ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 17 decembrie

2008 la Înalta Curte, petentul A.I., în condițiile art. 278

1

C.

proc. pen., a înțeles, să atace rezoluția nr. 1376/P/2008 din 25 noiembrie 2009

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de M.I., procuror șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului

prev. de art. 264 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.,

întrucât faptele nu există.

Petentul a apreciat că rezoluția atacată

este netemeinică, ilegală și abuzivă.

În fapt, petiționarul a formulat plângere

penală împotriva magistratului reclamat considerând că acesta, în calitate de

procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a săvârșit infracțiunile

cu privire la care s-a făcut sesizarea în exercitarea atribuțiilor sale legale

privind controlul ierarhic al soluțiilor dispuse de procurorii din secția pe

care o conduc.

Prin rezoluția nr. 1376 /P/2008 din 25 noiembrie

2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de M.I., procuror șef secție în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

S-a reținut în fapt, că prin sesizare,

petentul exprimă nemulțumirile sale față de modul în care procurorul șef al Secției

de Urmărire Penală și Criminalistică a soluționat plângerile sale, întemeiate

pe dispozițiile art. 275 – 278 C. proc. pen., dar faptele invocate nu există în

materialitatea lor, ceea ce a condus, în drept, la o soluție de netrimitere în

judecată.

Soluția procurorului de neînceperea

urmăririi penale față de magistratul reclamat de petent a fost menținută , ca

legală și temeinică, prin rezoluția nr. 11691/6585/II/2/2008 emisă de

procurorul șef adjunct al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică care a

verificat plângerea petentului și a analizat actele premergătoare efectuate în

cauză prin prisma dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

Înalta Curte, investită de petent cu

judecarea plângerii, a procedat în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

la examinarea actelor și probelor efectuate în cauză, constatând următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10652/1/2008

a procedat în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. d) C. proc. pen., la conexarea

dosarului nr. 10653/1/2008 la dosarul nr. 10652/1/2008 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pe motiv că între cele două dosare există identitate

de cauză, obiect și părți.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate

în cauză a rezultat că petentul a făcut afirmații referitoare la eventuale și

posibile infracțiuni de serviciu, sau în legătură cu serviciul sau de fals intelectual,

fără ca aceste afirmații să fie însoțite de date, indicii sau probe pertinente,

în acest sens.

În situația în care petentul este

nemulțumit de soluțiile pronunțate de magistrat are dreptul potrivit normelor constituționale

și procesual penale să exercite căile de atac în condițiile unui control judiciar

legal.

Din aceste considerente, actul emis de

magistrat în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate constitui un abuz în

serviciu, câtă vreme aceștia au acționat cu bună credință , iar singurul temei

pentru instituirea răspunderii penale este comiterea cu vinovăție a unei fapte

penale, ceea ce nu este cazul în speță.

Nefiind arătate și dovedite încălcări ale

unor dispoziții legale, în mod legal, procurorul de caz a dispus o soluție de

neîncepere a urmăririi penale în cauză, constatând că faptele penale reclamate

nu există.

Pentru aceleași considerente se va

menține, ca legală și temeinică, soluția dispusă de procuror, prin respingerea

ca nefondată a plângerii în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R ĂȘ T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.1376/P/2008 din 25

noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2009.