ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

12 mai 2004 la Judecătoria Dorohoi, reclamanții B.V. și B.M. au chemat în

jucată pârâta SC S. SRL DOROHOI prin administrator pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să fie obligată să-i lase în liniștită posesie și deplină

proprietate suprafața de 105,6 mp situată în municipiul Dorohoi, ocupată din

proprietatea lor de 250 mp, să se stabilească linia de hotar între proprietăți,

obligarea pârâtei să-și ridice pe cheltuială proprie, gardul de sârmă și

stâlpii de țeavă de fier construit pe terenul proprietatea lor, cu plata

cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Dorohoi, prin

sentința civilă nr. 1910 din 22 decembrie 2004, a admis acțiunea, așa cum a

fost formulată, sentință care însă a fost casată prin decizia nr. 583/ A din 10

iunie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, cauza fiind trimisă spre

competență soluționare Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, ca primă instanță.

Cum a fost înregistrată la

această instanță la nr. 5234/40/2005.

Tribunalul Botoșani, secția comercilă

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 552 din 14 noiembrie 2006, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâta să lase în

deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 71 mp teren,

identificat în schița anexă de la dosar la raportul de expertiză (hașurat cu

culoarea violet).

Prin aceeași sentință s-a

stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul pct. 71 -

56 (culoarea roșie) din aceeași schiță anexă la raportul de expertiză și a

obligat pârâta să ridice gardul de plasă de sârmă pe stâlpi de fier de pe

terenul reclamanților până la aliniamentul liniei de hotar stabilit prin

prezenta sentință. Prin sentință a fost obligată pârâta să plătească

reclamantei suma de 2.309,25 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că probele administrate relevă că pârâta ocupă din terenul

proprietatea reclamantei suprafața de 71 mp.

Împotriva sentinței au

formulat apel pârâta SC S. SRL DOROHOI și reclamantul B.V. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului

formulat, reclamantul B.V. arată că pârâta ocupă o suprafață mai mare de teren

din proprietatea sa, respectiv 500 mp și nu doar 71 mp cum eronat a stabilit

instanța de apel.

Pârâta prin apelul său a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța a

apreciat eronat probele administrate și a interpretat greșit actele juridice

deduse judecății.

Mai arată că nu s-au

comparat titlurile prezentate de părți sentința fiind motivată practic numai pe

baza expertizei întocmită în cauză.

Prin decizia nr. 17 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

la data de 5 martie 2007, a fost anulat, ca nesemnat, apelul pârâtei SC S. SRL

DOROHOI și respins ca nefondat apelul reclamantului B.V.

Instanța de apel pentru a

hotărî astfel a reținut că pârâta nu a semnat apelul deși a fos încunoștiințată

de îndeplinirea acestei obligații legale.

Cu privire la apelul

reclamantului instanța de apel a reținut că ambele părți posedă titluri de

proprietate provenite de la autori diferiți iar din expertiza efectuată în

cauză de către expertul Ț.C. a rezultat că pârâta ocupă din terenul

reclamanților numai suprafața de 71 mp iar susținerile că pârâta ocupă o

suprafață de 500 mp nu au fost probate.

Împotriva hotărârii

pronunțată în apel atât reclamanții cât și pârâta au declarat în termen recurs.

Prin motivele de recurs

invocate de către reclamanți s-a arătat că hotărârea este nelegală, a fost dată

cu aplicarea greșită a legii și instanțele au soluționat procesul fără a intra

în cercetarea fondului, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Reclamanții printr-un prim

motiv arată că instanța de apel a respins cererile de probe propuse în apel cu

motivarea că aceste solicitări nu se regăsesc în apelul declarat, cu toate că

apelul este cale de atac devolutivă.

Recurenții menționează că se

impunea efectuarea unei contraexpertize tehnice topo, probă pe care de altfel au

solicitat-o iar în virtutea caracterului devolutiv al apelului instanța trebuia

s-o admită.

De asemeni, recurenții

menționează că au solicitat relații de la Primăria Dorohoi dar solicitarea le-a

fost respinsă, cu motivarea că aceste probe nu au fost solicitate prin apelul

declarat.

Au mai arătat recurenții că

expertiza efectuată la fond de către expertul Ț.C. este în contradicție cu

suplimentul la expertiză, astfel s-au efectuat trei variante de prezentare a

suprafețelor de teren și s-au propus trei linii diferite de hotar, lucruri

inadmisibile în condițiile în care un raport de expertiză presupune măsurători.

Pentru motivele invocate

reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept reclamanții și-au

întemeiat recursul în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Pârâta, prin recursul său,

critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie în primul rând arătând că

apelul formulat nu a fost semnat deoarece nu a avut posibilitatea să se

prezinte în instanță pentru a-l semna din motive obiective, și anume în acea

perioadă se afla în delegație.

Pârâta prin recursul său mai

menționează că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății iar

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, în speță cu încălcarea principiilor generale

aplicabile în materie în cazul în care părțile prezintă titluri care provin de

la autori diferiți.

Mai arată pârâta că nu

expertiza are forță probantă absolută în această speță așa cum greșit au

stabilit instanțele ci titlurile care trebuie comparate.

Recurenta-pârâtă a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe cale de consecință și

a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În drept pârâta și-a motivat

recursul în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul declarat de

reclamanții este fondat și va fi admis pentru următoarele motive:

Din analiza deciziei

recurată rezultă că instanța de apel nu a stabilit situația reală a terenurilor

în litigiu cu toate că la judecata în fond a cauzei a fost efectuată expertiza

topografică, supliment și lămuriri la expertiză, dar acestea sunt

contradictorii și confuze.

Cu toate acestea, în temeiul

principiului rolului activ al judecătorului cât și a caracterului devolutiv al

apelului în mod nelegal instanța de apel nu a încuviințat proba cu expertiză

tehnică, probă utilă cauzei.

Deci, instanța de apel nu a

respectat caracterul devolutiv al apelului în sensul că nu a dispus efectuarea

unei expertize topografice, pentru individualizarea terenurilor.

Întrucât instanța nu a

procedat în acest fel, a pronunțat o hotărâre nelegală motiv pentru care se

impune casarea deciziei având în vedere că în recurs nu se poate administra

proba cu expertiză.

În consecință, în temeiul art.

312 alin. (3), Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanți, va casa

decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel în

vederea completării probatoriului ce se impune pentru identificarea și

individualizarea terenurilor.

Recursul declarat de pârâta

nu este fondat și va fi respins cu următoarea motivare:

Instanța de apel în mod

legal a anulat ca nesemnat apelul pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin.

(1) C. proc. civ., având în vedere că pe pârâtei i s-a pus în vedere să semneze

apelul, acordând termen pentru îndeplinirea acestei obligații legale.

În concluzie, având în

vedere considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de

reclamanții B.V. și B.M., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, și va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S.

SRL DOROHOI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții B.V. și B.M. și pârâta SC S. SRL DOROHOI împotriva deciziei

comerciale nr. 17 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC SPICUL 2 SRL DOROHOI împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.