenței terenului

respectiv altei persoane.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul

Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin

Primar, care, fără să indice niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., au arătat că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamanții sunt

îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii și pentru teren, în condițiile în

care aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru teren.

Astfel, recurenții au susținut că nici în fața instanței

de apel nu s-a făcut dovada cu înscrisuri în sensul că terenul le-ar fi aparținut

reclamanților anterior preluării de către stat, iar din actele ce au fost prezentate

și avute în vedere la emiterea dispoziției contestate, rezultă că autorii reclamanților

au primit terenul respectiv ca lot ajutător, în vederea edificării construcției,

aceștia nefăcând dovada cu acte a dreptului de proprietate cu privire la terenul

în litigiu.

Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare.

Conform art. 302

1

lit. c) din C. proc. civ.,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele

de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ., iar art.

306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă

la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului

de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304

C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării

unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată,

raportat la motivul de recurs invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire

a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai

criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304

C. proc. civ.

În speță, nu s-au formulat critici privind soluția respingerii

apelului pronunțată prin decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest

text.

Dezvoltarea criticilor formulate de recurenți vizează doar

situația de fapt și modul în care instanța de apel a făcut aprecierea probelor cu

privire la dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 150

m.p.

Or, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea

probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate

face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului

Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin Primar, împotriva

deciziei nr. 65/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.