ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 de la 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1093/39/2009

a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.V., împotriva rezoluției nr. 99/P/2009

din 03 august 2009 și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și s-au menținut rezoluțiile

atacate.

A fost obligată petenta să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la instanță sub

nr. 1093/39/2009 din 8 octombrie 2009 petenta S.V. a formulat în baza art. 278

1

C. proc. pen. plângere împotriva rezoluțiilor nr. 99/P/2009 din 3 august 2009

și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava.

În motivarea plângerii,

petenta a arătat că cercetarea penală a fost superficială și nu s-a ținut cont

de actele depuse la dosar.

A arătat că prin hotărârile

judecătorești pronunțate în cauza civilă a fost grav prejudiciată.

A mai arătat că

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 m.p. teren s-a efectuat pentru familia M.M. și M., fără a exista nici un act, iar titlul de

proprietate este abuziv.

A susținut că intimatele din

cauză au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra persoanelor, fapt

pentru care se impune anularea actelor juridice eronate și despăgubirea sa

pentru prejudiciul creat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că prin plângerea penală

transmisă de C.S.M. și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta S.V. a solicitat cercetarea intimatelor I.A., fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, I.L., judecător la Judecătoria Rădăuți, S.L., C.G. și C.N., judecătoare la Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pe motiv că prin

hotărârile judecătorești pronunțate nu i-au dat câștig de cauză, ceea ce, după

opinia sa, constituie un act de abuz.

În urma efectuării actelor

premergătoare în cauză s-au stabilit următoarele: S.V. a formulat la Judecătoria Rădăuți o acțiune civilă (Dosar nr. 4493/2005), prin care a chemat în judecată pe

soții M.M. și M., solicitând anularea titlului lor de proprietate, pe motiv că

în mod nelegal apare în el suprafața de 468 m.p. teren ce în realitate îi aparține ei.

Cauza a fost soluționată de

judecător I.A. (în prezent avocat) care prin sentința civilă nr. 2978 din 26

octombrie 2005, în baza probelor administrate în cauză a dispus respingerea

acțiunii. În motivarea hotărârii se menționează că soții M. au primit (pe

vremea C.A.P.-ului) 250 m.p. teren (amplasat pe fostul teren proprietatea lui S.)

pentru a-și construi o casă.

Ei au construit casa și

anexele prinzând în zona construcțiilor și curții suprafața de 468 m.p. teren, iar la apariția Legii nr. 18/1991, în temeiul art. 36 alin. (2) și (4) din ea au

solicitat și obținut constituirea dreptului de proprietate pe acel teren. S-a

mai motivat că și în condițiile în care ei primiseră doar 250 m.p. pentru construcție și au ocupat 468 m.p., în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 în mod

corect au fost împroprietăriți cu terenul aferent caselor și anexei

gospodărești a suprafață necesară bunei folosiri a imobilului.

Împotriva hotărârii petenta S.V.

a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 237 din 07

martie 2006 (Dosar nr. 253/C/2006) a admis recursul, a casat sentința civilă nr.

2978/2005 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru completarea probatoriului.

În rejudecare la Judecătoria Rădăuți (Dosar nr. 2773/285/2006) judecător I.L., după completarea probatoriului

în sensul celor dispuse de instanța de casare, a respins din nou acțiunea

petentei S.V., motivat de faptul că suprafețele de teren ce apar în titlurile

părților nu se suprapun.

Și împotriva acestei

sentințe petenta S.V. a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă

nr. 116 din 21 ianuarie 2008 (judecători S.L., C.G. și C.N.) a respins

recursul, ca nefondat.

Nemulțumită de hotărâri,

petenta S.V. a reclamat pe toți judecătorii ce au pronunțat hotărâri în

defavoarea ei.

Prin rezoluția nr. 99/P/2009

din 3 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-au dispus,

în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 42

raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) și art. 45 C. proc. pen., următoarele:

penale față de intimatele I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, C.G. și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

pe intimata S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, spre a fi cercetată sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a emite această

rezoluție s-a reținut că din actele și lucrările dosarului de urmărire penală

nu a rezultat nici un act de abuz.

În plus, s-a reținut că, așa

cum este știut, soluțiile date de magistrați în exercitarea atribuțiilor lor de

serviciu nu pot fi reformate pe calea unor plângeri ci doar prin folosirea

formelor legale a căilor de atac.

Împotriva acestei rezoluții

în baza art. 278 C. proc. pen. a formulat plângere petenta S.V. care a arătat

că nu este de acord cu soluția dată de procuror, susținând că faptele reclamate

de ea au fost tratate cu superficialitate.

Prin rezoluția nr. 369/II/2/2009

din 09 septembrie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea, ca nefondată a

plângerii formulată de petenta S.V. împotriva rezoluției nr. 99/P/2009 din 03

august 2009 a aceleiași unități de parchet.

Pentru a emite această

rezoluție s-a stabilit că în sarcina judecătorilor nu se poate reține

săvârșirea nici a unei fapte care să se circumscrie infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., partea

vătămată neaducând probe din care să rezulte că sentințele civile și decizia ce

au fost criticate, au fost, cu știință, pronunțate defectuos în defavoarea

acesteia.

Pe de altă parte, s-a

concluzionat că soluțiile date în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu pot

fi reformate pe calea unor plângeri penale, ci doar prin folosirea formelor

legale de instituire a controlului judiciar.

Totodată, nici pe calea

plângerii formulate, petenta nu a adus probe din care să rezulte că judecătorii

reclamați au judecat cu părtinire, nici că ar fi avut asemenea probe și că

procurorul, prin soluția adoptată nu a ținut cont de ele, ci doar s-a limitat

să afirme că: „plângerea i-a fost tratată cu superficialitate”, astfel încât să

rezulte că ea nu are dreptate.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen., petenta S.V.,

plângere ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea

formulată de petentă sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele

de fapt și de drept ale cauzei, curtea de apel a constatat următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr. 4493/2005 reclamanta petentă S.V. i-a

chemat în judecată pe pârâții M.M. și M.M., solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea titlului de proprietate

care a fost nelegal întocmit pentru suprafața de 468 m.p. teren ce-i aparține.

În urma administrării

probelor propuse de părți, Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2978

din 26 octombrie 2005, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.V.

Prin Decizia civilă nr. 237

din 07 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis recursul declarat

de reclamanta petentă S.V. și s-a casat sentința civilă nr. 2978/2005 a

Judecătoriei Rădăuți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Reinvestită cu judecarea

cauzei, Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3690 din 01 octombrie 2007 a respins din nou acțiunea formulată de reclamanta petentă S.V.

Sentința civilă a rămas

irevocabilă prin Decizia nr. 116 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava ca urmare a respingerii recursului declarat de S.V.

Din conținutul actelor

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatele, în calitatea

acestora de judecător la Judecătoria Rădăuți sau la instanța de control

judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârșit cu ocazia soluționării cauzei

civile promovate de reclamanta petentă S.V. vreo faptă de natură penală, așa

cum a susținut petenta în plângere.

Activitatea de judecată este

atributul exclusiv al instanțelor de judecată iar controlul judiciar al

hotărârilor pronunțate de către instanțe poate fi exercitat doar de către

instanțele de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac, așa încât

în mod corect a reținut organul de urmărire penală că hotărârile judecătorești

pronunțate de intimate nu pot fi reformate sau supuse controlului în această

procedură penală.

Față de cele prezentate și

văzând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, curtea de apel, în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea

formulată de petenta S.V., ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termenul legal, recurs petiționara S.V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând în scris că sentința nu este obiectivă și

nepărtinitoare, că deși a adus probe pentru familia M., dreptul de proprietate

s-a reconstituit pentru 250 mp și titlul de proprietate s-a emis pentru 468 m.p.,

diferența de teren a fost luată fără drept din grădina sa, unde terenul este

foarte scump împotriva acestor evidențe și a tuturor probelor, doamnele

judecător i-au încălcat dreptul de proprietate și i-au creat un real

prejudiciu, solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea

plângerii sale.

La termenul de judecată de

la 4 martie 2010 în recurs, petiționara a depus un set de înscrisuri la dosar

în susținerea recursului, fiind consemnată poziția reprezentantului M.P., după

care, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu intimata I.A. a cărei citare

se impune a fi efectuată la ușa Consiliului Local a amânat cauza la 29 aprilie

2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila

37 dosarul Înaltei Curți.

Concluziile scrise formulate

de către recurenta petiționară S.V. la care s-au anexat fotocopiile mai multor

înscrisuri se află depuse la filele 20-36 dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea concluziilor

scrise, recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, arătând că a

fost judecată cu rea-credință și s-a făcut un abuz împotriva se din partea

doamnelor judecătoare, în sensul că acestea cunoșteau că în comuna Marginea,

terenul este foarte puțin în raport cu numărul de locuitori, media fiind de 0,13

ha pe cap de locuitor, de aceea terenul este foarte scump, iar locuințele se

fac pe suprafețe foarte mici, așa ca la oraș. Astfel, numitelor M.M. și M. li

s-a atribuit o suprafață de 250 m.p., pe care și-au construit o casă. Pentru

această suprafață a avut constituit dreptul de proprietate și fără nici o

justificare au mărit suprafața din titlu de proprietate de la 250 m.p., la 468

m.p., a făcut dovada că s-a băgat în terenul său, fiind trecu ilegal în titlul

de proprietate atacat, iar prin această faptă, intimatele i-au creat un

prejudiciu de 10.000 euro, întrucât în comuna lor 100 mp se vinde cu 5000 euro.

La dosarul cauzei au fost

depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 11634 la 9 aprilie 2010, note

scrise, în triplu exemplar, formulate de recurenta petiționară și aflate la

filele 46-48 dosarul Înaltei Curți, prin care aceasta a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea

plângerii astfel cum a fost formulată.

Recurenta petiționară

consideră că intimații au judecat părtinitor cauza pe care a avut-o pe rolul

Judecătoriei Rădăuți și Tribunalului Suceava, menținând ca valabil un titlu de

proprietate abuziv emis, cu încălcarea drepturilor sale, că a făcut dovada cu

înscrisuri și probe tehnice, care însă nu au fost luate în seamă de către

intimați, în calitatea lor de judecători. Intimații încă de la primul termen de

judecată nu au reținut nici un din probele sale, au dorit să mențină acest

titlu abuziv, apreciază că cererea sa este întemeiată, drept pentru care a

solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea plângerii.

La termenul de astăzi, s-a

prezentat recurenta petiționară S.V., lipsind intimatele I.L., I.A., C.G., C.N.

și S.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul asistent a

învederat instanței că recurenta petiționară a depus note scrise la dosarul

cauzei.

Recurenta petiționară, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat.

Reprezentantul M.P. a pus

concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de recurenta

petiționară.

Examinând recursul declarat

de recurenta petiționară S.V. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță,

conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în

scris, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenta S.V.

Înalta Curte consideră că au

fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce

au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, C.G. și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză fiind aplicabile

prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, prin aceeași

rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei privind pe S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava spre a fi cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și

declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Așa cum a rezultat din

actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost

examinate, în raport cu persoanele și fapta pretins ca fiind comisă de către

acestea, procurorul motivând, atât în fapt, cât și în drept soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de intimați pentru fapta pretinsă a fi

comisă de către aceștia.

Situația de fapt stabilită

de procuror este susținută de actele premergătoare efectuate în cauză și anume

fotocopiile Deciziei nr. 116 de la 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava, secția Civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2778/285/2006, prin care a

respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3690 din 1 octombrie

2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în Dosar nr. 2778/285/2006 de reclamanta

S.V., pârâți intimați fiind M.M., M.M., Comisia comunală Marginea, prin primar

și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ca nefondat, fiind obligată

recurenta să plătească intimatelor M.M. și M.M. suma de 100 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată (filele 15-17 Dosarul nr. 99/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava); a sentinței civile nr. 3690 de la 1 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți, prin care a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizată de

reclamanta S.V., pârâți fiind M.M., M.M., Comisia comunală pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea (prin primar) și

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, fiind obligată reclamanta să achite

pârâților M.M. și M.M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

(filele 18-19 dosarul parchetului menționat); a Deciziei nr. 237 de la 7 martie

2006 a Tribunalului Suceava, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 253/C/2006,

prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva sentinței

civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți (Dosar nr. 4493/2005),

casată sentința civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuți și trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe (filele 20-21 dosarul parchetului menționat);

a sentinței civile nr. 2978 de la 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în Dosarul nr. 4493/2005, prin care a fost respinsă acțiunea

civilă formulată de reclamanta S.V. împotriva pârâților M.M. și M.M., astfel

cum a fost precizată, fiind obligată reclamanta să le plătească pârâților suma

de 150 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 22-23 dosarul

parchetului menționat); a completărilor la raportul de expertiză tehnică

judiciară (filele 24-27 dosarul parchetului menționat); a cererii de apel

formulată de S.V. împotriva sentinței civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 (filele

28-29 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata C.N. la 2 iunie

2009, în fața procurorului (fila 30 dosarul parchetului menționat); declarația

dată de intimata I.L., la data de 3 iunie 2009 în fața procurorului (filele

31-32 dosarul parchetului menționat); declarația dată de petiționara S.V. la 15

mai 2009 (filele 33-34 dosarul parchetului menționat); declarația dată de

intimata I.A. la 28 iulie 2009 în fața procurorului (filele 35-36 dosarul

parchetului menționat); declarația dată de intimata C.G. la 28 mai 2009 în fața

procurorului (filele 37-38 dosarul parchetului menționat); declarația dată de

intimata S.L.E. la 28 mai 2009 în fața procurorului (filele 39-40 dosarul

parchetului menționat).

Soluția dată de procuror a

fost menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, care prin rezoluția din 9 septembrie 2009 în lucrarea cu nr. 369/II/2/2009,

a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiționara S.V. împotriva

rezoluției nr. 99/p/2009, dată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți (în prezent avocat), C.G. și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, precum și S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, cercetați sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen.

Înalta Curte consideră că,

prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare

efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționară, în raport cu

soluția dispusă de procuror, stabilind situația existentă în cauză și motivând

temeinic că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a

rezultat că intimatele, în calitatea acestora de judecător la Judecătoria Rădăuți sau la instanța de control judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârșit cu

ocazia soluționării cauzei civile promovate de reclamanta petentă S.V. vreo

faptă de natură penală, așa cum a susținut petenta în plângere.

Prima instanță a mai

evidențiat faptul că activitatea de judecată este atributul exclusiv al

instanțelor de judecată, iar controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de

către instanțe poate fi exercitat doar de către instanțele de control judiciar

cu ocazia promovării căilor de atac, așa încât în mod corect a reținut organul

de urmărire penală că hotărârile judecătorești pronunțate de intimate nu pot fi

reformate sau supuse controlului în această procedură penală.

Totodată, Înalta Curte, la

rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și

lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost

efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma

cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționara S.V.

nu sunt fondate.

Înalta Curte, analizând

actele premergătoare efectuate de către procuror, respectiv, atât conținutul

hotărârilor pronunțate, cât și declarațiile date de intimate la care s-a făcut

în concret mai sus referire, a constatat că acestea și-au exercitat atribuțiile

conferite prin lege, dispunând soluțiile pronunțate, prin examinarea actelor și

lucrărilor dosarelor, față de criticile, apărările formulate de părți și

dispozițiile legale, motivându-le amplu.

Așadar, Înalta Curte

constată din examinarea actelor premergătoare efectuate că nu există indicii cu

privire la existența faptei pretins a fi comisă, respectiv art. 246 C. pen., de

către intimate, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a judecătorilor

menționați, pentru soluțiile date, acestea fiind pronunțate în baza unui proces

de interpretare a materialului probator și a aprecierii condițiilor legale

incidente.

Dispozițiile art. 2 din

Principiile Fundamentale ale Independenței Justiției adoptate de Adunarea

Generală a Națiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea

judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparțială

pe baza faptelor și în conformitate cu legea.

C.E.D.O. a statuat în

jurisprudența sa, în deplin acord cu dispozițiile art. 4 din Recomandarea

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94)12, că standardele

universal recunoscute ale independenței puterii judecătorești interzic orice

intervenție negarantată sau care nu oferă garanția unui proces judiciar și

impun ca hotărârile judecătorești să nu poată fi modificate decât prin

procedurile de control judiciar prevăzute de lege.

De asemenea în Avizul nr. 3

al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului

Europei, aviz dat în anul 2002 asupra principiilor și regulilor privind

imperativele profesionale aplicabile judecătorilor în mod deosebit a

deontologiei comportamentelor incompatibile și imparțialității la pct. 5

„Concluzii privind răspunderea judecătorilor” se arată în § 75 că „În ceea ce

privește răspunderea penală, C.C.J.E. consideră că: i) judecătorii trebuie să

fie răspunzători penal în fața legii ordinare pentru infracțiuni comise în

afara funcției lor juridice; ii) răspunderea penală nu trebuie să se aplice

judecătorilor pentru greșeli neintenționate în exercițiul funcțiunii.”

Simpla exercitare a

atribuțiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz,

chiar dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză.

De altfel, nici erorile

judiciare, care se pot produce în confirmarea sau aplicarea legii ori în

evaluarea probatorilor nu pot constitui obiectiv și nici subiectiv conținutul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen., ele urmând a fi remediate prin căile de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază că

rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind

corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de

recurentă nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte,

constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către

procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimate pentru fapta de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., iar, pe de altă

parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de către petenta S.V. împotriva rezoluției nr. 99/P/2009 din 3 august

2009 și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, menținând rezoluțiile atacate.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de

către recurenta petiționară nu sunt fondate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară S.V. împotriva

sentinței penale nr. 128 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară S.V. împotriva sentinței penale nr. 128

din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 29 aprilie 2010.