ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

ordonanța nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul G.N. de la Curtea de Apel Suceava sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art.

248

1

C. pen., precum și disjungerea cauzei față de reprezentanții SC

T.S. SRL Suceava pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. și

declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

Procurorul

a reținut că numita Z.P., în calitate de reprezentant al SC F.F. SRL Suceava, a

formulat plângere la data de 15 aprilie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva judecătorului care a pronunțat

sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 în Dosarul nr. 6264/1999 al

Tribunalului Suceava.

Constatând

că judecătorul reclamat este G.N., care din anul 2002 este în funcție la Curtea de Apel Suceava prin ordonanța nr. 99/P/2008 din 8 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost declinată competența de soluționare a

cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

plângerea formulată s-a arătat că judecătorul G.N. și-a încălcat obligațiile de

serviciu cu ocazia soluționării cauzei civile, sesizând nereguli care ar fi fapte

penale.

Astfel,

se susține că prin sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 a Tribunalului

Suceava a fost admisă acțiunea formulată de SC T.S. SRL Suceava în

contradictoriu cu A.E.I.Z. - Suceava, constatând dreptul de proprietate al reclamantei

pe o suprafață de aprox. 5.000 m.p. teren, în baza contractului de

vânzare-cumpărare și a procesului verbal de licitație.

Se

susține că soluția instanței este abuzivă, judecătorul adoptând-o fără să facă

verificările necesare și astfel a fost nesocotit dreptul de proprietate pe

aceeași suprafață pe care îl avea SC F.F. SRL Suceava, care nici nu a fost

parte în proces.

Hotărârea

astfel pronunțată a dobândit putere de lucru judecat, nefiind exercitate căile

legale de atac în cauză.

În

final, litigiul dintre SC F.F. SRL Suceava și SC T.S. SRL Suceava a fost

tranșat irevocabil prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, în favoarea SC F.F. SRL Suceava, instanța

constatând că sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 nu este opozabilă

reclamantei SC F.F. SRL Suceava întrucât aceasta nu a fost parte în proces.

În

raport de aceste constatări, procurorul a reținut că legalitatea și temeinicia

sentinței civile nr. 475 din 16 iulie 1999 nu pot fi examinate decât pe căile

de atac prevăzute de lege, neexistând date care să contureze conduita abuzivă a

judecătorului.

În

cauză plângerea îi viza și pe reprezentanții SC T.S. SRL Suceava, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., constând în neprezentarea situației

reale a terenului însă prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și

declinarea competenței de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

Plângerea

petiționarei Z.P., administrator al SC F.F. SRL Suceava, împotriva ordonanței nr.

624/P/2008 din 2 aprilie 2009, a fost respinsă prin rezoluția nr. 909/C/2391/II/2/2009

din 18 mai 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică.

În

temeiul art. 278

2

C. proc. pen., petiționara a formulat plângere

împotriva ordonanței de netrimitere în judecată la judecătorul Înaltei Curți,

cerând desființarea soluției și trimiterea cauzei la procuror pentru

administrarea de probe și începerea urmăririi penale.

Verificând

ordonanța atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea

constată că plângerea este nefondată.

În

Dosarul nr. 6264/1999 al Tribunalului Suceava judecătorul G.N. prin sentința

civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 a admis acțiunea reclamantei SC T.S. SRL

Suceava împotriva pârâtei A.E.I.Z - Suceava și a constatat că în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 86 din 20 iunie 1994 și a procesului

verbal de licitație nr. 64 din 20 mai 1994 reclamanta a dobândit de la pârâtă

dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.000 m.p., situată în Suceava, Sos. Botoșani Km. 6.

În

cauză nu a fost parte SC F.F. SRL Suceava, hotărârea nefiindu-i opozabilă, așa

cum a constatat Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002.

Litigiul

a fost tranșat definitiv și irevocabil în favoarea SC F.F. SRL Suceava prin

sentința nr. 509 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă și

irevocabilă prin decizia nr. 596 din 26 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Nici

prin plângerea depusă la organul de urmărire penală după 9 ani, nici prin

plângerea formulată la instanță în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționara nu a prezentat date din care să rezulte argumente de îndeplinire

defectuoasă, cu știință, a îndatoririlor funcției de către magistrat.

Eventualele

greșeli ale judecătorului în soluționarea cauzelor nu reprezintă, prin ele

însele, dovezi de exercitare abuzivă a funcției, legea prevăzând căile prin

care hotărârile pot fi îndreptate.

Nici

din materialul administrat în faza actelor premergătoare nu rezultă indicii de

săvârșire a vreunei infracțiuni de către magistratul judecător reclamat.

Pe

de altă parte, în cauză nu se poate dispune desființarea ordonanței de

neurmărire și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi

penale întrucât este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., respectiv

intervenind prescripția răspunderii penale, calculată în conformitate cu

prevederile art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. și al cărei curs nu a fost

întrerupt.

Într-o

astfel de situație, în conformitate cu dispozițiile art. 270 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 273 alin. (1

1

) din același cod, procurorul nu poate

dispune nici începerea urmăririi penale, nici reluarea acesteia.

Fapta

imputată judecătorului G.N. se pretinde a fi fost săvârșită cu ocazia

pronunțării sentinței civile nr. 475 din 16 iulie 1999, fiind, astfel, împlinit

termenul de 10 ani de prescripție a răspunderii penale.

Față

de cele ce preced, plângerea petiționarei SC F.F. SRL Suceava urmează să fie

respinsă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

În

temeiul art. 51 alin. (3) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de

recuzare formulată de domnul avocat C.G., apărător ales al petiționarei SC F.F.

SRL, a domnilor judecători Z.P., C.J., P.G., a doamnei magistrat asistent V.M. și

a domnului procuror C.G.

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC F.F. SRL împotriva

ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care

o menține.

Obligă

petiționara la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În

baza art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., dispune amendarea cu suma de 500

lei a domnului avocat G.C. din Baroul București, pentru conduita ireverențioasă

față de membrii completului de judecată și față de procurorul de ședință, cu

ocazia soluționării cauzei pe fond.

Măsura

amendării se va comunica domnului avocat G.C. prin Baroul București.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.