ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6668/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 134 din 12 iunie 2008 a admis în parte contestația formulată la 9 iunie 2006 de contestatoarele D.M.D. și D.M. în contradictoriu cu

Municipiul Pitești prin primar împotriva dispoziției cu nr. 1720/2006 emisă de

acesta.

A fost modificată dispoziția în

sensul că s-a dispus în favoarea contestatoarelor acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent potrivit legii speciale pentru suprafața de 1800 mp identificată

de expertul I.I. în perimetrul trasat cu culoare portocalie pe schița anexă la

expertiză ( f.148) și au fost obligați intimații la 300 lei cheltuieli de

judecată către contestatoare.

Pentru a pronunța această sentința

instanța a reținut în principiu, potrivit adeverinței nr. 3070 din 1 august

2001, că imobilul proprietate a numitei D.A. a fost expropriat în baza

Decretului nr. 222/1980, poziția 52 cu suprafața de 1800 mp și construcții în

suprafață de 54,25 mp.

Prin dispoziția nr. 1720/2006 dată în

soluționarea notificării nr. 1341/12581 din 15 august 2001 (prin care petentele

au solicitat restituirea prin echivalent a 1800 mp teren și construcții) Primarul

municipiului Pitești a refuzat restituirea în natură a unei diferențe de 600 mp

teren, împrejurare contestată în instanță prin prezenta acțiune.

Sub acest aspect instanța a reținut

că art. 23 din Legea nr. 10/2001 care prevede că actele doveditoare ale

dreptului de proprietate vor fi depuse în anexă la notificare nu face mențiuni

speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate. Ca urmare, potrivit regulilor

de drept comun în materie de revendicare este considerat probă orice înscris

constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu

efect constitutiv, translativ sau declarativ pe proprietate și care generează o

prezumție relativă la proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.

S-a constatat că autorii

reclamantelor au solicitat în perioada 1925 - 1926 răscumpărarea embaticului

unor imobile din orașul Pitești ca urmare a desființării virtuale a embaticului

prevăzută de Legea agrară din 1921 care în art. 82 a dispus că pământul folosit

prin embatic se expropriază în folosul embaticarilor. Potrivit referatelor nr. 3860/1925

și nr. 2128/1926 autorii reclamantelor au răscumpărat embaticul imobilelor nr. 60,

61 și 62 cu suprafețe de 100 mp și 614 mp și s-a considerat că aceste referate

sunt acte administrative cu caracter constitutiv de drepturi.

S-a mai reținut din procesul verbal

întocmit cu ocazia exproprierii din 10 noiembrie 1980, că autorii reclamantelor

au predat suprafața de 1800 mp.

Curtea de Apel Pitești prin decizia

nr. 259/A din 10 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții

Municipiul Pitești și Primarul acestui Municipiu.

Criticile formulate de aceștia au

fost apreciate ca nefondate.

Astfel s-a constatat că în mod

corect, cu respectarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., s-a respins

cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarul nr. 3501/109/2006 care

privea un alt imobil preluat de stat în temeiul unui alt act normativ și pentru

care s-au formulat notificări distincte.

Cât privește critica, referitor la

greșita interpretare a actelor depuse la dosar, și aceasta a fost respinsă,

constatându-se că au fost corespunzător aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a dovedit astfel că antecesorii reclamantelor,

G.M.A. și D.A. au fost proprietarii unui teren de 1800 mp dobândit conform

contractelor de cumpărare cu nr. 1906 din 29 august 1921 și referatelor nr. 3860/1925

și nr. 2128/1926 și, ulterior, expropriat prin Decretul nr. 222/1980 (poz.52).

terenul a fost identificat și faptic conform raportului de expertiză care a

concluzionat că nu se mai poate restitui în natură astfel încât și dispoziția

instanței este conformă cu soluțiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii pârâții au

declarat recurs susținându-se că petentele nu au dovedit decât proprietatea

pentru 1200 mp arătând că deși actul de vânzare-cumpărare cuprinde aceste date,

el nu corespunde cu planul cadastral intabulat în anii 1930 – 1932.

S-a invocat împrejurarea că actul de

vânzare-cumpărare nr. 1921 se referă la suprafețe de teren care corespund cu

planul cadastral din anii 1930 – 1932 dar care nu sunt identice cu acte ulterior

întocmite. În acest sens s-a arătat că suprafața de teren de 1200 mp (din

contractul de cumpărare) figurează în înscrisurile cadastrale cu 1106 mp iar

suprafața de 614 mp (tot din contractul de cumpărare) figurează cu suprafața de

603 mp.

S-a mai invocat o neconcordanță în

certificatul de moștenitor după decesul lui G.A. în sensul că vecinii terenului

de 1200 mp sunt diferiți de cei din 1921.

Criticile formulate nu se încadrează

în motivul de recurs invocat, referitor la greșita aplicare a legii, ele fiind

și neîntemeiate.

Dovada dreptului de proprietate a

fost făcută în dosar cu actele de proprietate produse de reclamantă, confirmate

și de actele emise în vederea exproprierii și în mod corect nu au fost primite

criticile pârâtului sub acest aspect, critici nesusținute de probele

administrate.

Diferențele semnalate au fost

infirmate atât de actele produse cât și de expertiza efectuată în cauză, care

din contră, a găsit faptic o suprafață mai mare decât cea solicitată.

Împrejurarea că în certificatul de

moștenitor din 1971 vecinătățile terenului nu coincid cu cele din actul de

cumpărare din 1921 la o distanță de 52 de ani nu este de natură să infirme

proprietatea autorului petentelor, confirmată de procesul verbal de predare ca

urmare a exproprierii și actului de expropriere în care este menționată suprafața

de 1800 mp identificată faptic de raportul de expertiză cu referire și la

actele de proprietate ale autorilor contestatoarelor.

Pe cale de consecință se va respinge

recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. se

vor obliga recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatele

reclamante reprezentând onorariul avocatului ales conform chitanței din dosar (

fila 10).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții Municipiul Pitești prin primar și Primarul municipiului Pitești împotriva

deciziei nr. 259 din data de 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de

familie.

Obligă recurenții la 1500 lei

cheltuieli de judecată către intimatele D.M.D. și D.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.