ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul G.N. de la Curtea de Apel Suceava sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen., precum și disjungerea cauzei față de reprezentanții SC T.S. SRL Suceava pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava. Procurorul a reținut că numita Z.P., în calitate de reprezentant al SC F.F. SRL Suceava, a formulat plângere la data de 15 aprilie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva judecătorului care a pronunțat sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 în Dosarul nr. 6264/1999 al Tribunalului Suceava.

Constatând că judecătorul reclamat este G.N., care din anul 2002 este în funcție la Curtea de Apel Suceava prin ordonanța nr. 99/P/2008 din 8 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin plângerea formulată s-a arătat că judecătorul G.N. și-a încălcat obligațiile de serviciu cu ocazia soluționării cauzei civile, sesizând nereguli care ar fi fapte penale. Astfel, se susține că prin sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea formulată de SC T.S. SRL Suceava în contradictoriu cu A.E.I.Z. - Suceava, constatând dreptul de proprietate al reclamantei pe o suprafață de aprox.

5.000 m.p. teren, în baza contractului de vânzare-cumpărare și a procesului verbal de licitație. Se susține că soluția instanței este abuzivă, judecătorul adoptând-o fără să facă verificările necesare și astfel a fost nesocotit dreptul de proprietate pe aceeași suprafață pe care îl avea SC F.F. SRL Suceava, care nici nu a fost parte în proces. Hotărârea astfel pronunțată a dobândit putere de lucru judecat, nefiind exercitate căile legale de atac în cauză. În final, litigiul dintre SC F.F. SRL Suceava și SC T.S. SRL Suceava a fost tranșat irevocabil prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, în favoarea SC F.F. SRL Suceava, instanța constatând că sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 nu este opozabilă reclamantei SC F.F.

SRL Suceava întrucât aceasta nu a fost parte în proces. În raport de aceste constatări, procurorul a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 475 din 16 iulie 1999 nu pot fi examinate decât pe căile de atac prevăzute de lege, neexistând date care să contureze conduita abuzivă a judecătorului. În cauză plângerea îi viza și pe reprezentanții SC T.S. SRL Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., constând în neprezentarea situației reale a terenului însă prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava. Plângerea petiționarei Z.P., administrator al SC F.F. SRL Suceava, împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 2 aprilie 2009, a fost respinsă prin rezoluția nr. 909/C/2391/II/2/2009 din 18 mai 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.

În temeiul art. 278 2 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva ordonanței de netrimitere în judecată la judecătorul Înaltei Curți, cerând desființarea soluției și trimiterea cauzei la procuror pentru administrarea de probe și începerea urmăririi penale. Verificând ordonanța atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea este nefondată. În Dosarul nr. 6264/1999 al Tribunalului Suceava judecătorul G.N. prin sentința civilă nr. 475 din 16 iulie 1999 a admis acțiunea reclamantei SC T.S. SRL Suceava împotriva pârâtei A.E.I.Z - Suceava și a constatat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 86 din 20 iunie 1994 și a procesului verbal de licitație nr. 64 din 20 mai 1994 reclamanta a dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.000 m.p., situată în Suceava, Sos.

Botoșani Km. 6. În cauză nu a fost parte SC F.F. SRL Suceava, hotărârea nefiindu-i opozabilă, așa cum a constatat Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002. Litigiul a fost tranșat definitiv și irevocabil în favoarea SC F.F. SRL Suceava prin sentința nr. 509 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 596 din 26 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Nici prin plângerea depusă la organul de urmărire penală după 9 ani, nici prin plângerea formulată la instanță în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara nu a prezentat date din care să rezulte argumente de îndeplinire defectuoasă, cu știință, a îndatoririlor funcției de către magistrat.

Eventualele greșeli ale judecătorului în soluționarea cauzelor nu reprezintă, prin ele însele, dovezi de exercitare abuzivă a funcției, legea prevăzând căile prin care hotărârile pot fi îndreptate. Nici din materialul administrat în faza actelor premergătoare nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni de către magistratul judecător reclamat. Pe de altă parte, în cauză nu se poate dispune desființarea ordonanței de neurmărire și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale întrucât este incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., respectiv intervenind prescripția răspunderii penale, calculată în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen.

și al cărei curs nu a fost întrerupt. Într-o astfel de situație, în conformitate cu dispozițiile art. 270 alin. (2) C. proc. pen. și art. 273 alin. (1 1 ) din același cod, procurorul nu poate dispune nici începerea urmăririi penale, nici reluarea acesteia. Fapta imputată judecătorului G.N. se pretinde a fi fost săvârșită cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 475 din 16 iulie 1999, fiind, astfel, împlinit termenul de 10 ani de prescripție a răspunderii penale. Față de cele ce preced, plângerea petiționarei SC F.F. SRL Suceava urmează să fie respinsă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În temeiul art. 51 alin. (3) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de domnul avocat C.G., apărător ales al petiționarei SC F.F. SRL, a domnilor judecători Z.P., C.J., P.G., a doamnei magistrat asistent V.M. și a domnului procuror C.G. Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC F.F. SRL împotriva ordonanței nr. 624/P/2008 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., dispune amendarea cu suma de 500 lei a domnului avocat G.C.

din Baroul București, pentru conduita ireverențioasă față de membrii completului de judecată și față de procurorul de ședință, cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Măsura amendării se va comunica domnului avocat G.C. prin Baroul București. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.