ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
50 pronunțată la 12 martie 2009, tribunalul a admis în parte acțiunea, în
sensul că a anulat dispoziția nr. 3247 din 7 iunie 2007, trimisă de către
Primarul municipiului Pitești, și a constatat că este îndreptățită
contestatoarea la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001
pentru casa care a fost demolată și terenul de 328 m.p.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de fond a reținut că terenul ce a făcut obiectul notificării
și identificat de către expert ca fiind în suprafață de 398 m.p. se află în p arte în incinta SC R. SA, iar suprafața de 89 m.p. este domeniul public, astfel că nu se mai poate restitui în natură, singura modalitate de restituire a
proprietății fiind aceea de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile
legii speciale.
Cu privire la
imobilul casă, tribunalul a apreciat că demolarea a avut loc ca măsură a
exproprierii și nu ca urmare a cererii proprietarului, împrejurare care conferă
acestei operațiuni un caracter abuziv, motiv pentru care se impune în favoarea
contestatoarei plata de despăgubiri, calculată de către expert la valoarea de
piață.
Prin decizia civilă nr.
26 din 1 martie 2010, Curtea de Apel Pitești a dispus admiterea apelului
declarat de pârâții Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului
Pitești și Municipiul Pitești, împotriva sentinței civile nr. 50 din 12 martie
2009, corect Tribunalul Argeș – secția civilă a dispus schimbarea în parte a
sentinței în sensul că, obligă Municipiul Pitești să propună pentru suprafața
de 89 m.p. aflată pe raza teritorială a acestuia, plata de despăgubiri, iar pe
SC R. SA, să propună despăgubiri pentru suprafața de 309 m.p.
A fost menținută în
rest sentința.
Pentru a se pronunța
astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 3247
din 7 iunie 2007, apelantul a respins cererea intimatei de plată a
despăgubirilor pentru construcția ce a făcut obiectul notificării, cu motivarea
că operațiunea demolării a avut loc la cererea proprietarului.
Suprafața de 400 m.p. asupra căreia a fost edificată construcția a trecut în proprietatea statului, fără
despăgubiri prin Decretul de expropriere nr. 961 adoptat la 11 octombrie 1967.
Ulterior exproprierii
la data de 26 mai 1976, fostul Consiliu Popular al Municipiului Pitești a emis
autorizație de demolare la cererea autorului, contestatorul R.N., situație
juridică în raport de care apelantul s-a apărat în sensul că imobilul nu se mai
poate încadra în categoria imobilelor preluate abuziv de către stat potrivit art.
2 din Legea nr. 10/2001.
În categoria
imobilelor preluate în mod abuziv, intră printre altele imobilele preluate fără
titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale aflate în vigoare la
data preluării.
La data preluării
terenului din proprietatea autorului R.N. se afla în vigoare Constituția din 21
august 1965, care prevedea prin dispozițiile art. 12 posibilitatea trecerii în
proprietatea statului prin expropriere a terenurilor și construcțiilor pentru
lucrări de interes public cu plata unei juste despăgubiri.
Fostul proprietar al
terenului în suprafață de 400 m.p., nu a primit o justă despăgubire, potrivit
principiului constituțional aflat în vigoare, astfel că preluarea imobilului
are un caracter abuziv, la data exproprierii fiind trecut în proprietatea
statului nu numai terenul dar și construcția, fiindcă numai în acest scop se
putea realiza pe teren o lucrare de interes public.
Eliberarea unei
autorizații de demolare a construcției la cererea proprietarului nu poate avea
nicio semnificație publică, fiindcă la data emiterii actului administrativ R.N.
nu mai avea nici un drept de proprietate asupra clădirii potrivit dispozițiilor
decretului de expropriere.
Cererea de demolare a
autorului intimatei, nu poate fi considerată ca o manifestară liberă de voință
în vederea exercitării unui act de dispoziție cât privește construcțiile, ci un
act impus de către autoritățile locale, care urmăreau realizarea lucrărilor de
interes public pe terenul expropriat și care putea demola clădirea, fără a mai
fi necesară o manifestare de voință a fostului proprietar.
Potrivit principiului
accesiunii imobiliare naturale, prin exproprierea statului devenea proprietar
nu numai pe terenul de 400 m.p., dar și pe clădirea aflată pe acesta, în lipsa
unei dispoziții contrare, astfel că, preluarea abuzivă a terenului, implică
același caracter și preluării construcției ca urmare a raportului accesoriu
dintre cele două imobile.
În raport de acest
argument se apreciază că în mod corect tribunalul a apreciat caracterul abuziv
al preluării construcției și a constatat îndreptățirea contestatoarei la
acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată.
Potrivit art. 32 din
Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al imobilelor preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 situația imobilelor
– construcții demolate, notificarea se soluționează prin dispoziție motivată a
primarului unității administrativ teritoriale în a cărui raz acesta se află.
Dacă pentru
construcția demolată Municipiul Pitești prin primar trebuia să soluționeze
notificarea pentru suprafața de 309 m.p. aflată în patrimoniul SC „R.” SA,
propunerea pentru plata de despăgubiri trebuia să fie făcută de către acesta de
pe urmă.
Potrivit art. 22 din
Legea nr. 10/2001, notificarea se adresează de către persoana îndreptățită,
persoanei juridice deținătoare a imobilului; prin unitatea deținătoare fiind
înțeleasă orice entitate cu personalitate juridică ce execută în numele
statului un drept de proprietate publică sau privată, ori cea care și-a
înregistrat în patrimoniu terenul cu orice titlu.
Cu privire la
suprafața de 309 m.p., tribunalul a făcut o apreciere greșită dispozițiilor
enunțate privind unitatea deținătoare și a desființat în tot dispoziția,
obligația apelantului de a propune despăgubiri, în condițiile legii speciale,
contestatoarei.
Pentru suprafața de 309 m.p. aflată în patrimoniul SC „R.” SA, plata de despăgubiri a fost propusă de către aceasta de pe
urmă în raport de considerentele expuse, astfel că, în baza art. 296 C. proc.
civ., s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului
Pitești.
Decizia a fost
pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art.
1 alin. (1) și (a) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură sub formă de
despăgubiri imobile preluate în mod abuziv de stat, de argumentațiile
cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie 1989 precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940
asupra rechizițiilor.
Imobilul construcție
situat în Pitești, B-dul Nicolae Bălcescu a fost demolat la cerere în baza
autorizației de demolare din 26 mai 1976, așa cum rezultă din adeverința nr. 577
din 17 aprilie 1991 eliberată de R. Pitești, situație în care greșit s-a
reținut că a fost preluat abuziv, în condițiile în care demolarea la cerere
fiind făcută este exclusă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din lege.
Recursul este motivat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a solicitat
judecata în lipsă.
Intimata a formulat
întâmpinare solicitând respingerea
recursului.
Examinând recursul
declarat de pârâți, instanța reține următoarele:
În mod corect
instanța de apel a reținut că este fără relevanță împrejurarea potrivit cu care
demolarea construcției pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în
echivalent s-a făcut la cererea fostului proprietar în condițiile în care
fusese deposedat anterior de terenul pe care era situată ca efect al
exproprierii, situație reglementată de art. 10 din Legea nr. 10/2001, care
reclamă beneficiul măsurilor reparatorii.
Împrejurarea că
cererea de demolare a construcției a fost formulată chiar de către intimat, nu
șterge caracterul abuziv al perimării de fapt, din moment ce chiar în
autorizația de demolare s-a precizat că imobilul va intra în proprietatea
statului, conform aceleiași cereri cu nr. 3817 ca și autorizația de demolare.
Prin urmare,
interpretarea dată de recurenți art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 este eronată,
situație în care recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. este nefondată și urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc.
civ.
Conform art. 274 C.
proc. civ. recurenții vor fi obligația la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat
recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești, Primarul
Municipiului Pitești și Municipiul Pitești împotriva deciziei nr. 26/A din 1
martie 2010 a Curții de Apel Pitești – secția civilă, pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurările sociale și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă recurenții la
plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă F.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 ianuarie 2011.