ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4742/2007

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata la

data de 22 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul I.P. a

solicitat în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Pitești și

Municipiul Pitești, anularea dispoziției nr. 371/2006 emisă de Primarul

Municipiului Pitești.

În motivare, s-a susținut că, în

mod nelegal, prin dispoziția contestată, a fost respinsă notificarea prin care

contestatorul I.P. a solicitat restituirea în natura a terenului in suprafața

de 270 mp, situat in Pitești, cu motivarea ca terenul este încorporat integral

în parcul central de interes public din Municipiul Pitești și aparține

domeniului public în conformitate cu H.G. nr. 447/2002.

În realitate, terenul face parte

dintr-o suprafața mai mare de 5500 mp ce a fost expropriată în baza Decretelor

nr. 120/1978 si nr. 31/1988, în scopul construirii unui ansamblu de blocuri de

locuințe și nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea.

Prin sentința civilă nr. 207 din

17 octombrie 2006, Tribunalul Argeș, a respins contestația formulată de

contestator, reținând că I.P. nu a fost niciodată proprietarul terenului în

suprafața de 270 mp, ca acesta nu este persoana îndreptățită în condițiile și

in sensul Legii nr. 10/2001 și deci acesta nu putea recurge la procedura

acestei legi în vederea restituirii în natură a imobilului.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de fond a formulat, în termen legal, apel contestatorul I.P.,

criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut prin motivele de

apel că, în mod greșit tribunalul a apreciat ca terenul de 270 mp nu poate fi

restituit în natură, invocându-se dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974,

lege abrogată încă din data de 26 decembrie 1989.

Curtea de Apel Pitești secția

civilă, prin decizia nr. 57/A din 21 februarie 2007, a respins ca nefondat

apelul contestatorului I.P., cu următoarea motivare:

Terenul în cauză nu poate fi

retrocedat prin procedura instituita prin Legea nr. 10/2001, deoarece

contestatorul a dobândit în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare numai

construcția, nu și proprietatea asupra terenului, iar în actul invocat de

contestator se prevede expres ca terenul nu formează obiectul contractului de

vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, contestatorul a

recunoscut că terenul este parc public, și chiar in ipoteza in care ar avea

calitatea de persoana îndreptățită, acest teren n-ar putea fi restituit în

natura, cuvenindu-i-se măsuri reparatorii prin echivalent.

Nemulțumit fiind de soluția

pronunțată de instanța de apel, contestatorul I.P. a declarat în termen legal

recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16 martie 2007, sub

nr. 2414/109/2006, critica privind următoarele aspecte:

Din motivarea hotărârii atacate

nu se poate determina dacă Legea nr. 10/2001 a fost aplicată corect în cauză,

referindu-se la faptul că prima instanță a motivat că terenul în litigiu nu

poate fi restituit prin procedura instituită prin Legea nr. 10/2001.

Printr-un alt motiv de recurs se

susține că instanța nu putea invoca dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974

întrucât această lege a fost abrogată.

Se mai critică soluția hotărârii

atacate în sensul că prima instanță a considerat că terenul face parte din

domeniul public, aplicând astfel dispozițiile Legii nr. 213/1993, cât și anexa

la acest act normativ, acte normative ce definesc ce terenuri aparțin

domeniului public.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat

în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este de observat că dispoziția

contestată, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri a fost emisă după

apariția Legii nr. 247/2005.

Față de această situație recursul

contestatorului apare ca nefondat, iar dispoziția contestată nr. 371/2006 este

în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 247/2005, lege specială privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, prin propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII.

Cu alte cuvinte, după modificarea

Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite

în natură, astfel cum este cazul în speță se acordă potrivit Legii speciale

247/2005, după procedura instituită de titlul VII.

Față de cele ce preced,

susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul

urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 57/A din 21 februarie

2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2007.