ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1638/2010

Asupra recursului de față :

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 17 din 19 februarie 2010, în baza dispozițiilor art. 278

11

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A.  împotriva Rezoluțiilor nr. 301/P/2009 din 20 noiembrie 2009 și nr. 3/II-2/2010 din 26 ianuarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin Rezoluția nr. 301/P/c/2009 din 20 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în contra intimatei D.M., judecător în cadrul Tribunalului Botoșani, fapta reclamantei, respectiv abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., susținut a fi fost comisă cu ocazia soluționării Dosarului civil nr. 1208/193/2008 în care a pronunțat Sentința civilă nr. 162 din 13 ianuarie 2009 când a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect, obligația de „a face" și „daune cominatorii", neexistând în materialitatea ei.

Prin Rezoluția nr. 3/II-2/2010 din 26 ianuarie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei M.A., împotriva rezoluției procurorului.

Instanța de fond, examinând plângerea adresată în conformitate cu dispozițiile art. 278 (1) C. proc. pen., verificând soluția procurorului urmare efectuării actelor premergătoare, a constatat că este legală și temeinică, dosarul civil în care petenta reclamase o vătămare ce i-ar fi fost adusă proprietății sale de către pârâta SC R. SA Botoșani fiind soluționat conform probelor cauzei și convingerii magistratului, judecătorul nesăvârșind fapte penale, iar legalitatea și temeinicia sentinței civile trebuie verificată, în exclusivitate, prin căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

Împotriva sentinței, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris și nici oral.

În aceste condiții, recursul va fi examinat în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

(3) C. proc. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Este de amintit, cu precădere, că în materia plângerii în contra actelor procurorului, aceasta se examinează, în conformitate cu dispozițiile art. 278 (7) C. proc. pen. strict pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Plângerea petentei a fost motivată pe faptul că judecătorul D.M., și-ar fi îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului civil nr. 1208/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, în sensul că neanalizând probele ar fi constatat că M.A., reclamantă, nu are drept de servitute asupra unui teren al pârâtei SC R. SA Botoșani.

În fapt, M.A. este proprietara a 10 ha teren forestier situat în extravilanul comunei C., iar SC R. SA Botoșani are în proprietate 21.922,50 mp teren pe raza respectivei comune, proprietățile nu au hotar comun, calea de acces existând numai pe terenul pârâtei, dar a fost închisă de peste 10 ani.

Hotărârea pronunțată în civil, alături de respingerea acțiunii reclamantei, a constatat inexistența dreptului ei de servitute asupra terenului pârâtei, reținându-se că accesul cerut de M.A. nu a mai fost utilizat din anii 1971 - 1972 când terenul era proprietate a statului, practicarea servituții invocate a încetat după naționalizare și în prezent nu mai poate ființa și pentru că din anul 1975 s-au realizat amenajări.

Infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă din fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Actele premergătoare efectuate de procuror sunt limitate cantitativ și calitativ la îndeplinirea activităților atingerii scopului lor legal, acela de a completa informațiile, de a verifica concordanța lor cu realitățile faptice ale cauzei și de a fundamenta, cum este cazul în cauză, convingerea organului judiciar referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.

Totodată, ca regulă generală, un litigiu presupune existența unor interese contrarii promovate în fața justiției.

Judecătorul are rolul de a examina justețea aspectelor sesizate, prin prisma probelor, iar pe baza acestora își formează convingerea în soluție, aceasta, invariabil, fiind nefavorabilă pentru cel puțin una din părți. Dar, pronunțarea unei soluții, în detrimentul uneia din părți, nu echivalează însă cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu prin care ar fi lezate interesele legale ale persoanei și nici nu realizează conținutul constitutiv al vreunei alte fapte penale.

Față de cele deja menționate, neexistând temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în baza dispozițiilor art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de petentă va fi respins ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.A. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 aprilie 2010.