ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8288/2006

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea din 30 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr.

10/2001 și adresată SC P. SA Botoșani, numita D.A. a solicitat restituirea în

natură a terenului în suprafață de 1074 mp situat în Municipiul Dorohoi, bun pe

care l-a dobândit în proprietate prin moștenire legală.

Deoarece nu a primit nici un răspuns la

notificare, la 5 aprilie 2002, reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâții

Municipiului Dorohoi, prin primar și SC P. SA Botoșani pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să fie obligați să-i restituie în natură terenul ce a format

obiectul notificării.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

autoarea reclamantei, D.E. a dobândit în proprietate terenul în suprafață de

1074 mp (sau 6 prăjini teren loc de grădină) situat în Dorohoi, conform

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297 din 28 martie

1957 de fostul Notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea Suceava, act

transcris sub nr. 200/1957 la același notariat.

Prin Decretul nr. 357 din 29 aprilie

1968 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriată și trecută în proprietatea

Statului și în administrarea I.I.L. Botoșani numai suprafața de 365 mp din

terenul de 1074 mp , iar la 22 iulie 1968 autoarea reclamantei a fost nevoită

să închirieze restul suprafeței de teren, de 901 mp, aceleiași întreprinderi. A

mai susținut reclamanta că pârâta SC P. SA Botoșani, succesoarea întreprinderii

locatare, nu și-a respectat niciodată obligațiile contractuale în sensul că nu

a plătit chirie și a acaparat întregul teren, integrându-l în proprietatea sa,

deși locațiunea a fost încheiată pe durată determinată.

Reclamanta s-a legitimat procesual activ cu

certificatul de moștenitor nr. 192 din 8 septembrie 1998 eliberat de B.N.P.

S.F., lași, din care rezultă că este unica moștenitoare acceptantă a

succesiunii defunctei D.E., în calitate de fiică.

Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA

Botoșani a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că terenul nu a fost

preluat abuziv, ci în temeiul unui decret de expropriere pentru care autoarea

reclamantei a primit despăgubiri bănești, iar pârâta a trimis notificarea

reclamantei către Prefectura Botoșani, pentru a fi despăgubită în echivalent,

pârâta fiind o societate privatizată legal întrucât la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, investitorul a plătit Statului

Român, prin fostul F.P.S., contravaloarea terenului.

La rându-i, prin întâmpinare, pârâta

Primăria municipiului Dorohoi a cerut respingerea acțiunii cu motivarea că

reclamanta nu a depus acte din care să rezulte proprietatea asupra terenului,

nu a indicat elemente de identificare ale terenului și în plus, la data

întocmirii notificării, nu apăruse nici un act normativ în baza căruia să se

facă evaluarea și calculul despăgubirilor întrucât bunul nu poate fi retrocedat

în natură.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 46 din 30 ianuarie 2003,

a admis acțiunea reclamantei D.A. și a obligat pe pârâta SC P. SA Botoșani să-i

restituie, în natură, terenul în suprafață de 1074 mp , delimitat pe schița

anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul S.C. Prin aceeași sentință

s-a respins acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Dorohoi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

reclamanta a făcut dovadă împrejurării că este unica moștenitoare a defunctei

D.E. care a dobândit în proprietate, prin act autentic, terenul în suprafață de

1074 mp. S-a făcut dovada că s-a expropriat doar un teren de 365 mp, iar cu

înscrisurile depuse la dosar pârâta SC P. SA Botoșani a dovedit că a

achiziționat doar acțiuni, iar nu terenul în litigiu.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 80 din 8 octombrie 2003, a admis apelul declarat de pârâta SC

P. SA Botoșani și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a

respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut și motivat că expertiza efectuată în cauză a identificat terenul

revendicat, dar aceasta pe baza unor indicii, expertul subliniind că, în urma

demersurilor întreprinse, nu a găsit nici o schiță cu vechiul amplasament al

nemișcătorului. în plus, din adresa nr. 15107 din 5 august 2003 a Primăriei

Municipiului Dorohoi rezultă, conform evidențelor agricole, că terenul ce a

fost deținut de familia D.G. și D.E., este ocupat în prezent de blocuri de

locuințe, astfel că bunul nefiind liber de construcții nu poate fi restituit în

natură.

A mai reținut instanța de apel că potrivit

„înscrisurilor depuse la dosar (filele 3 și 22 fond), câte un exemplar din notificarea

întocmită de reclamantă a fost comunicat de pârâta Primăria municipiului

Dorohoi și A.P.A.P.S., Filiala Botoșani, instituții la care aceasta se poate

adresa pentru rezolvarea pretențiilor".

Împotriva deciziei date în apel, în termen

legal a declarat recurs reclamanta D.A. care a susținut că greșit instanța a

dat o semnificație probatorie mai puternică adresei eliberată de pârâtă decât

expertizei tehnice efectuată în cauză, că nu s-a dovedit reală afirmația

potrivit căreia pe terenul revendicat s-ar afla construite blocuri de locuințe,

iar faptul că terenul este traversat de o rețea aeriană de iluminat, iar pe

teren s-ar afla o stație de deversare fără nici o valoare economică, nu

înseamnă că bunul nu este restituibil în natură.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297

din 28 martie 1957 de fostul Notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea

Suceava și transcris sub nr. 200/1957 (fila 7 dosar de fond), autoarea

reclamantei-recurente, numita D.E., a dobândit în proprietate terenul în

„suprafață de 1074 mp sau 6 prăjini teren loc de grădină situat în orașul

Dorohoi" actul identificând terenul și prin arătarea tuturor megieșilor în

cele patru puncte cardinale.

Efectuând raportul de expertiză tehnică

judiciară ordonat de instanța de fond, expert sing. S.C., potrivit conținutului

și concluziilor expertizei, nu a identificat terenul revendicat pornind de la

megiașii arătați în actul de proprietate exibat de reclamantă, dar a ajuns în

schimb la concluzia, îndoielnică și în orice caz, incertă, că bunul face parte

în prezent din suprafața de teren de 12702, 90 mp ocupată de F.B. Dorohoi

aparținând pârâtei SC P. SA Botoșani în baza Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate M.O. 7 cu nr. 0537 din 25 august 1993 eliberat în baza

H.G. nr. 834/1991 (filele 74-75 dosar de fond). Că expertul nu a procedat la o

certă identificare a terenului, rezultă chiar din afirmațiile acestuia potrivit

cărora „nu am găsit nici o schiță cu amplasamentul vechi al acestei

proprietăți" ceea ce pune sub o serioasă îndoială concluziile la care

lucrarea a ajuns.

Pe de altă parte, potrivit adresei nr. 15107

din 15 august 2003 eliberată de Primăria Dorohoi (fila 27 dosar apel), act pe

care instanța de apel și-a fundamentat în mare parte soluția, terenul din

Dorohoi, nu ar fi fost ocupat de autoarea reclamantei, ci de o terță familie

(R.G. și R.N.),în timp ce antecesorii reclamantei D.G. și D.E. ar fi deținut

terenul, afirmații care contrazic flagrant titlul de proprietate al

reclamantei, act autentic și transcris conform legii. În aceeași adresă a

Primăriei municipiului Dorohoi se afirmă că ambele terenuri situate în B-dul V.

nr. 97 și B-dul V. nr. 93 sunt ocupate în prezent de blocuri de locuințe, ceea

ce contrazice, la rându-i, concluzia expertului tehnic potrivit căreia terenul

revendicat în suprafață de 1074 mp face parte din terenul de 12702,90 mp și că

ar fi ocupat de F.B. Botoșani.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În lumina acestei dispoziții legale se

constată că instanța de apel, schimbând soluția primei instanțe, nu a dat

dovadă de rol activ, pronunțând o hotărâre întemeiată pe probe îndoielnice și

care, așa cum s-a demonstrat mai sus, cuprind concluzii contradictorii, care nu

se pot concilia. Din această perspectivă, nefiind stabilite pe deplin

împrejurările de fapt ale speței, în baza ari. 314 C. proc. civ., se impune

admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei și reluarea

judecății în apel pentru ca prin suplimentarea probelor, inclusiv printr-o nouă

expertiză de specialitate, să fie identificat cu exactitate terenul revendicat

de reclamantă, să se stabilească persoana juridică deținătoare a nemișcătorului

și dacă acesta este ori nu ocupat, deoarece, de această constatare, depinde, în

mod hotărâtor, forma măsurilor reparatorii la care este îndreptățită

reclamanta.

Pe de altă parte, este de lămurit împrejurarea

potrivit căreia deși din contractul de vânzare-cumpărare amintit mai sus

rezultă că autoarea reclamantei a dobândit terenul de 1074 mp din Dorohoi,

B-dul V. nr. 87, exproprierea celor 365 mp a vizat imobilul din Dorohoi, str.

Lt., fără număr (fila 10 dosar tribunal), fiind nelămurită, totodată, și

modalitatea în care restul terenului, inclusiv suprafața de 901 mp închiriată

la 30 aprilie 1968 (fila 8 doar tribunal) fostei I.L. Botoșani, a trecut în

proprietatea statului.

Nelegală și, în orice caz, contrară scopului

urmărit de legiuitor, se observă și îndrumarea adresată reclamantei prin

decizia recurată de a „se adresa pentru rezolvarea pretențiilor" Primăriei

municipiului Dorohoi ori A.P.A.P.S., filiala Botoșani, cărora li s-a trimis

notificarea, întrucât conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul

în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul

imobil.

Pe cale de consecință, în rejudecare, în

situația în care, pe baza unor probe neechivoce, instanța de trimitere va

constata că terenul revendicat nu poate fi retrocedat, va stabili măsurile

reparatorii în echivalent la care este îndrituită reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

D.A. împotriva deciziei nr. 80 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava,

secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.