ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 17 decembrie 2008 la Înalta Curte, petentul A.I., în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., a înțeles, să atace rezoluția nr. 1376/P/2008 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.I., procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există. Petentul a apreciat că rezoluția atacată este netemeinică, ilegală și abuzivă. În fapt, petiționarul a formulat plângere penală împotriva magistratului reclamat considerând că acesta, în calitate de procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a săvârșit infracțiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea în exercitarea atribuțiilor sale legale privind controlul ierarhic al soluțiilor dispuse de procurorii din secția pe care o conduc. Prin rezoluția nr. 1376 /P/2008 din 25 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.I., procuror șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. S-a reținut în fapt, că prin sesizare, petentul exprimă nemulțumirile sale față de modul în care procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a soluționat plângerile sale, întemeiate pe dispozițiile art. 275 – 278 C. proc. pen., dar faptele invocate nu există în materialitatea lor, ceea ce a condus, în drept, la o soluție de netrimitere în judecată.

Soluția procurorului de neînceperea urmăririi penale față de magistratul reclamat de petent a fost menținută , ca legală și temeinică, prin rezoluția nr. 11691/6585/II/2/2008 emisă de procurorul șef adjunct al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică care a verificat plângerea petentului și a analizat actele premergătoare efectuate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. Înalta Curte, investită de petent cu judecarea plângerii, a procedat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., la examinarea actelor și probelor efectuate în cauză, constatând următoarele: Prin încheierea din 18 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10652/1/2008 a procedat în temeiul dispozițiilor art. 34 lit. d) C. proc.

pen., la conexarea dosarului nr. 10653/1/2008 la dosarul nr. 10652/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe motiv că între cele două dosare există identitate de cauză, obiect și părți. Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petentul a făcut afirmații referitoare la eventuale și posibile infracțiuni de serviciu, sau în legătură cu serviciul sau de fals intelectual, fără ca aceste afirmații să fie însoțite de date, indicii sau probe pertinente, în acest sens. În situația în care petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate de magistrat are dreptul potrivit normelor constituționale și procesual penale să exercite căile de atac în condițiile unui control judiciar legal.

Din aceste considerente, actul emis de magistrat în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate constitui un abuz în serviciu, câtă vreme aceștia au acționat cu bună credință , iar singurul temei pentru instituirea răspunderii penale este comiterea cu vinovăție a unei fapte penale, ceea ce nu este cazul în speță. Nefiind arătate și dovedite încălcări ale unor dispoziții legale, în mod legal, procurorul de caz a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, constatând că faptele penale reclamate nu există. Pentru aceleași considerente se va menține, ca legală și temeinică, soluția dispusă de procuror, prin respingerea ca nefondată a plângerii în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R ĂȘ T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.1376/P/2008 din 25 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.