ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4104/2009

Asupra recursului de față; Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 96 din 14 octombrie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.A., împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 19/P/2009 din 4 mai 2009 și nr. 219/II/2/2009 din 8 iunie 2009, și a menținut rezoluțiile. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Petentul V.A. a formulat, la 16 ianuarie 2009, plângere penală împotriva magistraților judecători M.I. și O.L. din cadrul Judecătoriei Dorohoi, prin care a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 246, 289 și 291 C. pen.

A susținut, în esență, că cei doi magistrați au pronunțat două sentințe civile în totalitate false care să servească unui grup de interese local, pentru a obține venituri ilicite. A susținut că societatea (S.A.L.E.) în numele căreia a fost acționat în judecată nu există, fiind inventată de avocatul L., susținut de lucrători de poliție din Dorohoi și procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi. Pentru a obține cele două hotărâri, avocatul L. a folosit o ștampilă ilegală cu antetul S.A.E., societate care nu există nici în fapt, nici în drept. Aflat în posesia celor două sentințe, învestite cu formulă executorie, avocatul L. a procedat la executarea silită, iar la 20 noiembrie 2008, executorul judecătoresc P.D., neavând cui să predea bunurile, deoarece creditoarea S.A.L.E.

nu exista, le-a predat unui traficant de droguri și mașini furate din Italia. În acest fel, susține petentul, membrii A.F.V., au suferit o pagubă de 2.000.000 RON. În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a reținut că în cauză nu rezultă date sau indicii temeinice privind existența infracțiunilor sesizate ca fiind săvârșite de judecători. S-a stabilit că în cursul anului 1991, după desființarea fostului C.A.P.T. - Dorohoi s-a înființat S.A.L.E., înregistrată la Judecătoria Dorohoi, după care a solicitat și primit bunuri de la Comisia de lichidare a C.A.P.-ului. În anul 1992, S.A.L.E., care nu desfășura activitate, a predat în custodie, pe bază de proces-verbal, o serie de bunuri și construcții petentului V.A., urmând ca acesta să asigure paza și conservarea lor până la reînceperea activității sau până la lichidare.

Societatea în cauză nu a fost lichidată, iar la 26 septembrie 2005, prin reprezentanți, l-a acționat în judecată pentru revendicare pe V.A., deoarece acesta refuza restituirea bunurilor. Prin Sentința civilă nr. 1347 din 9 noiembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată de magistratul judecător M.I., acțiunea a fost admisă și pârâtul obligat să lase reclamantei în liniștită posesie și deplinătate proprietate bunurile. După casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 186/A din 13 martie 2006 a Tribunalului Botoșani, cauza a fost soluționată de magistratul judecător O.L. care a admis din nou acțiunea în revendicare și a respins cererea reconvențională formulată de V.A.

Împotriva sentinței a declarat recurs V.A., iar Tribunalul Botoșani, prin Decizia civilă nr. 859/R din 11 octombrie 2007, a admis recursul modificând sentința în parte, în sensul că a respins cererea de intervenție accesorie a Consiliului Local Dorohoi, ca inadmisibilă, cu motivarea că intervenientul nu are act autentic de donație. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. V.A. a formulat, între timp, mai multe plângeri penale împotriva numitului U.S. care a îndeplinit funcția de contabil șef la S.A.L.E. și împotriva numitului L.M. - avocat care a reprezentat societatea în procese, învinuindu-i pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., pe motiv că au redactat cât și ștampilat declarații, împuterniciri și alte documente pentru a putea reprezenta în proces o societate inexistentă.

Prin Rezoluția nr. 91/P/2007 din 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) raportat la art. 228 C. proc. pen. - fapta nu există. Plângerile adresate, conform art. 275 - 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel Suceava au fost respinse, ultima prin Sentința penală nr. 57 din 26 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 274/39/2008 a Judecătoriei Suceava. În plângerea adresată procurorului, la 6 ianuarie 2009, petentul V.A. a pretins că cei doi magistrați au comis un act de abuz admițând acțiunea în revendicare prin cele două sentințe.

Procurorul, având în vedere că, în lipsa unor date sau indicii temeinice privind existența infracțiunilor reclamate, cum activitățile magistraților, circumscrise înfăptuirii actului de justiție, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la hotărârile pronunțate putând fi valorificate numai prin exercitarea căilor de atac, lucru pe care petentul l-a făcut fără a obține o hotărâre în favoare, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea formulată împotriva acestei soluții potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă, prin Rezoluția din 8 iunie 2009, cu numărul 219/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Nemulțumit și de această soluție, petentul, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., s-a adresat cu plângere judecătorului. A cerut desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Procedând conform art. 278 1 pct. 7 C. proc. pen., judecătorul a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de petent și constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, a respins plângerea, ca nefondată. A motivat că, din actele și lucrările dosarului pe larg expuse, rezultă că cei doi intimați, au efectuat acte procedurale și procesuale în virtutea dreptului cu care au fost învestiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, motivându-și soluțiile adoptate, neexistând vreun indiciu de comitere a infracțiunilor pe care petentul le reclamă.

Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligației profesionale a judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a hotărârilor judecătorești care sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege - căi de atac de care petentul a uzat, prin soluția instanței de control judiciar, menținându-se obligarea sa la restituirea bunurilor. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal, petentul. În motivele scrise a criticat sentința ca nelegală și netemeinică susținând, în esență, următoarele: - nu s-a cercetat existența, conform Legii nr. 36/1991, a S.A.L.E., societate care nu a putut să fie înființată; - ambii magistrați nu au ținut cont de drepturile sale și ale familiei sale ca foști membri cooperatori la C.A.P.

Dorohoi; - bunurile în litigiu nu puteau fi revendicate de un grup restrâns de indivizi, fiind bunuri comune și care se impunea a fi partajate. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 pct. 7 C. proc. pen. și constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală, a respins plângerea, ca nefondată, conform art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 124 din Constituția României, justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supune numai legii. Conform art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căi de atac în condițiile legii.

Din actele dosarului rezultă că petentul este nemulțumit de modul în care magistrații intimați au soluționat o cauză civilă în care a figurat ca parte (pârât) petentul. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat nicio faptă a judecătorului susceptibilă de infracțiune. În ce privește soluțiile instanțelor, așa cum s-a citat din prevederile Legii fundamentale, acestea pot fi atacate de părți în condițiile legii. Petentul a uzat de calea de atac a recursului, iar hotărârea care îl nemulțumește a fost menținută și de instanța de control judiciar. Prin motivele de recurs, petentul repune în discuție aceleași aspecte care țin de soluționarea cauzei civile, ceea ce se tinde în această procedură este o rejudecare a cauzei - având obiect revendicarea unor bunuri, iar prin prisma dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. acest lucru nu este posibil și cum din actele dosarului nu a rezultat existența faptelor reclamate, legal și temeinic prima instanță a respins plângerea. Așa fiind, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca fiind nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.A. împotriva Sentinței penale nr. 96 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.