ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4104/2009

HOTĂRÂRE
08.12.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4104/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin Sentința penală nr. 96 din 14 octombrie 2009, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul V.A., împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava nr. 19/P/2009 din 4 mai 2009 și nr. 219/II/2/2009 din 8 iunie 2009, și

a menținut rezoluțiile.

Pentru a hotărî astfel, a reținut

următoarele:

Petentul V.A. a formulat, la 16

ianuarie 2009, plângere penală împotriva magistraților judecători M.I. și O.L.

din cadrul Judecătoriei Dorohoi, prin care a solicitat cercetarea și tragerea

la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prevăzute și

pedepsite de art. 246, 289 și 291 C. pen.

A susținut, în esență, că cei doi

magistrați au pronunțat două sentințe civile în totalitate false care să

servească unui grup de interese local, pentru a obține venituri ilicite. A

susținut că societatea (S.A.L.E.) în numele căreia a fost acționat în judecată

nu există, fiind inventată de avocatul L., susținut de lucrători de poliție din

Dorohoi și procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi. Pentru a

obține cele două hotărâri, avocatul L. a folosit o ștampilă ilegală cu antetul

S.A.E., societate care nu există nici în fapt, nici în drept.

Aflat în posesia celor două

sentințe, învestite cu formulă executorie, avocatul L. a procedat la executarea

silită, iar la 20 noiembrie 2008, executorul judecătoresc P.D., neavând cui să

predea bunurile, deoarece creditoarea S.A.L.E. nu exista, le-a predat unui

traficant de droguri și mașini furate din Italia. În acest fel, susține

petentul, membrii A.F.V., au suferit o pagubă de 2.000.000 RON.

În urma actelor premergătoare

efectuate, procurorul a reținut că în cauză nu rezultă date sau indicii

temeinice privind existența infracțiunilor sesizate ca fiind săvârșite de

judecători.

S-a stabilit că în cursul anului

1991, după desființarea fostului C.A.P.T. - Dorohoi s-a înființat S.A.L.E.,

înregistrată la Judecătoria Dorohoi, după care a solicitat și primit bunuri de

la Comisia de lichidare a C.A.P.-ului. În anul 1992, S.A.L.E., care nu

desfășura activitate, a predat în custodie, pe bază de proces-verbal, o serie

de bunuri și construcții petentului V.A., urmând ca acesta să asigure paza și

conservarea lor până la reînceperea activității sau până la lichidare.

Societatea în cauză nu a fost lichidată, iar la 26 septembrie 2005, prin

reprezentanți, l-a acționat în judecată pentru revendicare pe V.A., deoarece

acesta refuza restituirea bunurilor. Prin Sentința civilă nr. 1347 din 9

noiembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată de magistratul judecător

M.I., acțiunea a fost admisă și pârâtul obligat să lase reclamantei în

liniștită posesie și deplinătate proprietate bunurile.

După casarea sentinței cu trimitere

spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 186/A din 13 martie 2006 a

Tribunalului Botoșani, cauza a fost soluționată de magistratul judecător O.L.

care a admis din nou acțiunea în revendicare și a respins cererea

reconvențională formulată de V.A.

Împotriva sentinței a declarat

recurs V.A., iar Tribunalul Botoșani, prin Decizia civilă nr. 859/R din 11

octombrie 2007, a admis recursul modificând sentința în parte, în sensul că a

respins cererea de intervenție accesorie a Consiliului Local Dorohoi, ca

inadmisibilă, cu motivarea că intervenientul nu are act autentic de donație. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

V.A. a formulat, între timp, mai

multe plângeri penale împotriva numitului U.S. care a îndeplinit funcția de contabil

șef la S.A.L.E. și împotriva numitului L.M. - avocat care a reprezentat

societatea în procese, învinuindu-i pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 290 C. pen., pe motiv că au redactat cât și ștampilat declarații,

împuterniciri și alte documente pentru a putea reprezenta în proces o societate

inexistentă. Prin Rezoluția nr. 91/P/2007 din 30 mai 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul

art. 10 lit. a) raportat la art. 228 C. proc. pen. - fapta nu există.

Plângerile adresate, conform art.

275 - 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava și în temeiul art. 278

1

Apel Suceava au fost respinse, ultima prin Sentința penală nr. 57 din 26

septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 274/39/2008 a Judecătoriei Suceava.

În plângerea adresată procurorului,

la 6 ianuarie 2009, petentul V.A. a pretins că cei doi magistrați au comis un

act de abuz admițând acțiunea în revendicare prin cele două sentințe.

Procurorul, având în vedere că, în

lipsa unor date sau indicii temeinice privind existența infracțiunilor

reclamate, cum activitățile magistraților, circumscrise înfăptuirii actului de

justiție, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele

nemulțumiri cu privire la hotărârile pronunțate putând fi valorificate numai

prin exercitarea căilor de atac, lucru pe care petentul l-a făcut fără a obține

o hotărâre în favoare, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerea formulată împotriva

acestei soluții potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic

superior, a fost respinsă, prin Rezoluția din 8 iunie 2009, cu numărul

219/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava.

Nemulțumit și de această soluție,

petentul, în temeiul art. 278

1

plângere judecătorului. A cerut desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Procedând conform art. 278

1

pct. 7 C. proc. pen., judecătorul a verificat rezoluția atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de

petent și constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, a respins

plângerea, ca nefondată.

A motivat că, din actele și lucrările dosarului pe

larg expuse, rezultă că cei doi intimați, au efectuat acte procedurale și

procesuale în virtutea dreptului cu care au fost învestiți în funcțiile pe care

le îndeplinesc, cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie,

motivându-și soluțiile adoptate, neexistând vreun indiciu de comitere a

infracțiunilor pe care petentul le reclamă.

Au fost avute în vedere și

dispozițiile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora

exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligației

profesionale a judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în

discuție a hotărârilor judecătorești care sunt supuse numai căilor de atac

prevăzute de lege - căi de atac de care petentul a uzat, prin soluția instanței

de control judiciar, menținându-se obligarea sa la restituirea bunurilor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termenul legal, petentul. În motivele scrise a criticat sentința ca

nelegală și netemeinică susținând, în esență, următoarele:

- nu s-a cercetat existența, conform

Legii nr. 36/1991, a S.A.L.E., societate care nu a putut să fie înființată;

- ambii magistrați nu au ținut cont

de drepturile sale și ale familiei sale ca foști membri cooperatori la C.A.P.

Dorohoi;

- bunurile în litigiu nu puteau fi

revendicate de un grup restrâns de indivizi, fiind bunuri comune și care se

impunea a fi partajate.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la dosarul

cauzei rezultă că instanța a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 278

1

pct. 7 C. proc. pen. și constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale este legală, a respins plângerea, ca nefondată, conform art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 124 din Constituția

României, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt

independenți și se supune numai legii.

Conform art. 129 din Constituție,

împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot

exercita căi de atac în condițiile legii.

Din actele dosarului rezultă că petentul este

nemulțumit de modul în care magistrații intimați au soluționat o cauză civilă

în care a figurat ca parte (pârât) petentul.

Actele premergătoare efectuate în cauză nu au

relevat nicio faptă a judecătorului susceptibilă de infracțiune.

În ce privește soluțiile

instanțelor, așa cum s-a citat din prevederile Legii fundamentale, acestea pot

fi atacate de părți în condițiile legii.

Petentul a uzat de calea de atac a

recursului, iar hotărârea care îl nemulțumește a fost menținută și de instanța

de control judiciar.

Prin motivele de recurs, petentul

repune în discuție aceleași aspecte care țin de soluționarea cauzei civile,

ceea ce se tinde în această procedură este o rejudecare a cauzei - având obiect

revendicarea unor bunuri, iar prin prisma dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen. acest lucru nu este posibil și cum din actele dosarului nu a

rezultat existența faptelor reclamate, legal și temeinic prima instanță a

respins plângerea.

Așa fiind, Înalta Curte urmează ca

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă recursul ca fiind nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul V.A. împotriva Sentinței penale nr. 96 din 14 octombrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 decembrie 2009.

Sursă