ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 aprilie 2009, petentul M.C.V. a solicitat desființarea Rezoluției nr. 1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 și a Rezoluției nr. 8126/1787/II/2/2009 din 13 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei C.C.M. (judecător la Curtea de Apel București, secția a VIII-a) pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia soluționării dosarului nr. 20388/3/2007.

A susținut că prin respingerea unor probe concludente în soluționarea acțiunii sale împotriva C.N.S.A.S., pentru obligarea acestuia de a-i prezenta dosarul de urmărire, judecătoarea intimată ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu și de favorizare a infractorului, infracțiuni prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Prin Rezoluția nr. l244/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -S.U.P.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, pentru inexistența faptelor, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. S-au avut în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cărora în activitatea de soluționare a cauzelor deduse judecății, magistrații judecători se supun numai legii, fiind suverani în privința interpretării dispozițiilor aplicabile în cauzele la care participă.

împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, nefiind admisibil ca prin plângeri penale să se obțină reformarea acestora, cu excepția cazurilor în care hotărârile pronunțate sunt consecința săvârșirii unor infracțiuni, ceea ce s-a considerat că nu s-au dovedit a fi săvârșite în cauză. Prin Rezoluția din 13 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 8126/1787/II/2/2009 Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.C.V. Împotriva rezoluției menționate, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva judecătoarei intimate este legală și justificată.

Împotriva ambelor rezoluții petentul a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei Ia procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând plângerea, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, Ministerul Public și părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. Verificarea legalității și temeiniciei acestor hotărâri se face numai de instanțele de control judiciar în căile de atac, și nu de către Parchet, în cadrul soluționării unor plângeri penale îndreptate împotriva judecătorilor.

Cât timp nu s-a dovedit existența unor infracțiuni săvârșite de judecători, martori, experți, interpreți, procurori sau persoane care au efectuat acte de cercetare penală, în activitatea de soluționare a cauzelor, hotărârile pronunțate nu pot fi revizuite, conform art. 394 C. proc. pen. De asemenea, judecătorul care a pronunțat o hotărâre nu poate fi trimis în judecată, doar pentru că soluția nemulțumește pe una dintre părți. Cum, în speță, petentul nu a făcut nici o probă pentru a demonstra că magistrata intimată, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului, în mod corect procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., fapta fiind inexistentă.

Nu a fost dovedită nici existența faptei de favorizare a vreunui infractor de către intimată, astfel încât și în privința acestei infracțiuni, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata judecătoare este legală și justificată. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentului și va menține rezoluțiile atacate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva Rezoluției nr. 1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, confirmată de Rezoluția nr. 8126/1787/II/2/2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care le menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2009