ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 27 aprilie 2009, petentul M.C.V. a

solicitat desființarea Rezoluției nr. 1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 și a Rezoluției

nr. 8126/1787/II/2/2009 din 13 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, și

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimatei C.C.M. (judecător la Curtea de Apel București, secția a VIII-a)

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., fapte comise cu

ocazia soluționării dosarului nr. 20388/3/2007.

A susținut că prin respingerea unor

probe concludente în soluționarea acțiunii sale împotriva C.N.S.A.S., pentru

obligarea acestuia de a-i prezenta dosarul de urmărire, judecătoarea intimată

ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu și de favorizare a infractorului,

infracțiuni prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Prin Rezoluția nr. l244/P/2008 din 15

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

-S.U.P.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei, pentru

inexistența faptelor, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

S-au avut în vedere prevederile art. 3

din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cărora în activitatea de

soluționare a cauzelor deduse judecății, magistrații judecători se supun numai

legii, fiind suverani în privința interpretării dispozițiilor aplicabile în

cauzele la care participă. împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate pot exercita căile de atac prevăzute de lege, nefiind admisibil ca

prin plângeri penale să se obțină reformarea acestora, cu excepția cazurilor în

care hotărârile pronunțate sunt consecința săvârșirii unor infracțiuni, ceea ce

s-a considerat că nu s-au dovedit a fi săvârșite în cauză.

Prin

Rezoluția din 13 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 8126/1787/II/2/2009

Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins,

ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.C.V.

Împotriva rezoluției menționate, apreciind

că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva judecătoarei intimate

este legală și justificată.

Împotriva ambelor rezoluții petentul a

formulat plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., solicitând

desființarea acestora și trimiterea cauzei Ia procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

Examinând plângerea, actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele

argumente:

Potrivit art. 129 din Constituția

României, împotriva hotărârilor judecătorești, Ministerul Public și părțile

interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Verificarea legalității și temeiniciei

acestor hotărâri se face numai de instanțele de control judiciar în căile de

atac, și nu de către Parchet, în cadrul soluționării unor plângeri penale

îndreptate împotriva judecătorilor.

Cât timp nu s-a dovedit existența unor

infracțiuni săvârșite de judecători, martori, experți, interpreți, procurori

sau persoane care au efectuat acte de cercetare penală, în activitatea de

soluționare a cauzelor, hotărârile pronunțate nu pot fi revizuite, conform art.

394 C. proc. pen.

De asemenea, judecătorul care a

pronunțat o hotărâre nu poate fi trimis în judecată, doar pentru că soluția

nemulțumește pe una dintre părți.

Cum, în speță, petentul nu a făcut nici o probă

pentru a demonstra că magistrata intimată, în exercitarea atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod

defectuos și prin aceasta ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale

petentului, în mod corect procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., fapta fiind inexistentă.

Nu a fost dovedită nici existența faptei de

favorizare a vreunui infractor de către intimată, astfel încât și în privința

acestei infracțiuni, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata

judecătoare este legală și justificată.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondată, plângerea petentului și va menține rezoluțiile atacate.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi

obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V.

împotriva Rezoluției nr.

1244/P/2008 din 15 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, confirmată de

Rezoluția nr. 8126/1787/II/2/2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pe care le menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2009