ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4819/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 5

octombrie 2001, P.T.V. a cerut Primăriei municipiului Pitești, în baza Legii

nr. 10/2001, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent pentru imobilul-construcții și teren în suprafață de 1266 mp, situat

în Pitești, fostă proprietate a autoarei R.L., decedată la 1 septembrie 1983.

Prin dispoziția nr. 2108 din 7 iunie

2006, primarul municipiului Pitești, a respins notificarea pe considerentul că

persoana ce se pretinde îndreptățită nu a depus actele doveditoare solicitate

de Comisia pentru analiza cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

La 5 iulie 2004, P.T.V. a contestat

această dispoziție, solicitând instanței să dispună restituirea în natură a

terenului neafectat de detalii de sistematizare iar pentru construcția demolată

și terenul ocupat, acordarea despăgubirilor bănești.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 71 din 8 iunie 2005, a admis

contestația și anulând dispoziția atacată a constatat că reclamantul este

îndreptățit să primească despăgubiri pentru imobilul situat în Pitești, județul

Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că imobilul a aparținut L.R., autoarea

contestatorului și a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat, fiind în

prezent afectat unor detalii de sistematizare, care fac imposibilă restituirea

în natură.

Cât privește cuantumul

despăgubirilor, tribunalul a făcut trimitere la procedura prevăzută de art. 24

din Legea nr. 10/2001, în sensul că, numai după stabilirea unei oferte

concrete, reclamantul o poate contesta în instanță, în termen de 30 de zile.

Apelul reclamantului a fost admis de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,

care, prin decizia nr. 480/A din 14 decembrie 2005, a desființat sentința și a

trimis cauza spre rejudecare tribunalului, reținând în esență că prin soluția

pronunțată prima instanță nu s-a pronunțat asupra contestației formulate,

constatând doar generic că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.

Tot astfel, se mai arată, instanța

de fond nu a lămurit, în nici un fel, situația de fapt și juridică a celor două

imobile solicitate de reclamant, respectiv teren și construcție.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs în termen legal primarul municipiului Pitești care, invocând

temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că în mod

greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare, în condițiile în care la dosar,

erau administrate suficiente probe din care să rezulte situația actuală a

terenului precum și măsurile reparatorii ce pot fi acordate reclamantului,

conform legii.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Este de necontestat, potrivit

probelor administrate, că imobilul în legătură cu care s-a formulat

notificarea, a aparținut L.P., căsătorită R., fiind dobândit de aceasta prin

actul de donație autentificat sub nr. 573 din 27 aprilie 1945 (fila 23, dosar

714/2004 al Tribunalului Argeș).

Tot astfel, actele de stare civilă

depuse în cauză, precum și certificatul de moștenitor nr. 333/1984 emis la 3

martie 1984 de Notariatul de Stat al Județului Argeș, atestă că P.T.V. este

unicul moștenitor, în calitate de nepot de frate, al fostei proprietare a

imobilului.

Prin raportul de expertiză tehnică

judiciară întocmit cu prilejul judecății în fond s-a identificat imobilul,

stabilindu-se că acesta a fost riguros dimensionat și poziționat față de

vecinătăți, fiind reprezentat grafic și în planul cadastral al orașului

Pitești.

Aceeași expertiză, învederează că

terenul este afectat în totalitate unor detalii de urbanism, fiind ocupat de un

bloc de locuințe cu aleile de acces ale acestuia și de o parcare betonată.

Împrejurarea că, în cadrul

serviciilor de specialitate, nu există evidențe cu privire la modul de preluare

de către stat a imobilului, duce la concluzia pertinentă, corect reținută de

prima instanță, că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de către Statul

român.

În contextul redat mai sus, existau

toate elementele necesare soluționării pe fond a apelului declarat în cauză de

reclamantul P.T.V., instanța de control judiciar trebuind să se pronunțe și

asupra criticilor ce vizau întinderea dreptului la restituire al persoanei

îndreptățite, chiar dacă, avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestei

căi de atac, ar fi apreciat că este necesară completarea probatoriului, în

acord cu dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

Împrejurarea că tribunalul a

stabilit generic că reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru

imobilul în litigiu, fără a se pronunța asupra cuantumului efectiv al acestora,

nu înseamnă că prima instanță a judecat procesul fără a intra în cercetarea

fondului, în condițiile în care, prin probele administrate, au fost pe deplin

lămurite, așa cum s-a arătat, calitatea de moștenitor pe care contestatorul o

are față de fostul proprietar, preluarea abuzivă, în legătură cu care pârâtul

nu a fost în măsură, să invoce vreun titlu, precum și imposibilitatea

restituirii în natură, motivat de afectațiunea actuală a nemișcătorului.

Ca atare, nu erau îndeplinite

cerințele art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru trimiterea cauzei spre

rejudecare către prima instanță.

Așa fiind, recursul se va admite, cu

consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

primarul municipiului Pitești împotriva deciziei civile nr. 480/A din 14

decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2007.