ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8288/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea din 30 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată SC P. SA Botoșani, numita D.A. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1074 mp situat în Municipiul Dorohoi, bun pe care l-a dobândit în proprietate prin moștenire legală. Deoarece nu a primit nici un răspuns la notificare, la 5 aprilie 2002, reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiului Dorohoi, prin primar și SC P. SA Botoșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie în natură terenul ce a format obiectul notificării. În motivarea acțiunii s-a arătat că autoarea reclamantei, D.E.

a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 1074 mp (sau 6 prăjini teren loc de grădină) situat în Dorohoi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297 din 28 martie 1957 de fostul Notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea Suceava, act transcris sub nr. 200/1957 la același notariat. Prin Decretul nr. 357 din 29 aprilie 1968 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriată și trecută în proprietatea Statului și în administrarea I.I.L. Botoșani numai suprafața de 365 mp din terenul de 1074 mp , iar la 22 iulie 1968 autoarea reclamantei a fost nevoită să închirieze restul suprafeței de teren, de 901 mp, aceleiași întreprinderi. A mai susținut reclamanta că pârâta SC P. SA Botoșani, succesoarea întreprinderii locatare, nu și-a respectat niciodată obligațiile contractuale în sensul că nu a plătit chirie și a acaparat întregul teren, integrându-l în proprietatea sa, deși locațiunea a fost încheiată pe durată determinată.

Reclamanta s-a legitimat procesual activ cu certificatul de moștenitor nr. 192 din 8 septembrie 1998 eliberat de B.N.P. S.F., lași, din care rezultă că este unica moștenitoare acceptantă a succesiunii defunctei D.E., în calitate de fiică. Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA Botoșani a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că terenul nu a fost preluat abuziv, ci în temeiul unui decret de expropriere pentru care autoarea reclamantei a primit despăgubiri bănești, iar pârâta a trimis notificarea reclamantei către Prefectura Botoșani, pentru a fi despăgubită în echivalent, pârâta fiind o societate privatizată legal întrucât la data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, investitorul a plătit Statului Român, prin fostul F.P.S., contravaloarea terenului.

La rându-i, prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului Dorohoi a cerut respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta nu a depus acte din care să rezulte proprietatea asupra terenului, nu a indicat elemente de identificare ale terenului și în plus, la data întocmirii notificării, nu apăruse nici un act normativ în baza căruia să se facă evaluarea și calculul despăgubirilor întrucât bunul nu poate fi retrocedat în natură. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 46 din 30 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei D.A. și a obligat pe pârâta SC P. SA Botoșani să-i restituie, în natură, terenul în suprafață de 1074 mp , delimitat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul S.C.

Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Dorohoi. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovadă împrejurării că este unica moștenitoare a defunctei D.E. care a dobândit în proprietate, prin act autentic, terenul în suprafață de 1074 mp. S-a făcut dovada că s-a expropriat doar un teren de 365 mp, iar cu înscrisurile depuse la dosar pârâta SC P. SA Botoșani a dovedit că a achiziționat doar acțiuni, iar nu terenul în litigiu. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 80 din 8 octombrie 2003, a admis apelul declarat de pârâta SC P. SA Botoșani și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat că expertiza efectuată în cauză a identificat terenul revendicat, dar aceasta pe baza unor indicii, expertul subliniind că, în urma demersurilor întreprinse, nu a găsit nici o schiță cu vechiul amplasament al nemișcătorului. în plus, din adresa nr. 15107 din 5 august 2003 a Primăriei Municipiului Dorohoi rezultă, conform evidențelor agricole, că terenul ce a fost deținut de familia D.G. și D.E., este ocupat în prezent de blocuri de locuințe, astfel că bunul nefiind liber de construcții nu poate fi restituit în natură.

A mai reținut instanța de apel că potrivit „înscrisurilor depuse la dosar (filele 3 și 22 fond), câte un exemplar din notificarea întocmită de reclamantă a fost comunicat de pârâta Primăria municipiului Dorohoi și A.P.A.P.S., Filiala Botoșani, instituții la care aceasta se poate adresa pentru rezolvarea pretențiilor". Împotriva deciziei date în apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta D.A. care a susținut că greșit instanța a dat o semnificație probatorie mai puternică adresei eliberată de pârâtă decât expertizei tehnice efectuată în cauză, că nu s-a dovedit reală afirmația potrivit căreia pe terenul revendicat s-ar afla construite blocuri de locuințe, iar faptul că terenul este traversat de o rețea aeriană de iluminat, iar pe teren s-ar afla o stație de deversare fără nici o valoare economică, nu înseamnă că bunul nu este restituibil în natură.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297 din 28 martie 1957 de fostul Notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea Suceava și transcris sub nr. 200/1957 (fila 7 dosar de fond), autoarea reclamantei-recurente, numita D.E., a dobândit în proprietate terenul în „suprafață de 1074 mp sau 6 prăjini teren loc de grădină situat în orașul Dorohoi" actul identificând terenul și prin arătarea tuturor megieșilor în cele patru puncte cardinale. Efectuând raportul de expertiză tehnică judiciară ordonat de instanța de fond, expert sing. S.C., potrivit conținutului și concluziilor expertizei, nu a identificat terenul revendicat pornind de la megiașii arătați în actul de proprietate exibat de reclamantă, dar a ajuns în schimb la concluzia, îndoielnică și în orice caz, incertă, că bunul face parte în prezent din suprafața de teren de 12702, 90 mp ocupată de F.B.

Dorohoi aparținând pârâtei SC P. SA Botoșani în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M.O. 7 cu nr. 0537 din 25 august 1993 eliberat în baza H.G. nr. 834/1991 (filele 74-75 dosar de fond). Că expertul nu a procedat la o certă identificare a terenului, rezultă chiar din afirmațiile acestuia potrivit cărora „nu am găsit nici o schiță cu amplasamentul vechi al acestei proprietăți" ceea ce pune sub o serioasă îndoială concluziile la care lucrarea a ajuns. Pe de altă parte, potrivit adresei nr. 15107 din 15 august 2003 eliberată de Primăria Dorohoi (fila 27 dosar apel), act pe care instanța de apel și-a fundamentat în mare parte soluția, terenul din Dorohoi, nu ar fi fost ocupat de autoarea reclamantei, ci de o terță familie (R.G.

și R.N.),în timp ce antecesorii reclamantei D.G. și D.E. ar fi deținut terenul, afirmații care contrazic flagrant titlul de proprietate al reclamantei, act autentic și transcris conform legii. În aceeași adresă a Primăriei municipiului Dorohoi se afirmă că ambele terenuri situate în B-dul V. nr. 97 și B-dul V. nr. 93 sunt ocupate în prezent de blocuri de locuințe, ceea ce contrazice, la rându-i, concluzia expertului tehnic potrivit căreia terenul revendicat în suprafață de 1074 mp face parte din terenul de 12702,90 mp și că ar fi ocupat de F.B. Botoșani. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În lumina acestei dispoziții legale se constată că instanța de apel, schimbând soluția primei instanțe, nu a dat dovadă de rol activ, pronunțând o hotărâre întemeiată pe probe îndoielnice și care, așa cum s-a demonstrat mai sus, cuprind concluzii contradictorii, care nu se pot concilia. Din această perspectivă, nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt ale speței, în baza ari. 314 C. proc.

civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei și reluarea judecății în apel pentru ca prin suplimentarea probelor, inclusiv printr-o nouă expertiză de specialitate, să fie identificat cu exactitate terenul revendicat de reclamantă, să se stabilească persoana juridică deținătoare a nemișcătorului și dacă acesta este ori nu ocupat, deoarece, de această constatare, depinde, în mod hotărâtor, forma măsurilor reparatorii la care este îndreptățită reclamanta. Pe de altă parte, este de lămurit împrejurarea potrivit căreia deși din contractul de vânzare-cumpărare amintit mai sus rezultă că autoarea reclamantei a dobândit terenul de 1074 mp din Dorohoi, B-dul V. nr. 87, exproprierea celor 365 mp a vizat imobilul din Dorohoi, str. Lt., fără număr (fila 10 dosar tribunal), fiind nelămurită, totodată, și modalitatea în care restul terenului, inclusiv suprafața de 901 mp închiriată la 30 aprilie 1968 (fila 8 doar tribunal) fostei I.L.

Botoșani, a trecut în proprietatea statului. Nelegală și, în orice caz, contrară scopului urmărit de legiuitor, se observă și îndrumarea adresată reclamantei prin decizia recurată de a „se adresa pentru rezolvarea pretențiilor" Primăriei municipiului Dorohoi ori A.P.A.P.S., filiala Botoșani, cărora li s-a trimis notificarea, întrucât conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Pe cale de consecință, în rejudecare, în situația în care, pe baza unor probe neechivoce, instanța de trimitere va constata că terenul revendicat nu poate fi retrocedat, va stabili măsurile reparatorii în echivalent la care este îndrituită reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei nr. 80 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.