ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7736/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 decembrie 2002

reclamantul D.I. prin mandatar a chemat în judecată SC D. SA pentru a se

dispune obligarea pârâtei la restituirea imobilului situat în localitatea

Dorohoi, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că tatălui său, D.M., i-a fost preluat imobilul proprietatea sa, în

mod abuziv și fără plata unei juste despăgubiri, cu prilejul emigrării sale în

Israel. Imobilul în litigiu se compune din casă și teren situate la adresa sus

menționată, bunuri care în prezent se află în posesia pârâtei. Deși a notificat

pârâta în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, aceasta a

refuzat să emită decizia de restituire în termenul prevăzut de lege.

Prin sentința nr. 454 din 3

octombrie 2003 a Tribunalului Botoșani, a fost admisă acțiunea reclamantului, pârâta

fiind

obligată să-i restituie în natură imobilul (construcții)

situat în localitatea Dorohoi, precum și suprafață de 319 mp teren aferent.

Prima instanță a reținut, în esență

că reclamantul este fiul lui D.E., proprietarul imobilului în litigiu din anul

1925 și care a fost preluat în cursul anului 1950 cu prilejul emigrării sale în

Israel.

În urma unor transmiteri și

reorganizări succesive, imobilul a ajuns în administrarea pârâtei, astfel încât

față de considerentele expuse constatând îndeplinirea cerințelor art. 1 alin. (1)

și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este restituibil reclamantului, motiv

pentru care, acțiunea va fi admisă.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel pârâta susținând că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 445 din 28 iulie 1998 și nr. 381 din 26 iunie 1998, A.P.A.P.S.

i-a vândut toate activele societății, printre care se află și imobilul

revendicat, astfel încât este proprietara acestuia.

Prin decizia civilă nr. 492 din 4

martie 2004 a Curții de Apel Suceava, a fost admis apelul pârâtei, cu

consecința schimbării în tot a sentinței și respingerii acțiunii pentru lipsa

calității procesuale a pârâtei.

Instanța de apel a reținut că în

cauză sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel încât

întrucât pârâta a plătit integral prețul acțiunii cumpărate de la A.P.A.P.S.,

nu are calitate procesuală în cauză, reclamantul având posibilitatea de a-și

realiza dreptul printr-o nouă notificare adresată A.P.A.P.S.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs reclamantul prin mandatar, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamantul a susținut că decizia atacată s-a dat cu greșita aplicare și

interpretare a Legii nr. 10/2001.

În acest sens a susținut că imobilul

în litigiu a fost preluat fără titlu, astfel încât, în mod greșit s-a reținut

incidența prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, care vizează imobilele

preluate cu titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speță.

În mod greșit s-a reținut

necesitatea de a se adresa cu notificare A.P.A.P.S., întrucât, în conformitate

cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „actele juridice de

înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca

obiect imobilele preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută”.

Examinând hotărârea atacată, față de

motivele de recurs invocate, se constată ca fondat recursul, pentru

considerentele:

Imobilul în litigiu, situat în

localitatea Dorohoi, a fost proprietatea autorului reclamantului E.D., astfel

cum rezultă din înscrisul intitulat „buletinul clădirii”, bunul fiind preluat

fără titlu de stat în anul 1950.

Deși a formulat cerere de

restituire, în conformitate cu prevederile art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001,

unitate deținătoare nu a răspuns susținând că bunul a intrat în patrimoniul său

în urma privatizării integrale, astfel cum rezultă din actele depuse în apel.

Această situație nu absolvă pârâta

de obligația prevăzută de art. 23 din lege (în prezent art. 25) de a răspunde

persoanei îndreptățite, dispozițiile legale enunțate fiind imperative. Orice

altă interpretare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.

Prin urmare, indiferent dacă

persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă

restituire prin echivalent sau chiar i se refuză ca atare un drept, unitatea

deținătoare este obligată ca, asupra solicitării adresate prin notificare să se

pronunțe în conformitate cu prevederile legale enunțate.

Atitudinea pârâtei de a eluda prevederile

legale referitoare la obligativitatea emiterii deciziei, îndrituiește instanța

de trimitere, ca, în virtutea rolului activ conferit de prevederile art. 129 C.

proc. civ., să impună pârâtei să răspundă notificării.

În măsura în care pârâta persistă în

refuzul emiterii deciziei, instanța de judecată este îndreptățită ca, intrând

în fondul pricinii și analizând temeinic raportul juridic dedus judecății, să

oblige unitățile deținătoare să emită dispoziția de acordare a măsurilor

reparatorii, îndrumare cu care va fi casată hotărârea instanței de apel.

Că instanța de apel a soluționat

greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi admis cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta D.I. împotriva deciziei nr. 492 din 4 martie 2004 a Curții de Apel

Suceava.

Casează decizia recurată cu

trimitere la aceeași instanță pentru ca unitatea deținătoare SC D. SA să emită

dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.