ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 mai 2009, petiționarul V.A. s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției nr. 1352/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Prin rezoluția atacată, procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C.G., S.L. judecători la Tribunalul Suceava și A.V., A.E., G.N. - judecători la Curtea de Apel Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.

Plângerea formulată de petent împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 3817/1805/II/2/2009 din 9 aprilie 2009. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată V.A. a formulat plângere la instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei cinci judecători reclamați.

Plângerea este neîntemeiată. Petiționarul V.A. a solicitat, la 8 iulie 2008, cercetarea penală a numitului M.T.A., administratorul SC T.U. SRL Suceava pentru infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, pretinse a fi săvârșite la data de 10 octombrie 2000. De asemenea, petentul a solicitat și cercetarea judecătorilor de la Tribunalul Suceava, care au judecat Dosarul nr. 6893/86/2007 și cercetarea judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava, care au judecat în recurs Dosarul nr. 6893/86/2007. Prin ordonanța nr. 206/P/2008 din 20 octombrie 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.T.A., întrucât s-a stabilit că faptele reclamate de V.A.

nu există. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei privind pe judecătorii C.G., S.L., de la Tribunalul Suceava și pe judecătorii A.V., A.E., G.N., de la Curtea de Apel Suceava și declinarea competenței de cercetare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 1352/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, constatând că în cauză nu există indicii de încălcare cu știință a atribuțiilor de serviciu de către aceștia care să fi cauzat vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate.

Judecând plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, Curtea a verificat soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că este legală și temeinică. Referitor la magistrații C.G. și S.L. de la Tribunalul Suceava, petentul a solicitat cercetarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece au pronunțat abuziv sentința civilă nr. 477 din 10 martie 2008, în Dosarul nr. 6893/86/2007, având ca obiect conflict de drepturi cu SC T.U. SRL Suceava, în sensul că au refuzat să constate că prescripția dreptului la acțiune cu privire la cererea având ca obiect plata dreptului de șomaj nu era împlinită, respingându-i astfel acțiunea.

Cu privire la magistrații A.V., A.E., G.N., de la Curtea de Apel Suceava, petentul a cerut cercetarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât au pronunțat abuziv decizia civilă nr. 1029 din 8 iulie 2008, dată în Dosarul nr. 6893/86/2007, respingându-i recursul împotriva sentinței civile nr. 477 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 6893/86/2007, după ce i-au refuzat dreptul la apărare și i-au interzis să vorbească. Analizând plângerea petentului în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că, soluționând cauza civilă cu care au fost investiți judecătorii s-au pronunțat pe baza materialului probator administrat, pe care l-au interpretat potrivit dispozițiilor legale în materie.

Din nici un act al cauzei nu rezultă neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos, cu rea-credință, de către magistrații judecători a atribuțiilor de serviciu, neexistând indicii de săvârșire a vreunei fapte penale. De fapt, petentul este nemulțumit de modul în care au fost soluționate cauzele în care a fost parte, însă acest aspect nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a judecătorilor. În situația în care petentul este nemulțumit de soluția instanței, acesta poate folosi căile legale de atac. Așa fiind, Curtea urmează să respingă plângerea petiționarului, ca nefondată, rezoluția atacată fiind menținută, iar petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.A. împotriva rezoluției nr. 1352/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.