ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4428/2007

Asupra recursului civil de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 274 din 19 decembrie 2002,

Tribunalul Argeș a admis în parte cererea formulată de reclamanta M.A.

împotriva pârâților SC A. SA Pitești, Primăria municipiului Pitești, Consiliul

local Pitești, Prefectura județului Argeș și A.P.A.P.S.

A constatat că reclamanta este îndreptățită să

primească despăgubiri prin echivalent pentru terenul de 1537 mp situat în

Pitești.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin

cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu

pârâții acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești, în temeiul

Legii nr. 10/2001, pentru un teren de cca 1100 mp, situat în Pitești.

A mai

reținut tribunalul, că terenul provine de la autoarea reclamantei, B.M.,

decedată la 10 februarie 1962 și a fost preluat abuziv de C.A.P. Bascov în

același an, iar potrivit Decretului nr. 197/1968 a fost expropriat pentru

înființarea fostei întreprinderi a Comerțului cu Ridicata Textile încălțăminte,

în prezent SC A. SA

Terenul este în suprafață de 1537 mp și se află în

incinta SC A. SA, iar potrivit art. 2 și art. 27 din Legea nr. 10/2001,

reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 71A din 8 mai 2003, Curtea de

Apel Pitești a admis apelurile declarate de pârâtele SC A. SA, Primăria

municipiului Pitești, Prefectura județului Argeș, A.P.A.P.S. și chematul în

garanție Ministerul Finanțelor Publice.

A schimbat în tot sentința apelată și a respins ca

inadmisibilă cererea reclamantei, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 37 din Legea nr. 1/2000, modificată, ceea ce exclude

aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 4229 din 28 aprilie 2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pe care a casat-o și a

trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași curte de apel.

Instanța supremă a constatat că împrejurările de fapt

nu au fost deplin stabilite, pentru că, terenul reconstituit în baza legilor

fondului funciar este un teren ce a aparținut soțului reclamantei, decedat și

pentru care s-a formulat cerere de reconstituire.

Cum art. 8 din Legea nr. 10/2001 exclude de la

restituire terenurile situate în extravilan era necesar a se administra probele

necesare pentru clarificarea situației juridice a terenului.

După rejudecare, prin decizia civilă nr. 230A din 30

octombrie 2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate și a

schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea.

A obligat pe reclamantă la plata cheltuielilor de

judecată către pârâta SC A. SA, în cuantum de 2000 lei.

Curtea de apel a stabilit că terenul este situat în

intravilanul municipiului Pitești, așa cum rezultă din adresa nr. 43621/43622

din 6 octombrie 2006, eliberată de Municipiul Pitești.

SC A. SA este societate integral privatizată,

situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, modificată, iar reclamanta nu este îndreptățită să primească

despăgubiri bănești de la SC A. SA, ci trebuie să se adreseze Comisiei centrale

pentru stabilirea despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs M.C.E., unicul moștenitor al reclamantei, care a decedat la

data de 26 octombrie 2006.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a art. 22 și

art. 29 din Legea nr. 10/2001 și a art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Recurentul a arătat că, potrivit art. 22 din Legea

nr. 10/2001, a adresat în termen notificarea unității deținătoare a imobilului.

Dacă unitatea deținătoare a constatat că nu se poate dispune restituirea în

natură, ci acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, era obligată să

transmită notificarea și documentația instituției implicată în privatizare,

competentă să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005,

persoana îndreptățită nu trebuie să se adreseze personal Secretariatului

Comisiei centrale, ci unitatea sesizată trebuie să trimită acestuia

notificarea, însoțită de propunerea de acordare de despăgubiri.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se

vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în vigoare la data notificării transmise de reclamantă SC A. SA,

persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare a imobilului,

solicitând restituirea în natură, iar potrivit art. 27 alin. (2) din lege, în

forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, notificarea se adresează instituției publice care a

efectuat privatizarea.

În cauză, prin notificarea transmisă SC A. SA, prin

executor judecătoresc, la 21 mai 2001, reclamanta M.A. a solicitat despăgubiri

bănești pentru suprafața de teren de 1100 mp aflată în patrimoniul societății.

Prin adresa din 8 iunie 2001, societatea notificată a

comunicat reclamantei că refuză cererea de restituire prin echivalent, pentru

că este societate privatizată, iar notificarea se adresează instituției publice

implicate în privatizare.

Prin urmare, în noiembrie 2001, reclamanta a transmis

o nouă notificare, prin executor judecătoresc, către A.P.A.P.S., care nu a dat

curs cererii.

Așadar, reclamanta a respectat obligația de

notificare în termenul legal, atât a unității deținătoare, cât și a instituției

implicate în procesul de privatizare a unității deținătoare și a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită.

Ca atare, are dreptul la măsurile reparatorii

stabilite de legea specială de restituire.

Pe parcursul procesului, însă, a intrat în vigoare

Legea nr. 247/2005, care cuprinde norme de imediată aplicare și care, în art.

16 alin. (2) din Titlul VII prevede că notificările nesoluționate până la data

intrării în vigoare a legii se predau pe bază de proces verbal Secretariatului

Comisiei centrale, însoțite de deciziile sau dispozițiile emise de entitățile

investite cu soluționarea cererilor, și de întreaga documentație.

Noua lege nu impune persoanei îndreptățite să se

adreseze personal Comisiei centrale, unica modalitate de sesizare a acesteia

fiind propunerea motivată de acordare de despăgubiri, emisă de unitatea

notificată.

Cum, prin actele depuse la dosar, SC A. SA a făcut

dovada că este societate comercială integral privatizată, potrivit art. 27

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 29 alin. (2) după modificare și

republicare, entitatea competentă să soluționeze notificarea și să transmită

Comisiei centrale propunerea de despăgubiri este A.VA. S.

De aceea, greșit, prin decizia atacată, a fost admis

și apelul declarat de A.V.A.S., fiind respinsă acțiunea în contradictoriu cu

toate pârâtele, inclusiv A.V.A.S.

Față de prevederile Legii nr. 10/2001 și actele

depuse la dosar, acțiunea se impune a fi respinsă doar în contradictoriu cu

celelalte pârâte care nu au obligația legală să soluționeze notificarea.

Prin urmare, se va admite recursul declarat de

reclamantul M.C.E., se va casa în parte decizia pronunțată de Curtea de Apel

Pitești și se va respinge apelul declarat de A.V.A.S.

Se va schimba în parte sentința pronunțată de

Tribunalul Argeș, în sensul că se va respinge acțiunea față de pârâții SC A.

SA, Primăria municipiului Pitești, Consiliul local al municipiului Pitești,

Prefectura județului Argeș și Ministerul Finanțelor Publice.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și se

vor păstra restul dispozițiilor sentinței.

În ceea ce privește cererile de acordare a

cheltuielilor de judecată, cererea formulată de recurent va fi respinsă, dat

fiind faptul că la dosar nu există înscrisuri care să dovedească ce anume cheltuieli

s-au efectuat și care este cuantumul acestora.

Se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată formulată de SC A. SA, având în vedere dispozițiile art. 274 alin.

(2) C. proc. civ. și faptul că, fiind admis recursul declarat de reclamant,

acesta nu a căzut în pretenții.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

M.C.E.

Casează în parte decizia civilă nr. 230A din

30 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în sensul respingerii

apelului declarat de A.V.A.S.

Schimbă în parte sentința civilă nr. 274 din

19 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că respinge

acțiunea față de pârâții SC A. SA, Primăria municipiului Pitești, Consiliul

local al municipiului Pitești, Prefectura județului Argeș și Ministerul

Finanțelor Publice.

Menține restul dispozițiilor deciziei și

păstrează restul dispozițiilor sentinței.

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor

de judecată, formulate de recurentul-reclamant și intimata-pârâtă SC A. SA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.