ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4229/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 1 octombrie 2001, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A.

SA Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie

obligată la acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru

terenul de circa 1100 mp din municipiul Pitești, județul Argeș, fostă

proprietate a lui B.M. până în anul 1962, expropriat prin Decretul nr.

197/1968.

Reclamanta

a arătat că a notificat-o pe pârâtă prin executorul judecătoresc la data de 21

mai 2001, iar prin adresa nr. 1032 din 8 iunie 2001, aceasta a refuzat cererea

de restituire prin echivalent cu motivarea că, pe de o parte, notificarea

trebuia adresată către A.P.A.P.S., iar pe de altă parte, bunul imobil nu a fost

suficient identificat pentru a se dispune în consecință.

La

data de 19 noiembrie 2001 reclamanta și-a completat cererea solicitând chemarea

în judecată și a pârâților: A.V.A.S.; Primăria municipiului Pitești, prin

primar; Consiliul Local al Pitești și Prefectura județului Argeș. La data de 29

martie 2002, pârâta SC A. SA a chemat în garanție A.V.A.S. și Ministerul

Finanțelor pentru a fi obligați s-o despăgubească pe reclamantă pentru

suprafața de teren ce urmează a fi identificată.

Fiind

astfel investit, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 274 din 19

decembrie 2002, a admis în parte cererea și a constatat că reclamanta este

îndreptățită să primească despăgubiri prin echivalent pentru terenul de 1537 mp

situat în Pitești, județul Argeș.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că terenul în discuție

a fost proprietatea autoarei reclamantei, B.M., decedată la 10 februarie 1962

și în anul 1962 acesta a fost preluat abuziv de fosta CAP Bascov, iar prin

Decretul nr. 187/1968 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat pentru

înființarea fostei Î.C.R.T.Î., în prezent SC A. SA Pitești, așa încât, în speță

sunt incidente prevederile art. 2 și art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Prin

decizia civilă nr. 71 A din 8 mai 2003, Curtea de Apel Pitești a admis

apelurile formulate de pârâtele SC A. SA Pitești; Primăria municipiului Pitești

,

Prefectura județului Argeș

și de chematul în garanție Ministerul

Finanțelor, a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a respins

ca inadmisibilă cererea introdusă de reclamanta M.A.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în condițiile în

care reclamanta s-a adresat Primăriei comunei Bascov prin cererea nr. 92 din 15

ianuarie 1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997, aceste legi excluzând

aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca inadmisibilă cererea

dedusă prezentei judecăți.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta M.A., invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta

susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în speță sunt incidente

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru motivul că terenul ce face

obiectul prezentei cauze ar intra sub incidența Legii fondului funciar nr.

18/1991, republicată și a Legii nr. 1/2000, întrucât, această suprafață de

teren ce a aparținut mamei sale, B.M., este situată în intravilan și este

deținută de pârâta SC A. SA Pitești, astfel încât sunt aplicabile prevederile

Legii nr. 10/2001 în baza cărora beneficiază de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Reclamanta

mai susține că instanța de apel a reținut greșit că ar fi solicitat acest teren

în baza Legii nr. 18/1991, republicată, întrucât, terenul ce a format obiectul

cererii sale nr. 92/15 ianuarie 1991 adresată Primăriei comunei Bascov, a

aparținut fostului ei soț, M.N., decedat, pentru care i s-a reconstituit

dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 15.319 din 23 iunie

1993, alături de ea fiind moștenitor și fiul său, M.C.E.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce succed.

Conform

art. 314 C. proc. civ. „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra

fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin

stabilite”.

În

speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la

aceeași curte de apel.

Este

de reținut că obiectul prezentei judecăți îl constituie terenul de circa 1100

mp situat în municipiul Pitești, ce a aparținut în proprietatea numitei B.M.,

mama reclamantei.

Reclamanta

a pretins că respectiva suprafață de teren este deținută de pârâta SC A. SA Pitești,

aspect ce îl confirmă și expertiza efectuată în cauză.

Din

titlul de proprietate nr. 15.319 din 23 iunie 1993 eliberat de Comisia

județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate (fila 198 dosar apel),

rezultă că reclamantei și fiului său, M.C.E., li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafețele de teren înscrise

în act, ce au aparținut însă, fostului ei soț, M.N., (decedat) și pentru care

formulaseră cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 92 din 15 ianuarie

1998 la Primăria comunei Bascov.

Conform

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 „nu

intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

ei forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii

nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare”.

Actuala

formă a art. 8 din Legea nr. 10/2001 face distincție între terenurile situate

în extravilan și terenurile situate în intravilan. Sunt exceptate terenurile

situate în extravilan, ceea ce înseamnă că terenurile situate în intravilanul

localităților pot face obiectul Legii nr. 10/2001.

Cum,

în speță, reclamanta a pretins că terenul în discuție ce a aparținut mamei

sale, B.M., se află în intravilanul municipiului Pitești și este deținut de

pârâta SC A. SA Pitești, (și pentru care reclamanta, așa cum s-a arătat, nu a

formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, sau Legii nr. 169/1997), în mod

greșit instanța de apel a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă, în

condițiile în care, instanța era datoare, în virtutea rolului său activ

conferit de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., să clarifice situația juridică

a bunului imobil.

Ca

atare, pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză urmează a fi

admis, se va casa decizia atacată și întrucât instanța de apel a soluționat

pricina fără a intra în cercetarea fondului, se va trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelurilor, în baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ.

Cu

prilejul rejudecării, instanța de apel va administra toate probele necesare

pentru identificarea terenului, inclusiv o expertiză pentru a se stabili dacă

terenul este situat în intravilan sau în extravilan, pentru a se putea aprecia

dacă sunt sau nu incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

M.A. împotriva deciziei civile nr. 71/A din 8 mai 2003 a Curții de Apel

Pitești.

Casează

decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași curte

de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2006.