ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3345/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2006, reclamanta B.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Pitești, Primarul Municipiului Pitești și Consiliul Municipal Pitești, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 987/2006 emisă de Primăria Municipiului Pitești. În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca în temeiul Legii nr. 10/2001 a formulat notificare, înregistrată sub nr. 607/25552 din 12 iulie 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 33 m.p., ce face parte din trupul de teren în suprafață de 340 m.p. situat în Pitești, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 128/1986.

Reclamanta a mai arătat că din suprafața totală de 340 m.p, în s-a restituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, suprafața de 307 m.p. Deși din informațiile sale reiese că restul de teren solicitat prin notificarea mai sus menționată, în suprafață de 33 m.p., nu este ocupat de detalii de sistematizare sau construcții, prin dispoziția nr. 987/2006 s-a respins cererea. Prin cererea înregistrată sub nr. 9175 din 24 august 2006 (fila 36), reclamanta și-a completat cererea, în sensul că a solicitat și anularea hotărârii nr. 47 din 27 iunie 2006 care în realitate reproduce dispoziția nr. 987/2006. Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Pitești, în calitate de pârât, a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că terenul este afectat de investiții legale aprobate, fiind străbătut de rețele subterane.

Tribunalul Argeș., prin sentința civilă nr. 245 din 6 noiembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat dispoziția nr. 987 din 21 martie 2006 emisa de Primarul Municipiului Pitești. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la reconstituirea în natură a suprafeței de 33 m.p. (3,5 mi x 9,5 m. lungime) în continuarea suprafeței de 307 m.p. pentru cate acesteia i s-a reconstituit dreptul, de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și i-a fost emis titlul de proprietate nr. 107067 din 21 aprilie 1999. S-a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Pitești, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 607/255527 din 12 iulie 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a unei diferențe de teren în suprafață de 33 m.p.

ce face parte din trupul de teren în suprafață totală de 340 m.p., situat în Pitești, care a fost expropriat prin Decretul nr. 126/1986. Prin dispoziția nr. 987 din 21 martie 2006 emisa de Primarul Municipiului Pitești s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 33 m.p. și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor legale, cu motivarea că terenul solicitat este ocupat de investiții legal, aprobate, astfel cum rezultă din referatul nr. 11706/09,03206 (fila 38 ). Din cuprinsul raportului de expertiză (fila 19-23 dosar), întocmit în Dosarul nr. 8552/1997, ce a avut ca obiect revendicarea întregului teren în suprafață de 340 m.p. ce a fost expropriat de la reclamantă prin Decretul nr. 126/1986, a rezultat că întreaga suprafață de 340 m.p.

este liberă de construcții și detalii de sistematizare și se poate restitui în natură. În completarea la raportul de expertiză mai sus menționat, expertul a precizat că pe terenul revendicat, în suprafața de 340 m.p., nu se află nici o conductă de utilitate publica. Expertul a mai arătat că există un canal de scurgere ce face parte din canalizarea orașului, dar acesta se află sub trotuarul care are lățimea de 5 m. și care nu afectează proprietatea reclamantei, iar conducta de gaze se află sub trotuarul din cealaltă parte a străzii și care nu se află în vecinătatea proprietății revendicate de reclamantă. Suprafața de 33 m.p. solicitată de reclamantă prin notificare se afla identificată în schița aflată la fila 15 dosar, care are dimensiunile de 3,5 x 9,5 m și se află în.

continuarea terenului atribuit reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991, în suprafață de 307 m.p., pentru care acesteia i s-a emis titlul de proprietate. Potrivit, art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, terenul liber se restituie în natură.

In termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta B.G., cât și pârâții Primarul Municipiului Pitești și Primăria Municipiului Pitești, Prin Decizia nr. 79/ A din 8 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări, sociale, și pentru cauze de minori și familie - au fost admise apelurile formulate de ambele părți și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că aceasta au s-a pronunțat și asupra cereri de anulare a hotărârii nr. 47 din 27 iunie 2006, ca și a celei prin care reclamanta a solicitat recalcularea contravalorii construcției demolate în suprafață de 139,63 mp., omisiune ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, ipoteza prevăzută de art. 297 C. proc.

civ. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 309 din 13 noiembrie 2007 Tribunalul Argeș, secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte dispoziția nr. 987/2007, constatând că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 33 mp. teren, și la despăgubiri în echivalent la nivelul sumei, de 87.017 lei, pentru construcția demolată. Prima instanță a reținut în esență ca, în raport de probele administrate în cauză și de prevederile art. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, cât și art. 1 din Protocolul nr. l adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților Fundamentale, cererea reclamantei de restituire în natură a terenului de 33 mp, în continuarea celor 307 mp., deja reconstituit, apare a fi întemeiată.

Și împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul Primarul Municipiului Pitești, apel care, prin Decizia nr. 266/ A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis. A fost schimbată în parte sentința de mai sus, în sensul înlăturării dispoziției de restituire în natură a terenului de 33 mp., dispunându-se, totodată, scăderea din valoarea de despăgubire pentru partea din imobil imposibil, de restituit, pe cea actualizată, a despăgubirilor plătite la expropriere.

S-a reținut de instanța de apel la pronunțarea acestei decizii, în esență, că în raport de constatările efectuate în această fază procesuală, pe o parte din amplasamentul fostei proprietăți a reclamantei se află rețeaua de canalizare pluvială a localității, situație în care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, constituie un impediment la restituirea bunului în natură. Deducerea despăgubirii plătite la expropriere, din valoarea măsurilor reparatorii recunoscute în baza legii speciale de reparație, s-a dispus în temeiul amil alin. (11) din același act normativ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie față de motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În recursul formulat reclamanta a arătat că prin nerestituirea terenului solicitat îi este blocat accesul la proprietatea sa deja reconstituită și că reținerea impedimentului de restituire s-a făcut în lipsa unor dovezi de la instituțiile abilitate (schițe la momentul montării conductei pluviale, planuri ale specialiștilor privind .existenta acestuia) privind existența și amplasarea conductei pretinsă a exista pe terenul solicitat a fi restituii în natura.

Prin Decizia civilă nr. 7131 din 01 iulie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală - a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, S-a stabilit prin decizia de casare că lucrarea de specialitate efectuata în apel, deși face referire la existența conductei, se exprimă în termeni echivoci „posibilul traseu al conductei de canalizare pluvială îngropată", ceea ce induce incertitudine în starea de fapt a cauzei deduse judecății, cu consecințe asupra aplicării corecte a legii, impune completarea, refacerea lucrării de specialitate în scopul identificării cu certitudine a traseului acestei conducte.

S-a precizat că legea specială impune identificarea terenului, a destinație sale, ca, și a existenței amenajărilor de utilitate publica prevăzute de lege, operațiune ce presupune, alături de opiniile specialiștilor în materie, și anexarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, din care să rezulte în măsuța constatarea unui impediment din cele prevăzute de lege, existența sa și, prin raportare, documentațiile menționate. S-a reținut că într-o altă expertiză judiciară privind imobilul în litigiu, administrată în cererea de .revendicare s-a relevat o altă stare de fapt cu privire la existența conductei menționate în sensul amplasării sale sub trotuarul alăturat parcelei restituite și nu pe acest teren.

De asemenea, schițele privind terenul în litigiu, releva că terenurile învecinate cu cel al reclamantei au graniță spre str. F., la limita trotuarului acestei străzi, ceea ce dovedește că pentru aceste persoane aceeași împrejurare nu a constituit un impediment în buna utilizare atât a terenului, cât și a conductei menționate, fiind necesar a se stabili în ce măsură restituirea terenului în cazul în care traseul conductei s-ar afla în subteranul terenului solicitat de reclamantă, ar afecta buna utilizare a acestei amenajări.

Având în vedere dispozițiile deciziei de casare, în rejudecarea apelului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, cu obiectivele stabilite în încheierea din data de 10 decembrie 2009, în sensul de a se identifica terenul în litigiu, a se stabili daca pe acesta se află o conducta de canalizate și, în caz afirmativ, dacă este funcțională în prezent, identificând traseul acesteia, atât pe terenul reclamantei cât și pe terenurile învecinate, a se preciza dacă vecinilor reclamantei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului străbătut de conducta și dacă accesul reclamantei pe terenul său se poate face și în alta modalitate decât pe str. F. De asemenea, pârâta-apelantă a depus la dosar adresa din 7 decembrie 2009 a SC A.C.

SA privitoare la existența unei conducte pluviale pe terenul în suprafață de 33 mp. situat în Pitești, precum și schița terenului situat în Pitești, și avizul R.R. dat la punerea în posesie a reclamantei pe acest teren. După efectuarea raportului de expertiză, urmare a obiecțiunilor reclamantei, s-a dispus completarea acesteia pentru identificarea cu certitudine a traseului, conductei de canalizare pluvială îngropată, pe baza documentațiilor tehnice de urbanism și amenajare a teritoriului, iar dacă nu, prin decopertare și săpate, și a se stabil dacă aceasta ar afecta sau tiu buna funcționare a amenajării și constituie un impediment la restituire, să se indice dacă vecinii terenului revendicat an au acces la terenurile lor, tot dinspre str. F. pe terenul pe care ar exista traseul conductei pluviale și să se verifice documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului cerute și impuse de I.C.C.J.

Întrucât nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate la mai multe termene consecutive, tergiversându-se soluționarea cauzei, s-a revenit asupra completării raportului de expertiză. De asemenea, instanța a efectuat o cercetare locală la data de 10 iunie 2010, prin deplasare la terenul în litigiu, întocmind un proces-verbal în acest sens. Față de actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța a constatat că apelul declarat de pârâtă este întemeiat. Prin Decizia civilă nr. 88/ A din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr. 309 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în contradictoriu cu intimații B.G., Primăria Municipiului Pitești și Consiliul Municipiului Pitești.

A fost schimbată în parte sentința de mai sus, în sensul că a fost înlăturată dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 33 mp. teren. S-a dispus scăderea din valoarea despăgubirii pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită a valorii actualizate a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii. A fost menținută în rest sentința de mai sus. Așa cum s-a reținut și în cauza fondată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, cât și în noua expertiză efectuată în cauza, potrivit adresei din 7 decembrie 2003 a SC A.C. SA Pitești există o rețea de canalizare DN 800 mm., la 4,5 adâncime, al cărui traseu este paralel cu aliniamentul carosabilului și la o distanță de cca. 1 m față de împrejmuirea proprietății reclamantei și vecinătății.

În raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a mai stabilit că vecinilor reclamantei nu le-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafață de teren străbătută de conductă, limita lor nefiind trotuarul străzii F., ci spațiul verde pe sub care trece conducta și că accesul reclamantei pe terenul reconstituit nu se poate face decât din str. F. În schița anexă la raportul de expertiză s-a identificat traseul conductei conform adresei nr. 9785/2009 a SC A.C. SA. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că instanța a identificat terenul în litigiu și a constatat că pe acesta nu există semne exterioare referitoare la vreo conductă. Terenul în litigiu de 33 mp. este situat între trotuar și proprietatea de 307 mp.

a reclamantei împrejmuită cu gard. Intrarea la terenul reconstituit reclamantei se face dinspre strada F., reclamanta betonând o parte din terenul în litigiu pe care intră la terenul său, ambele părți precizând că aceasta nu a fost și nu este împiedicată de a intra la terenul reconstituit dinspre str. F. S-a constatat, de asemenea, că proprietatea dintre terenul reclamantei și benzinărie nu este împrejmuită pe latura dinspre stradă, în timp ce celălalt vecin are împrejmuire spre stradă la limita împrejmuirii făcută și de reclamantă, iar nu până la trotuar. Nu s-a constatat că vecinii terenului în litigiu au fost puși în posesie și au ocupat suprafața de teren pe care există această conductă pluvială.

Așa cum a precizat și apelanta-pârâtă, prezentă la fața locului, nu s-a putut trece la decopertare și efectuarea de săpături pe teren pentru a se identifica această conductă, întrucât necesită aprobări speciale care nu s-au dat în cauză. Din schița terenului, depusă la doar de apelantă, rezultă că este efectuată mențiunea existenței unei rețele de canalizare pe terenul în litigiu, precizându-se că „atenție se va păstra o bandă de lucra de 5 m. de o parte și de alta a rețelei de canalizare pe toată lungimea ei." De asemenea, și în avizul R.R., dat la punerea în posesie a reclamantei, se menționează că potrivit normelor de protecția muncii și a tehnologiei de lucru pentru remedierea avariilor este necesară o bandă de lucru, zonă în care nu se face punerea în posesie, fiind identificată zona unde se află conducta pluvială.

Se constată astfel că, din probele administrate în cauză rezultă că pe terenul în litigiu există rețeaua de canalizare pluvială a Municipiului Pitești, zonă necesară pentru intervenție în cazul avariilor. Potrivit normelor tehnice edilitare zona de protecție a acestei canalizări este de 3 m. de o parte și de alta a generatoarelor exterioare ale canalului pluvial, ea ocupând terenul în litigiu ce excede celui retrocedat în condițiile Legii nr. 18/1991. Nu este vorba de o conductă de gaze, așa cum a pretins apelantul, însă restituirea terenului declarat zonă de protecție a rețelei edilitare (la punerea în posesie a restului terenului) este interzisă fără ca aceasta să însemne, însă, că trecerea reclamantei în scopul intrării pe proprietatea sa ar fi împiedicată pe acest teren.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În speță se constată însă, așa cum s-a arătat mai sus, că este vorba despre o afectare de amenajare de utilitate publică a localității urbane, astfel încât restituirea în natură a fost greșit dispusă de instanța de fond.

Potrivit art. 2 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, referitor la valoarea despăgubirilor se constată că acestea trebuie reduse cu valoarea actualizată a despăgubirii primite de persoana expropriată la data preluării proprietății pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită. Celelalte mențiuni din dispozitivul hotărârii atacate vor fi menținute. Împotriva Deciziei nr. 88/ A din 22 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs, în termen, reclamanta B.G. care, invocând motivele prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate, având în vedere următoarele aspecte: În primul rând se susține că, din imobilul teren, deținut inițial de reclamantă, i-a fost restituită în natură numai suprafața de 307 mp.

teren, nefiindu-i retrocedată chiar partea de acces spre strada principală, în suprafață de 33 mp., constând într-o fâșie cu lățime de 3,50 m. și lungime de 10 m., teren situat pe lățimea întregului teren retrocedat inițial și că accesul la terenul restituit este blocat, neexistând acces la str. F. Se mai arată că, prin expertiza efectuată în apel, concluziile expertului nu au fost complete, deoarece a răspuns la un singur obiectiv, față de cele stabilite de către instanță. Se susține că, procedând în acest mod instanța de apel nu a respectat dispozițiile de îndrumare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7131 din 01 iulie 2009, deoarece nu a stabilit cu certitudine dacă conducta pluvială există sub terenul în suprafață de 33 mp.

Deși instanța a admis obiecțiunile la expertiza efectuată în cauză, ulterior a revenit asupra acestora fără să aibă în vedere că Primarul Municipiului Pitești nu a depus la dosarul cauzei, în original, documentele de urbanism și amenajare, care să ateste existența conductei pluviale. În plus, deși instanța de apel a efectuat o cercetare la fața locului și a stabilit că nu există indicii care să ateste existența conductei pluviale, totuși, în afara probelor administrate, a reținut că pretinsa conductă ar trece pe sub terenul în litigiu. Hotărârea instanței de apel este criticată și pentru faptul că nu a avut în vedere problema fundamentală dispusă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul de a stabili dacă pretinsa conductă pluvială constituie un impediment la restituirea în natură a terenului și nu a analizat situația blocării accesului recurentei-reclamante la proprietatea restituită în suprafață de 307 mp.

din str. F. Hotărârea pronunțată în apel mai este criticată pentru faptul că a reținut, în absența unor documente, că trecerea reclamantei spre proprietatea de 307 mp. pe terenul de 33 mp., care, (de fapt aceasta pretinde că este proprietatea sa), să fie făcută cu plata unor taxe de trecere stabilite de Primăria Municipiului Pitești. Referitor la despăgubirile ce se cuvin reclamantei, se susține că nu a fost examinată această cerere nici în fond și nici în apel, ignorându-se faptul că exproprierea s-a realizat când reclamanta era minoră, că nu a primit nicio despăgubire ori altă locuință. În această situație, se susține că este nelegală despăgubirea acordată reclamantei deoarece nu s-a avut în vedere suma ce i s-a dat la data exproprierii, ce trebuia scăzută din suma acordată la această dată.

Se susține că, sub acest aspect hotărârea instanței de apel este nelegală, cu o motivare contradictorie. În final, recurenta susține că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost nerespectată și sub aspectul îndrumării prin care s-a dispus ca Primarul Municipiului Pitești să depună la dosarul cauzei, în original, documentele de urbanism și amenajare a teritoriului, care să ateste traseul conductelor pluviale. Examinând recursul reclamantei prin prisma criticilor formulate și expuse mai sus, Înalta Curte reține că acestea sunt fondate în raport de considerentele ce urmează: Prin notificarea înregistrată sub nr. 607/25552 din 12 iulie 2001, reclamanta B.G. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 33 mp.

ce face parte dintr-un trup de teren mai mare de 340 mp. situat în Pitești, str. F., expropriat prin Decretul nr. 126/1986. Din suprafața totală reclamantei i-a fost restituită suprafața de 307 mp., fiindu-i refuzată restituirea suprafeței de 33 mp. Această suprafață este situată în continuarea suprafeței de 307 mp. cu motivarea că, în raport de constatările expertului, pe o parte din amplasamentul fostei proprietăți a reclamantei se află rețeaua de canalizare pluvială a localității, ceea ce constituie, în conformitate cu prev. art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, un impediment la restituirea bunului în natură. Art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 10/2001 instituie prevalența restituirii în natură a bunurilor preluate în mod abuziv în perioada de referință reglementată de lege.

Impedimentele de restituire în natură, ce se constituie în excepție de la regula evocată, sunt de strictă interpretare și aplicare și presupun determinarea, în faza administrativă a procedurii și, consecutiv în cea judiciară, în cazul declanșării controlului jurisdicțional, a amenajărilor de utilitate publică (subteran și suprateran) ce fac posibilă soluția legiuitorului de reparare a prejudiciilor produse prin preluarea bunurilor de către stat. În acest scop, legea specială impune identificarea terenului, a destinației sale, cât și a existenței amenajărilor de utilitate publică, prevăzute de lege, operațiune ce presupune alături de opiniile specialiștilor în materie și anexarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului din care să rezulte, în ce măsura există vreun impediment, din cele prevăzute de lege.

Prin Decizia civilă nr. 7131 din 01 iulie 2001, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o primă fază procesuală, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. A ajuns la această concluzie, în primul rând pentru că lucrarea de specialitate efectuată în apel, deși făcea referire la existența unor conducte pe terenul în litigiu, se exprima în termeni echivoci („posibil un traseu al conductei de canalizare pluviale îngropată”), ceea ce inducea incertitudine în starea de fapt a cauzei deduse judecății, cu consecințe asupra aplicării corecte a legii și impunea completarea sau refacerea lucrării de specialitate, în scopul identificării, cu certitudine, a traseului acestei conducte.

Prin aceeași hotărâre s-a reținut că într-o altă expertiză judiciară, privind același imobil, administrată cu ocazia judecării unei cereri de revendicare a imobilului, a fost evidențiată o altă stare de fapt cu privire la existența respectivei conducte, în sensul amplasării sale sub trotuarul alăturat parcelei restituite și nu pe acest teren. Schițele întocmite privind terenul în litigiu au relevat că terenurile învecinate celui în discuție au graniță spre str. F., la limita trotuarului acestei străzi. Acest lucru ar implica pentru aceste persoane, (în măsura în care ar fi reală susținerea privind amplasarea conductei sub terenul reclamantei), faptul că aceeași împrejurare nu a constituit un impediment în buna utilizare atât a terenului, cât și a conductei menționate.

Se impune în aceste condiții a se determina cu necesitate și a se stabili în ce măsură restituirea terenului, în cazul în care traseul conductei s-ar afla în subteranul terenului solicitat, ar afecta normala utilizare a acestei amenajări. În urma reînregistrării cauzei pentru rejudecare, s-a efectuat o nouă expertiză, de către experta D.V., dar care din toate obiectivele indicate de către instanță a răspuns la unul singur. Instanța de apel a admis obiecțiunile formulate la expertiză de către reclamantă, care au vizat: - identificarea cu certitudine a traseului conductei de canalizare pluvială; - să se stabilească dacă traseul conductei trece pe sub suprafața de 33 mp.

și, în caz afirmativ, dacă această împrejurare ar afecta sau nu buna utilizare a acestei amenajări și nu ar constitui un impediment la restituire („să se indice actele de proprietate ale vecinilor terenului revendicat pe care se pretinde că le-a valorificat și să stabilească în mod cert dacă aceste persoane au acces la terenurile lor din str. F.”); - să se verifice documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului, în original, cerute și, eventual, să se efectueze lucrări subterane de identificare a pretinsei conducte și să precizeze în mod cert dacă aceasta există și dacă traseul ei trece pe terenul de 33 m. Cu toate că aceste obiective au fost stabilite prin noua expertiză, ca urmare a îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia precitată și că instanța a admis obiecțiunile la expertiză, în mod nejustificat, ulterior instanța a revenit asupra acestora, neconsiderându-le utile, neținând seama de faptul că Primarul Municipiului Pitești nu a depus la dosar, în original, documentele de urbanism și amenajare, care să ateste existența conductei pluviale, ignorând astfel dispozițiile de casare care sunt obligatorii pentru instanța reinvestită cu judecarea cauzei după casare.

De asemenea, fără existența unor documente la dosar, greșit instanța de apel a reținut că, Primarul Municipiului Pitești nu se opune ca reclamanta să treacă pe spațiul verde la proprietatea sa, în timp ce reprezentantul pârâtului, prezent la cercetarea la fața locului, a solicitat în mod expres să plătească taxa de trecere ca și ceilalți vecini pentru terenul închiriat. Astfel, se pretinde reclamantei o taxă de trecere la proprietatea sa, pe terenul în litigiu, (care de fapt ar fi tot terenul acesteia).

Pe de altă parte, în legătură cu despăgubirile la care reclamanta este îndreptățită, cererea acesteia nu a fost analizată în raport de faptul că terenul reclamantei a fost expropriat în perioada în care aceasta era minoră, nefiind dovezi din care să rezulte că a primit despăgubiri ori o altă locuință, fiind neclarificat aspectul legat de cuantumul despăgubirilor pretinse a fi acordate la data exproprierii și cel ce ar urma să i se acorde în virtutea cererii formulate. În această situație, se impune clarificarea situației imobilului, prin respectarea celor dispuse prin decizia de casare pronunțată anterior, decizie ale cărei îndrumări nu au fost respectate. În speță, instanța de apel nu a respectat dispozițiile date prin Decizia civilă nr. 7131 din 01 iulie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că nu a stabilit cu certitudine dacă conducta pluvială este amplasată sub terenul de 33 mp., în sensul celor arătate anterior.

Procedând astfel, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt, privitoare la identificarea traseului conductei pluviale și, pe cale de consecință, se impune efectuarea unei noi expertize tehnice care să răspundă la toate îndrumările dispuse prin respectiva hotărâre, pentru a se stabili adevărul judiciar în cauză. În raport de cele expuse, criticile formulate de reclamantă fiind întemeiate, urmează ca recursul să fie admis, să se caseze decizia recurată și cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelului. Cu prilejul rejudecării, instanța va avea în vedere întocmirea unui raport nou de expertiză, prin care să se răspundă la îndrumările ce s-au dat prin Decizia nr. 7131 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care sunt obligatorii, conform dispozițiilor art. 315 (1) C. proc.

civ., având în vedere și criticile formulate prin prezentul recurs. Numai după completarea probelor, și apoi după reexaminarea în ansamblu a acestora, instanța va putea hotărî și va fi în măsură să decidă, în deplină cunoștință de cauză, asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 88/ A din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.