ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6668/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 134 din 12 iunie 2008 a admis în parte contestația formulată la 9 iunie 2006 de contestatoarele D.M.D. și D.M. în contradictoriu cu Municipiul Pitești prin primar împotriva dispoziției cu nr. 1720/2006 emisă de acesta. A fost modificată dispoziția în sensul că s-a dispus în favoarea contestatoarelor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru suprafața de 1800 mp identificată de expertul I.I. în perimetrul trasat cu culoare portocalie pe schița anexă la expertiză ( f.148) și au fost obligați intimații la 300 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Pentru a pronunța această sentința instanța a reținut în principiu, potrivit adeverinței nr. 3070 din 1 august 2001, că imobilul proprietate a numitei D.A. a fost expropriat în baza Decretului nr. 222/1980, poziția 52 cu suprafața de 1800 mp și construcții în suprafață de 54,25 mp. Prin dispoziția nr. 1720/2006 dată în soluționarea notificării nr. 1341/12581 din 15 august 2001 (prin care petentele au solicitat restituirea prin echivalent a 1800 mp teren și construcții) Primarul municipiului Pitești a refuzat restituirea în natură a unei diferențe de 600 mp teren, împrejurare contestată în instanță prin prezenta acțiune. Sub acest aspect instanța a reținut că art. 23 din Legea nr. 10/2001 care prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse în anexă la notificare nu face mențiuni speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate.

Ca urmare, potrivit regulilor de drept comun în materie de revendicare este considerat probă orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ pe proprietate și care generează o prezumție relativă la proprietate în favoarea persoanei care îl invocă. S-a constatat că autorii reclamantelor au solicitat în perioada 1925 - 1926 răscumpărarea embaticului unor imobile din orașul Pitești ca urmare a desființării virtuale a embaticului prevăzută de Legea agrară din 1921 care în art. 82 a dispus că pământul folosit prin embatic se expropriază în folosul embaticarilor. Potrivit referatelor nr. 3860/1925 și nr. 2128/1926 autorii reclamantelor au răscumpărat embaticul imobilelor nr. 60, 61 și 62 cu suprafețe de 100 mp și 614 mp și s-a considerat că aceste referate sunt acte administrative cu caracter constitutiv de drepturi.

S-a mai reținut din procesul verbal întocmit cu ocazia exproprierii din 10 noiembrie 1980, că autorii reclamantelor au predat suprafața de 1800 mp. Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 259/A din 10 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Municipiul Pitești și Primarul acestui Municipiu. Criticile formulate de aceștia au fost apreciate ca nefondate. Astfel s-a constatat că în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., s-a respins cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarul nr. 3501/109/2006 care privea un alt imobil preluat de stat în temeiul unui alt act normativ și pentru care s-au formulat notificări distincte. Cât privește critica, referitor la greșita interpretare a actelor depuse la dosar, și aceasta a fost respinsă, constatându-se că au fost corespunzător aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a dovedit astfel că antecesorii reclamantelor, G.M.A. și D.A. au fost proprietarii unui teren de 1800 mp dobândit conform contractelor de cumpărare cu nr. 1906 din 29 august 1921 și referatelor nr. 3860/1925 și nr. 2128/1926 și, ulterior, expropriat prin Decretul nr. 222/1980 (poz.52). terenul a fost identificat și faptic conform raportului de expertiză care a concluzionat că nu se mai poate restitui în natură astfel încât și dispoziția instanței este conformă cu soluțiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii pârâții au declarat recurs susținându-se că petentele nu au dovedit decât proprietatea pentru 1200 mp arătând că deși actul de vânzare-cumpărare cuprinde aceste date, el nu corespunde cu planul cadastral intabulat în anii 1930 – 1932. S-a invocat împrejurarea că actul de vânzare-cumpărare nr. 1921 se referă la suprafețe de teren care corespund cu planul cadastral din anii 1930 – 1932 dar care nu sunt identice cu acte ulterior întocmite.

În acest sens s-a arătat că suprafața de teren de 1200 mp (din contractul de cumpărare) figurează în înscrisurile cadastrale cu 1106 mp iar suprafața de 614 mp (tot din contractul de cumpărare) figurează cu suprafața de 603 mp. S-a mai invocat o neconcordanță în certificatul de moștenitor după decesul lui G.A. în sensul că vecinii terenului de 1200 mp sunt diferiți de cei din 1921. Criticile formulate nu se încadrează în motivul de recurs invocat, referitor la greșita aplicare a legii, ele fiind și neîntemeiate. Dovada dreptului de proprietate a fost făcută în dosar cu actele de proprietate produse de reclamantă, confirmate și de actele emise în vederea exproprierii și în mod corect nu au fost primite criticile pârâtului sub acest aspect, critici nesusținute de probele administrate.

Diferențele semnalate au fost infirmate atât de actele produse cât și de expertiza efectuată în cauză, care din contră, a găsit faptic o suprafață mai mare decât cea solicitată. Împrejurarea că în certificatul de moștenitor din 1971 vecinătățile terenului nu coincid cu cele din actul de cumpărare din 1921 la o distanță de 52 de ani nu este de natură să infirme proprietatea autorului petentelor, confirmată de procesul verbal de predare ca urmare a exproprierii și actului de expropriere în care este menționată suprafața de 1800 mp identificată faptic de raportul de expertiză cu referire și la actele de proprietate ale autorilor contestatoarelor. Pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. se vor obliga recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatele reclamante reprezentând onorariul avocatului ales conform chitanței din dosar ( fila 10).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Pitești prin primar și Primarul municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 259 din data de 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie. Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatele D.M.D. și D.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.