ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4431/2010

HOTĂRÂRE
08.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4431/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SA L.E. s-a constituit în anul

1991 ca urmare a desființării fostului C.A.P.T. Dorohoi,

împrejurare în care o parte din bunurile imobile și

mobile au fost

preluate pe bază de inventar

de societatea nou constituită.

În toamna anului 1992, societatea agricolă și-a

încetat

activitatea, dar nu a fost

desființată, împrejurare în care bunurile din

patrimoniu au fost date în custodie numitului V.A. Acesta

avea

obligația, potrivit proceselor-verbale din 01 octombrie 1992 și

16 decembrie 1992, să asigure păstrarea și

conservarea bunurilor până la

reînceperea

activității sau până la lichidare, fără a avea dreptul să le

folosească.

Ulterior, V.A. a refuzat să

restituie bunurile pe care le

avea în

custodie, motiv pentru care, la 26 septembrie 2005, SA L.E.

a formulat o acțiune în revendicare

împotriva

acestuia.

Prin sentința civilă nr. 394

din 23 martie 2007 a Judecătoriei

Dorohoi ( pronunțată de judecător) rămasă definitivă

prin Decizia civilă nr. 859 R

din 11 octombrie 2007 a Tribunalului

Botoșani, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată

de către

SA L.E. și pârâtul V.A. (unul

dintre petenții din cauza de față ) a fost obligat să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie acesteia bunurile primite anterior în

custodie.

În februarie 2008,

reprezentantul societății agricole, numitul

U.S., a solicitat executorului judecătoresc S.G.

, punerea în executare a hotărârii, ceea ce s-a realizat parțial

întrucât V.A. a refuzat să părăsească imobilul în

care se

instalase cu familia.

Ulterior, la 4 noiembrie 2008, U.S.

s-a adresat cu o

nouă cerere de executare

silită Biroului executorului judecătoresc P.D.

Nemulțumit, petentul a formulat plângere penală

împotriva

Poliției Municipiului Dorohoi,

Parchetului de pe lângă Judecătoria

Dorohoi, Judecătoriei Dorohoi și

Primăriei Municipiului Dorohoi, precum și împotriva numiților O.L., (judecător)

P.D.,

S.G. (executori judecătorești) F.V. (avocat,

care ar fi întocmit mai multe înscrisuri în numele societății), L.L.

F.C. (lucrători de poliție) și L.I. (agent agricol) aceștia patru din urmă

participând la executarea silită.

Prin Rezoluția nr. 108 / P /

2010 din 12 iulie 2010 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava - s-a dispus, în baza

art. 228

alin. (4),

cu referire la art. 10 lit. a) și lit. d) C. proc. pen.

următoarele:

- neînceperea urmăririi penale fată de Politia

Municipiului Dorohoi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, Judecătoria

Dorohoi și Primăria Municipiului Dorohoi, sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor de furt (prevăzută de art. 208, art. 209

tâlhărie (prevăzută de art. 211 C.

pen.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C.

pen.), fals

intelectual (prevăzută de

art. 289 C. pen.) și uz de fals, prevăzută

de art. 291 C. pen.);

- neînceperea urmăririi penale față de O.L. -

judecător la Judecătoria Dorohoi - sub aspectul

infracțiunilor de fals intelectual (prevăzută de art . 289 C. pen.), uz de fals

(prevăzută

de art. 291 C. pen.) și abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.);

-

neînceperea

urmăririi penale fată de P.D. și S.G.

-

executori judecătorești sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (

prevăzută de art. 246

- neînceperea urmăririi penale față de L.L., I.I. și F.C.

- lucrători în cadrul Poliției Dorohoi- sub

aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor

(prevăzută de art. 246 C. pen.) și furt calificat (prevăzută de art. 208, art. 209

-

neînceperea

urmăririi penale față de L.I. - angajat al

Primăriei Dorohoi - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare

de

posesie (prevăzută de art. 220 C. pen.);

-

neînceperea

urmăririi penale față de F.V.- avocat - sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor

persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.) și uz de fals

(prevăzută 291 C. pen.);

Pentru a se dispune astfel s-au

reținut următoarele:

Cu privire la Politia

Municipiului Dorohoi, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Dorohoi, Judecătoria Dorohoi și

Primăria Municipiului Dorohoi - instituții publice - că nu au calitatea de

subiect activ al

infracțiunii.

Cu privire la judecătoarea O.L., care a admis

acțiunea în revendicare formulată de SA L.E. și prin obligarea petentului să

lase în deplină proprietate

și liniștită

posesie mai multe bunuri primite anterior în custodie, s-a

reținut că

aceasta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri

procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost

investită în funcția pe care o îndeplinește, cu

respectarea principiilor

inamovibilității și independenței, potrivit

convingerilor sale formate

din

interpretarea probelor administrate și aplicarea legii, neexistând

indicii din care să rezulte comiterea vreunei

infracțiuni.

Cu privire la executorii judecătorești P.D. și S.G.,

s-a reținut că aceștia au făcut puneri în executare silită a

unui titlul executoriu fără a urmări, cu știință,

să nu își îndeplinească

sau să își

îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și, prin

aceasta, să-i cauzeze petentului o vătămare a

intereselor legale

patrimoniale.

Făptuitorii L.L., I.I. și F.C.,

lucrători în cadrul Poliției Dorohoi, și-au

îndeplinit corect atribuțiile de

serviciu

în efectuarea lucrărilor cu a căror rezolvare au fost investiți,

potrivit

competențelor legale, și nu au participat la actele de executare efectuate de

executorul P.D.

Cu privire la fapta de

tulburare de posesie pretins săvârșită de

L.I. (angajat al Primăriei Dorohoi), nu s-a stabilit că

acesta ar fi

ocupat fără drept imobilul

aflat în posesia petentului - bunurile la

care

a făcut referire petentul au constituit obiectul executării silite.

Făptuitorul F.V. - avocat - care

a participat, indirect, la

pronunțarea hotărârii ce a constituit titlul executoriu, nu a

desfășurat

o

activitate circumscrisă atribuțiilor sale de serviciu în condiții în care

să fie incriminată de lege ca faptă penală.

Împotriva acestei Rezoluții

petiționarii au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

Suceava,

plângere care Ie-a fost respinsă ca neîntemeiată prin

Rezoluția nr. 339/

II

121

2010 din16 august 2010.

Nemulțumiți, petiționarii s-au

adresat instanței, potrivit art. 278

1

Prin sentința penală nr. 96 din 24 septembrie 2010,

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.A. și V.V. împotriva

Rezoluției nr. 108/P/2010 din 12 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava rezoluție care a fost menținută, cu obligarea petenților la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de

câte 500 lei fiecare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a apreciat că rezoluțiile

atacate sunt legale și temeinice întrucât în mod corect

s-a constatat

de către procuror că nu

pot fi reținute în sarcina intimaților infracțiunile reclamate. S-a mai arătat

că toate criticile petenților au un caracter general și abstract, nevizând

fapte determinate că, în mod practic, o reanalizare a litigiului civil, litigiu

care fusese soluționat irevocabil.

Împotriva acestei sentințe petiționarii

a declarat, în termen legal,

recursul de

față, la dezbaterea căruia nu s-au prezentat, solicitând, în cuprinsul

memoriului depus la dosar, admiterea recursurilor casarea sentinței,

desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchet pentru a fi efectuate

cercetări, fără însă a invoca explicit

vreun

motiv de nelegalitate sau netemeinicie și fără a prezenta vreun înscris nou,

care să nu fi fost cunoscut primei instanțe.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

,

alin. (7) C. proc. pen., instanța de

judecată

se mărginește la verificarea rezoluției sau ordonanței atacate " pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate ".

Nemulțumirea petenților cu privire la faptul că prin

sentința civilă nr. 394 din 23 martie 2007 a Judecătoriei Dorohoi, rămasă

definitivă prin Decizia civilă nr. 859 R din 11 octombrie 2007 a Tribunalului

Botoșani a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de către SA L.E. și

petentul V.A. a fost obligat să lase în deplină

proprietate și

liniștită posesie

acesteia mai multe bunuri primite anterior în custodie,

nu poate antrena răspunderea penală a tuturor

celor implicați în

înfăptuirea actului de justiție (judecător, executor

judecătoresc, lucrători de poliție, avocat etc.)

Interpretarea și evaluarea

probelor administrate este atributul - s

tabilit

prin lege - al completului de judecată, iar împotriva unor

hotărâri considerate nelegale și netemeinice

dispozițiile legale prevăd

posibilitatea

exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a

prevăzut că părțile au dreptul să

exercite

căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli de

judecată, acestea să poată fi îndreptate, ceea ce

exclude, de plano, posibilitatea ca pronunțarea unei hotărâri judecătorești să

poată fi

considerată, prin ea însăși o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului

și a considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant că soluția -

adoptată de procuror prin

Rezoluția

atacată și confirmată, atât de procurorul ierarhic superior

cât și de prima instanță - este temeinică și

legală, din moment ce nu

au putut fi identificate elemente ale

infracțiunilor reclamate, infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de intimații O.L.,

P.D.,

L.I. și

F.V.

Cu privire la Poliția Municipiului Dorohoi, Parchetul

de pe lângă Judecătoria Dorohoi, Judecătoria Dorohoi, Primăria Municipiului

Dorohoi în mod corect s-a stabilit că aceste instituții publice nu au putut

avea calitatea de subiect activ al vreunei infracțiuni.

Față de cele expuse, în cauză

neidentificându-se cu prilejul

examinării acesteia din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și

desființarea rezoluției

procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge

ca nefondate recursurile declarate de petiționarii V.A. și

V.V.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții

petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat,

conform dispozitivului.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii

V.A.

și V.V.

împotriva

sentinței penale nr. 96 din

24

septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 8 decembrie 2010.

Sursă