ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială, a cărei competență a fost stabilită prin regulator de competență de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, prin încheierea nr. 93 din 14 mai 2003, prin sentință a admis acțiunea formulată de reclamantele SC T.S. SRL și SC L.C. SRL în contradictor cu pârâtele SC F.F. SRL, C.J.S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C.L.S. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 având ca obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate din 30 iunie 1004, eliberat primei pârâte de către a doua pârâtă pentru suprafața de 0,50 ha. teren identică cu parcelele din C.F. a C.C.S.

și readucerea ei din suprafața totală de 2,08 ha. În consecință tribunalul a desființat parțial titlul menționat emis pentru pârâta SC F.F. SRL Suceava în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 0,50 ha. teren identic cu parcelele funciare din C.F. a C.C.S., menținând celelalte dispoziții ale titlului. În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că: - atât reclamanta SC T.S. SRL Suceava cât și pârâta SC F.F. SRL se pretind proprietarele suprafeței de 0,50 ha.

Teren, reclamanta în baza procesului verbal de licitație din 20 mai 1994 și a actului de vânzare cumpărare din 20 iunie 1994 (încheiat cu vânzătoarea A.B.) precum și sentinței nr. 475 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Suceava, iar pârâta în baza titlului de proprietate a cărui anulare se solicită; - prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, care deși nu întrunește condițiile autorității de lucru judecat, comparându-se titlurile de proprietate invocate s-a constatat ca fiind preferabil titlul de proprietate al pârâtei; - verificarea titlurilor de proprietate s-a făcut și în cadrul procesului penal nr. 615/P/2003 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, în care deși s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale față de făptuitorul cercetat se concluzionează că titlul de proprietate al pârâtelor a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare în sensul că el cuprinde o suprafață de teren mai mare decât cea reală.

Instanța de fond însușindu-și aceste constatări ale organului de cercetare penală a admis acțiunea în sensul evocat. În contra sentinței a declarat apel pârâta SC F.F. SRL Suceava pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că titlul de proprietate asupra terenului în litigiu i-a fost emis legal, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat de A.B., care a și solicitat emiterea lui, prima reclamantă fiind cea care, la licitație a cumpărat numai un saivan, fără teren, aceasta neavând nici calitate procesuală întrucât a vândut activele celei de a doua reclamantă. Curtea de Apel Suceava, secția comercială prin decizia nr. 200 din 15 octombrie 2004 a admis apelul declarat împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot, iar pe fond a respins acțiunea.

Reținând că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei obiectul acțiunii, constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate prin raportare la condițiile și cauzele de nulitate prevăzute la art. III pct. 1 din Legea nr. 169/1997 de modificare și completare a Legii nr. 18/1991, a constatat că: - prima reclamantă are calitate procesuală, întemeiată de interesul său, în conformitate cu art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, care statuează că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror sau alte persoane care justifică un interes legitim; - deși solicită nulitatea parțială a unui titlu de proprietate, reclamanta SC T.S.

SRL nu are un drept de proprietate legal recunoscut, deoarece: prin procesul verbal de licitație publică din 29 iunie 1994 nu a cumpărat teren ci un mijloc fix; contractul de vânzare cumpărare din 20 iunie 1994 nu are o clauză de vânzare a terenului, vânzătoarea nefiind proprietara terenului, ci trimite la art. 28 din Legea nr. 18/1991, iar în condițiile acestei legi reclamanta nu a obținut un titlu de proprietate, sentința nr. 475/1999 a Tribunalului Suceava, prin care i s-a constatat dreptul pe calea dreptului comun, fiind fără eficiență sub acest aspect; - prin sentința civilă nr. 5019 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava (irevocabilă prin decizia nr. 596/2002 a Curții de Apel Suceava), prima reclamantă a fost obligată să predea terenul în litigiu apelantei.

Reclamantele SC T.S. SRL și SC L.C. SRL au declarat recurs împotriva deciziei menționate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând desființarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond, invocând ca argumente: - deși pentru motivarea existenței calității procesuale pasive instanța de apel trimite la prevederile art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997, pe fond acțiunea este respinsă pentru neîndeplinirea acestor prevederi, concluzia fiind contradictorie; - fără a fi investită cu o cerere reconvențională instanța face analiza titlului de proprietate al reclamantei, confirmând astfel titlul pârâtei emis în condiții de neregularitate, deși terenul fiind menționat în procesul verbal de licitație, ar fi trecut în proprietatea comunei dacă nu ar fi fost vândut în termen de un an; - există și unele chestiuni de ordin procedural, ca de exemplu în pag.

I a deciziei nu mai este menționată ca parte C.L.S., deși printr-o încheiere s-a dispus atașarea unui dosar, printr-o altă încheiere s-a respins cererea de amânare pentru atașarea acelui dosar. În concluzie recurenta solicită să se constate nul parțial titlul pârâtei și ca legal dobândit dreptul său de proprietate în condițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, procesului verbal de licitație și contractului încheiat ulterior. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Critica recurentelor constând în contrarietatea motivelor hotărârii atacate, în sensul că, deși din perspectiva Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991, privind fondul funciar se apreciază asupra existenței calității lor procesuale active, acțiunea le-a fost respinsă pentru neîndeplinirea prevederilor acestei legi, nu poate fi primită.

Reclamantele au sesizat instanța de fond cu o acțiune în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate al intimatei pârâte SC F.F. SRL ce a fost eliberat de C.J.S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, conform art. 28 din Legea nr. 18/1991 (nr. 4376 din 30 iunie 1994) invocând neregularități în modul lui de obținere, fără a identifica și concretiza cauzele de nulitate. Prin chiar acțiunea promovată reclamantele au precizat că au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991 ce le-a fost respinsă de C.J.S. prin Hotărârea nr. 1855 din 25 octombrie 1995, iar plângerea împotriva acesteia a fost de asemenea respinsă de Judecătoria Suceava prin sentința nr. 2072/1997.

Drept urmare, între constatarea instanței de apel cu privire la existența calității procesual active în temeiul Legii nr. 169/1997 și constatarea neîndeplinirii condițiilor art. III din aceeași lege de către reclamantă nu există contrarietate. 2. Cu privire la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. Trebuie precizat că neregulile procedurale la care referă recurentele în ultima parte a motivelor lor cum ar fi, de exemplu, revenirea asupra măsurii de atașare a unui dosar, nu întrunesc exigența nelegalității impusă de textele invocate.

În ce privește critica constând în faptul că instanța de apel, fără a fi investită cu o cerere reconvențională face analiza titlurilor de proprietate ale reclamantelor, confirmând astfel titlul pârâtei, este de observat că această analiză este justificată nu de existența unei cereri reconvenționale ci de verificarea susținerilor reclamantelor, conform art. 1169 C. civ., față de solicitarea acestora reiterată în concluzia motivelor de recurs, de a se constata nul parțial titlul de proprietate al pârâtei și ca legal dobândit dreptul lor de proprietate în condițiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 18/1991. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentele reclamante la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele SC T.S. SRL Suceava și SC L.C. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 200 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurentele reclamante să plătească intimatei pârâte SC F.F. SRL Suceava 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.