ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 21 din 25 februarie 2009 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate plângerile formulate de petenții P.C. și P.E. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 19/P/2008 din 6 noiembrie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava față de intimata I.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că petenții au formulat în calitate de persoane vătămate o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de judecătorul I.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fapta constând în soluționarea abuzivă a unor dosare civile în care petenții au fost implicați.

După efectuarea actelor premergătoare parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât aceasta nu a săvârșit nicio faptă penală, nedovedindu-se că și-ar fi exercitat în mod abuziv și defectuos îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării cauzelor civile la care s-au referit petenții, cauzându-le acestora vreo vătămare a intereselor legale. Prima instanță a constatat că situația de fapt expusă în rezoluțiile parchetului a fost corect reținută, rezultând fără dubiu că în cauză fapta imputată nu există, intimata exercitându-și atribuțiile funcției de magistrat în limitele legii. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță au declarat recurs petenții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au reiterat susținerile invocate în plângerea penală, solicitând „sancționarea intimatei-magistrat I.L.”.

Recursurile declarate de petiționari sunt nefondate. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii în sensul că intimata și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile cu prilejul soluționării cauzelor civile în care petenții au fost implicați. Împrejurarea că petiționarii sunt nemulțumiți de hotărârile pronunțate în cauzele respective nu este de natură să atragă răspunderea penală a magistratului în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta ar fi comis faptele imputate, iar soluțiile pronunțate au fost verificate și menținute de către instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac exercitate.

Pe de altă parte se reține că potrivit legii, în exercitarea funcției judecătorul este independent și se supune numai legi și conștiinței sale, iar potrivit art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 exercitarea drepturilor oricăror persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești care sunt supuse doar căilor legale de atac. Revenind la cauză este de observat că în realitate petiționarii, nemulțumiți de soluțiile pronunțate de către intimată, în calitatea sa de magistrat, încearcă să obțină pe calea unei plângeri penale împotriva acesteia desființarea hotărârii pronunțate în cauzele civile la care se referă, ceea ce este inadmisibil potrivit dispozițiilor legale invocate.

Așa fiind, hotărârea pronunțată de prima instanță, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționari este corectă, astfel că recursurile declarate apar ca neîntemeiate urmând ca Înalta Curte să le respingă ca atare conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.C. și P.E. împotriva Sentinței penale nr. 21 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.