ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3422/2007

Deliberând asupra recursului de față în condițiile

art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

20 decembrie 2002, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâta C.C.

Dobrești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze

decizia nr. 10/2001 emisă de pârâtă și să o oblige pe aceasta să propună

reclamantului măsuri reparatorii pentru terenul de 1500 mp preluat de stat și

deținut de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 149 din 25 aprilie 2003

Tribunalul Argeș a respins contestația, cu motivarea că reclamantul nu a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Curtea de Apel

Pitești a păstrat sentința, respingând apelul declarat împotriva acesteia prin

decizia civilă nr. 103 din 23 ianuarie 2004.

Această din urmă

decizie a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

prin decizia nr. 8229 din 20 octombrie 2005, cauza fiind trimisă spre

rejudecare la aceeași curte de apel.

Rejudecând

apelul, Curtea de Apel Pitești a pronunțat decizia civilă nr. 191 din 6

octombrie 2006, prin care a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat

sentința, a admis contestația, a anulat decizia nr. 10 din 20 noiembrie 2002

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să facă reclamantului propunere de

restituire a terenului în suprafață de 1050 mp în echivalent bănesc.

Pentru a

pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Autorul

reclamantului a dobândit prin moștenire legală dreptul de proprietate asupra

unui teren pe raza comunei Dobrești, în punctul „Cremeneasca", teren care

a fost trecut în proprietatea statului și în administrarea fostului Birou al

Comitetului Executiv al Consiliului Popular.

Ulterior,

terenul a fost transmis prin decizia nr.466 din 4 noiembrie 1968 în folosința

C.C. Dobrești, care folosește în prezent suprafața de 1050 mp, edificând pe

aceasta un magazin.

Referitor la

regimul juridic aplicabil imobilului, curtea de apel a reținut că la data de 1

ianuarie 1990 acesta nu se încadra în dispozițiile Legii nr. 18/1991, în sensul

că nu se afla în patrimoniul unei cooperative agricole de producție.

A mai reținut

curtea de apel că reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991, imobilul încadrându-se în categoria celor preluate

abuziv de stat în înțelesul art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Restituirea în

natură nu mai este posibilă, deoarece terenul este ocupat de o construcție

necesară pârâtei, situație în care reclamantul a optat pentru despăgubiri

conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs,

recurenta arată că hotărârea curții de apel este nelegală, deoarece la dosar

s-a depus copia hotărârii nr. 1054 din 3 iulie 2003 a Comisiei județene Argeș

de fond funciar, în care se face precizarea că reclamantul a fost propus pentru

despăgubiri pentru suprafața de 1,15 hectare de teren, în care este cuprinsă și

suprafața de 1050 mp care face obiectul litigiului, fapt confirmat și de

primarul comunei Dobrești prin adresa nr. 863 din 30 mai 2006, ceea ce face ca

obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru aceeași suprafață să fie

nejustificată.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și anexând în copie hotărârea nr.

1054 din 3 iulie 2003 a Comisiei județene de fond funciar Argeș, tabelul

nominal cu suprafața propusă pentru reconstituire reclamantului și adresa nr.

1173 din 22 iulie 2003 emisă de primarul comunei Dobroești prin care

reclamantul este înștiințat în legătură cu validarea propunerii de

reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3,45 mp

teren agricol.

Recursul este nefondat și va fi respins

pentru următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cauză,

curtea de apel a reținut, ca situație de fapt că terenul în litigiu este

deținut de pârâtă, care nu a avut statutul de cooperativă agricolă de

producție, și că pentru acest teren reclamantul nu a beneficiat de măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991

.

Susținerea recurentei conform căreia, în

realitate, suprafața deținută de ea ar fi inclusă în suprafața de 1.15 hectare

pentru care reclamantului i s-ar fi recunoscut îndreptățirea la măsuri

reparatori

1

în temeiul legii fondului funciar nu poate fi primită,

deoarece contrazice situația de fapt reținută de instanța de apel, iar

reanalizarea probelor în vederea stabilirii unei alte situații de fapt nu este

posibilă în recurs, față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ.

Deși recurenta și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu a arătat care este texul de lege

încălcat sau greșit aplicat, iar din criticile formulate de recurentă nu reiese

că în identificarea regimului juridic aplicabil terenului în litigiu

instanța ar fi săvârșit vreo greșeală din punctul de vedere al

legalității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va menține

decizia și, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.

Dobrești împotriva deciziei nr. 191 din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

aprilie 2007.