ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 1 iunie 2006 la Tribunalul Argeș, reclamanții

C.S. și Z.C.P. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

Pitești prin Primar au solicitat anularea

dispoziției nr. 1693 din 2 mai 2006, emisă

de acesta, stabilirea măsurilor

reparatorii în echivalent în favoarea reclamanților prin atribuirea în natură a

unui teren în suprafață de 265 mp pentru terenul

expropriat și acordarea de despăgubiri

bănești pentru construcția în suprafață de

140,70 mp expropriată, iar în subsidiar, în

situația în care nu există posibilitatea

acordării de

teren în compensație, să se acorde despăgubiri bănești și pentru suprafața de

teren de 265 mp.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că, în baza sentinței civile nr. 1094/1972, pronunțată de

Judecătoria Pitești, reclamanții au devenit proprietarii imobilului

compus din teren în suprafață de 265 mp și

construcții în suprafață de 140,70 mp, situat în Pitești, județul Argeș, care

ulterior în baza Decretului

nr.

120/1978 a fost expropriat, întrucât în zonă a existat un proiect de

sistematizare

pentru

construire de blocuri și construcția a fost demolată. Acest proiect nu s-a mai

realizat și, deși reclamanții au

solicitat în anul 1996 restituirea terenului liber de

construcții, pe acesta a fost construit sediul

D.G.F.P.

Argeș.

Prin sentința

civilă nr. 315 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Argeș, secția civilă, a

respins acțiunea reclamanților, reținând următoarele:

Prin dispoziția

nr. 1693 din 2 mai 2006 au fost respinse notificările prin care

reclamanții au solicitat restituirea în

natură prin echivalent sau despăgubiri bănești pentru imobilul situat în

Pitești, județul Argeș, cu motivarea că, în prezent construcțiile preluate de

stat prin expropriere sunt demolate și terenul în

suprafață

de 265 mp este afectat integral de construcții autorizate, clădirea

D.G.F.P. Argeș și de zona funcțională a acesteia,

iar

legea nu prevede acordarea despăgubirilor bănești.

S-a propus pentru imobil acordarea de

despăgubiri notificatorilor în

indiviziune,

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv și s-a luat act că în

municipiul

Pitești nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite

notificatorilor în compensare, iar suma calculată

la expropriere în anul 1978 a fost

de 31625 lei (ROL).

Dispoziția nr. 1693 din 2 mai 2006 a

fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Ș-a reținut

că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite la restituire în sensul

cerut de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind de fapt proprietara

și

respectiv, descendentul de

gradul

I

al defunctului Z.P., decedat la 2 ianuarie

2003, împreună cu care prin contractul de

vânzare autentificat sub nr. 3367/1967 și

apoi prin

sentința civilă nr. 1094/1972, pronunțată de Judecătoria Pitești,

reclamanta a devenit proprietara imobilului,

situat în Pitești,

județul Argeș.

Conform

adresei nr. 1378 din 18 aprilie 2001, imobilul a fost preluat de stat în

baza Decretului nr. 120/1978, aspect necontestat,

construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de o construcție

autorizată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 11

alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, urmând ca, în această situație, conform art. 11

alin. (8) din aceeași lege, să se acorde persoanei îndreptățite măsuri

reparatorii prin

echivalent, constând în

compensare cu alte bunuri și servicii sau în despăgubiri

acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Cu privire

la despăgubiri s-a menționat că, legea nouă, de imediată aplicare,

respectiv Legea nr. 247/2005, Titlul VII a determinat imperativ regimul

stabilirii

și plății despăgubirilor,

instituind și noi proceduri administrative pentru acordarea

acestora și prevăzând că, pentru imobilele ce nu

pot fi restituite în natură, se acordă

titluri de despăgubiri.

Nici anterior, până la modificările

aduse prin Legea nr. 247/2005, pentru

imobilele

prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ca în cazul de față, nu

se

acordau despăgubiri bănești, ci

numai măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanții nu au făcut dovada că la

dispoziția pârâtului există teren disponibil care să poată fi acordat în

compensare.

În primul rând, procesele-verbale încheiate

de pârât în aplicarea O.U.G. nr. 209/2005 fac dovada deplină până la înscrierea

în fals cu privire la cele constatate, iar în al doilea rând, astfel cum

rezultă din încheierea din data de

5

decembrie 2006, reclamanții prin apărător au solicitat încuviințarea probei cu

expertiză

tehnică, prin care să se

stabilească dacă pe raza municipiului Pitești există teren

disponibil,

liber de construcții, ce poate fi atribuit prin compensare și care să

stabilească cuantumul despăgubirilor bănești,

eventual cuvenite acestora pentru

construcții și teren.

Curtea de

Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 246/A din 1 iunie 2007 a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.S. și Z.C.P.

împotriva sentinței civile nr. 315 din 19 decembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul Argeș în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Pitești prin

Primar.

Instanța de apel a reținut în esență

următoarele: în mod corect tribunalul a stabilit că, prin Legea nr. 247/2005,

Titlul VII, care a modificat și completat

Legea

nr. 10/2001, s-a statuat imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor,

instituindu-se noi proceduri administrative pentru acordarea

despăgubirilor,

stabilind că pentru aceste

imobile ce nu pot fi restituite în natură, cum sunt și cele din litigiu, se

acordă titluri de despăgubire. Astfel, legiuitorul a înființat „Fondul

Proprietatea"

care să acorde aceste titluri.

Prin stabilirea cuantumului

despăgubirilor de către instanță, s-a reținut că aceasta și-ar depăși

atribuțiile, intrând în puterea legislativă, ceea ce este inadmisibil, instanța

având obligația numai să aplice legea.

Or, în

lege, așa cum s-a arătat anterior, se prevăd numai titluri de despăgubiri,

nu și sume de bani.

Mai mult decât atât, reclamanții în apel

nu au arătat care articol din Legea

nr.

10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 a fost încălcat de către instanța

de

fond, atunci când a respins

acțiunea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor

bănești.

De

asemenea, s-a avut în vedere că reclamanții nu au arătat care articol din

actele normative enunțate prevede

posibilitatea instanței de a pronunța o hotărâre

privind

acordarea de despăgubiri bănești.

S-a

concluzionat că, față de împrejurarea potrivit căreia Legea nr. 10/2001 și

Legea nr. 247/2005 nu prevăd

posibilitatea acordării despăgubirilor bănești pentru

persoanele

îndreptățite, ci numai a titlurilor de despăgubiri prin „Fondul

Proprietatea", s-a constatat că instanța de

fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

Împotriva ultimei decizii, în termen legal, au

declarat recurs reclamanții

C.S. și Z.C.P.

care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susțin

că instanța de apel

a încălcat și aplicat greșit Legea nr. 247/2005, art. 1 din Protocolul nr. I

CEDO și art. 20 din Constituția României.

În acest sens

arată că, în mod greșit s-a reținut că pe de o parte instanța prin

stabilirea cuantumului despăgubirilor

și-ar depăși atribuțiunile, transformându-se

în legiuitor,

iar pe de altă parte, legea nu prevede posibilitatea acordării despăgubirilor

bănești pentru persoanele îndreptățite, ci doar a titlurilor de;

despăgubiri prin „Fondul Proprietatea"„

Mai arată recurenții că, potrivita art. 20 din

Constituția României

„

Dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile

cetățenilor vor fi interpretate și a

plicate

în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului, cu, pactele

și cu celelalte tratate la care România este

parte.

Dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate

reglementările internaționale, cu excepția

cazului în care Constituția sau legile

interne conțin

dispoziții mai favorabile".

În susținerea

nelegalității deciziei recurate, s-a arătat că la 22 iulie 2005 s-a

adoptat Legea nr. 247/2005 care a

modificat Legea nr. 10/2001, prin legea nouă

acordându-se dreptul la despăgubire la valoarea

comercială a bunului ce nu poate fi

restituit persoanelor care se află în aceeași situație cu reclamantul.

De asemenea, s-a menționat că, „Fondul

Proprietatea" nu funcționează în prezent pentru a ajunge la acordarea

efectivă a unor despăgubiri, situație în care

s-au

încălcat atât dispozițiile Constituției, cât și ale art. l din Protocolul nr. I

CEDO.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Ca urmare a notificărilor formulate de

reclamanți prin care au solicitat

restituirea

în natură, în echivalent sau despăgubiri bănești pentru imobilul situat în

Pitești,

jud. Argeș, imobil expropriat, în prezent construcțiile fiind demolate și terenul

în suprafață de 265 mp fiind afectat unei construcții autorizate, prin

dispoziția nr. 1693 din 2 mai 2006, acestea au fost respinse,

dispoziția fiind emisă după intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005.

Corect s-a

reținut prin hotărârea recurată că, prin Legea nr. 247/2005, Titlul

VII s-a prevăzut imperativ regimul

stabilirii și plății despăgubirilor; s-au prevăzut

noi proceduri administrative pentru acordarea

despăgubirilor, astfel că, pentru

imobilele ce nu pot fi restituite în natură, ca și cele din cauză, se

acordă titluri de

despăgubiri prin intermediul „Fondului

Proprietatea".

Prin modificările

aduse Legii nr. 10/2001 sunt prevăzute numai titluri de

despăgubiri

pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură și în nici un caz acordarea

unor sume de bani.

Legea nu prevede

posibilitatea acordării unor despăgubiri bănești, stabilirea cuantumului

acestora, singura posibilitate de despăgubire constând în acordarea

titlurilor de despăgubiri prin „Fondul Proprietatea".

Instanța de apel

soluționând cauza în acord cu dispozițiile Legii nr. 10/2001,

modificată prin Legea nr. 247/2005, nu a

încălcat dispozițiile constituționale și nici art. 1 din Protocolul nr.I din

CEDO, deoarece reclamanților li s-a respectat dreptul

asupra

bunului expropriat, de care au fost lipsiți, prin acordarea titlurilor de

despăgubiri.

În consecință,

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

nefondată și pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.S. și Z.C.P.

împotriva

deciziei civile nr. 246/A din 1 iunie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18

februarie 2008.