ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4260/2010

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 89 din 13 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 683/39/2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis plângerea formulată de petenta L.O., împotriva Ordonanței nr. 396/P/2009 din 17 iunie 2010 și a Rezoluției nr. 295/II/2/2010 din data de 03 august 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a desființat în parte Ordonanța nr. 396/P/2009 și în totalitate Rezoluția nr. 295/II/2/2010.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța a schimbat temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale privind pe intimatul S.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. b) C. proc. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale Ordonanței nr. 396/P/2009 din data de 17 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a adopta această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 03 noiembrie 2009, persoana vătămată L.O. a formulat plângere penală împotriva numiților S.D. - executor judecătoresc, Ț.C. - expert topo și I.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 25 raportat la art. 246 C. pen., constând în aceea că, la data de 07 septembrie 2009, cu prilejul punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, nu au anunțat toți debitorii, au efectuat abuziv măsurători la parcela nr. 1269 din 24 și au pus-o în posesie pe numita I.E. pe o suprafață de teren care în realitate a fost atribuită lui G.M.

Prin ordonanța din 17 iunie 2010 dată în Dosarul penal nr. 396/P/2009, procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), art. 38 și art. 45 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.D., executor judecătoresc, a disjuns cauza privind pe Ț.C. și I.E. și a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate rezultă că prin Sentința civilă nr. 5680 din 15 noiembrie 2007 a Judecătoriei Botoșani, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta I.E. în contradictoriu cu pârâții M.I.C., G.M., U.A., M.I.D. și L.C. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a acestora și, pe cale de consecință, s-au atribuit loturi de teren fiecăruia, potrivit raportului de expertiză și suplimentului expertizei aflate la dosar.

La data de 11 mai 2009, I.E. a cerut punerea în executare a hotărârii, sens în care s-a format dosarul de executare silită nr. 97/2009 la executorul judecătoresc S.D. și, în cadrul procedurilor aferente, după emiterea somațiilor către debitorii L.I.C. și M.I.C., la 25 mai 2009, executorul s-a deplasat la terenul în cauză și, în prezența creditoarei și a debitorilor din sentință, a delimitat cu țăruși suprafața de 902 mp atribuită creditoarei, iar în privința unei alte suprafețe de 1167 mp, situată în parcela nr. 1269/24 a apreciat că este necesară o nouă măsurătoare în prezența expertului pentru delimitare.

În procesul-verbal întocmit pentru executare din 25 mai 2009, executorul a consemnat că părțile prezente nu au făcut obiecțiuni la măsurătoare, iar I.E. și G.M. au convenit să schimbe loturile de câte 902 mp din parcelele nr. 310 și nr. 312/2.

În continuarea executării, la data de 07 septembrie 2009, executorul și expertul topo Ț.C. au măsurat suprafața de 1167 mp din parcela nr. 1269/24, identificată potrivit titlului executoriu și a raportului de expertiză, iar creditoarea a fost pusă în posesie.

Din probele administrate, procurorul a apreciat că executorul judecătoresc S.D. nu a săvârșit o faptă de natură să atragă răspunderea penală, deoarece nu s-a dovedit că acesta, cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate, fapta sa mărginindu-se la a lua act de înțelegerea dintre I.E. și G.M. privind schimbul de loturi atribuite prin titlul executoriu.

Plângerea formulată de persoana vătămată L.O., în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă prin Rezoluția nr. 295/II/2/2010 din 03 august 2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat plângere, în termen legal, împotriva Ordonanței nr. 396/P/2009 din 17 iunie 2010 și a Rezoluției nr. 295/II/2/2010 din data de 03 august 2010, plângere care a fost admisă prin Sentința penală nr. 89 din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori doar cu privire la temeiul juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale, pe care l-a schimbat din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. b) C. proc. pen. și a menținut în rest ordonanța, așa cum s-a menționat mai sus.

Instanța a constatat că executorul judecătoresc S.D. a emis somații față de debitorii din cauză numai pentru data de 25 mai 2009, când a pus-o în posesie pe creditoarea I.E. pe suprafața de 902 mp, iar pentru data de 07 septembrie 2009 executorul nu a mai emis somații debitorilor pentru continuarea executării și s-a deplasat numai cu expertul Ț.C. și creditoarea menționată, la fața locului, executorul apreciind că debitorii aveau cunoștință de data fixată pentru continuarea executării.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că nu se poate afirma că în cauză nu s-a comis o faptă, dar nu orice încălcare a normelor de procedură în materia executării silite civile se circumscrie sferei penalului, iar persoanele considerate prejudiciate au la îndemână posibilitatea formulării unei contestații la executare.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, petenta L.O., apreciind că executorul judecătoresc S.D. este vinovat pentru faptul că la data de 07 septembrie 2009 nu a emis somații și pentru moștenitorii din cauză și a pus-o în posesie pe I.E. pe un teren de 1167 mp prin schimbarea poziției loturilor cu G.M. Conduita executorului a împiedicat pe moștenitorii neconvocați la executare să realizeze înțelegeri pentru schimbarea poziției și a loturilor.

Petenta a cerut ca recursul să fie judecat în lipsă.

Recursul declarat de petentă este nefondat.

Din actele premergătoare efectuate rezultă că în cauză s-a stabilit o situație de fapt corectă, iar incidența normelor de drept penal sau de drept procesual civil au fost evaluate corespunzător de instanța de fond, care a apreciat, pe deplin temei că, potrivit art. 387 C. proc. civ., executarea silită nu poate avea loc decât după comunicarea unei somații debitorului, iar pentru fiecare act de executare se încheiere un proces-verbal, ceea ce executorul judecătoresc S.D. nu a făcut-o pentru actele de executare din 07 septembrie 2009, dar această omisiune sau interpretare greșită a legii din partea sa poate fi îndreptată pe calea unei contestații la executare formulată la instanța de executare de către persoana ale cărei drepturi nu au fost respectate. Astfel de cereri sunt judecate de instanța civilă de urgență și cu precădere și pot conduce la anularea actului de executare efectuat cu nerespectarea normelor procedurale.

De altfel, chiar și recurenta petentă a solicitat în motivele scrise obligarea executorului judecătoresc S.D. să reia executarea silită, cerere care nu poate fi soluționată în această procedură penală.

În consecință, hotărârea primei instanțe de a schimba doar temeiul juridic al soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale și a menține celelalte dispoziții ale Ordonanței nr. 369/P/2009 din 17 iunie 2009 este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petenta L.O. împotriva sentinței primei instanțe ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta petentă va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta L.O. împotriva Sentinței penale nr. 89 din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN