ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4742/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata la data de 22 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul I.P. a solicitat în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, anularea dispoziției nr. 371/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești. În motivare, s-a susținut că, în mod nelegal, prin dispoziția contestată, a fost respinsă notificarea prin care contestatorul I.P. a solicitat restituirea în natura a terenului in suprafața de 270 mp, situat in Pitești, cu motivarea ca terenul este încorporat integral în parcul central de interes public din Municipiul Pitești și aparține domeniului public în conformitate cu H.G.

nr. 447/2002. În realitate, terenul face parte dintr-o suprafața mai mare de 5500 mp ce a fost expropriată în baza Decretelor nr. 120/1978 si nr. 31/1988, în scopul construirii unui ansamblu de blocuri de locuințe și nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea. Prin sentința civilă nr. 207 din 17 octombrie 2006, Tribunalul Argeș, a respins contestația formulată de contestator, reținând că I.P. nu a fost niciodată proprietarul terenului în suprafața de 270 mp, ca acesta nu este persoana îndreptățită în condițiile și in sensul Legii nr. 10/2001 și deci acesta nu putea recurge la procedura acestei legi în vederea restituirii în natură a imobilului. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat, în termen legal, apel contestatorul I.P., criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut prin motivele de apel că, în mod greșit tribunalul a apreciat ca terenul de 270 mp nu poate fi restituit în natură, invocându-se dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, lege abrogată încă din data de 26 decembrie 1989. Curtea de Apel Pitești secția civilă, prin decizia nr. 57/A din 21 februarie 2007, a respins ca nefondat apelul contestatorului I.P., cu următoarea motivare: Terenul în cauză nu poate fi retrocedat prin procedura instituita prin Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorul a dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare numai construcția, nu și proprietatea asupra terenului, iar în actul invocat de contestator se prevede expres ca terenul nu formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, contestatorul a recunoscut că terenul este parc public, și chiar in ipoteza in care ar avea calitatea de persoana îndreptățită, acest teren n-ar putea fi restituit în natura, cuvenindu-i-se măsuri reparatorii prin echivalent. Nemulțumit fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, contestatorul I.P. a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16 martie 2007, sub nr. 2414/109/2006, critica privind următoarele aspecte: Din motivarea hotărârii atacate nu se poate determina dacă Legea nr. 10/2001 a fost aplicată corect în cauză, referindu-se la faptul că prima instanță a motivat că terenul în litigiu nu poate fi restituit prin procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.

Printr-un alt motiv de recurs se susține că instanța nu putea invoca dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 întrucât această lege a fost abrogată. Se mai critică soluția hotărârii atacate în sensul că prima instanță a considerat că terenul face parte din domeniul public, aplicând astfel dispozițiile Legii nr. 213/1993, cât și anexa la acest act normativ, acte normative ce definesc ce terenuri aparțin domeniului public. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Este de observat că dispoziția contestată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri a fost emisă după apariția Legii nr. 247/2005.

Față de această situație recursul contestatorului apare ca nefondat, iar dispoziția contestată nr. 371/2006 este în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, lege specială privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII. Cu alte cuvinte, după modificarea Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură, astfel cum este cazul în speță se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura instituită de titlul VII. Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 57/A din 21 februarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2007.