ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1690/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 de la 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1093/39/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.V., împotriva rezoluției nr. 99/P/2009 din 03 august 2009 și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și s-au menținut rezoluțiile atacate. A fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la instanță sub nr. 1093/39/2009 din 8 octombrie 2009 petenta S.V.

a formulat în baza art. 278 1 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluțiilor nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În motivarea plângerii, petenta a arătat că cercetarea penală a fost superficială și nu s-a ținut cont de actele depuse la dosar. A arătat că prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauza civilă a fost grav prejudiciată. A mai arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 m.p. teren s-a efectuat pentru familia M.M. și M., fără a exista nici un act, iar titlul de proprietate este abuziv. A susținut că intimatele din cauză au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra persoanelor, fapt pentru care se impune anularea actelor juridice eronate și despăgubirea sa pentru prejudiciul creat.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că prin plângerea penală transmisă de C.S.M. și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta S.V. a solicitat cercetarea intimatelor I.A., fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, I.L., judecător la Judecătoria Rădăuți, S.L., C.G. și C.N., judecătoare la Tribunalul Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pe motiv că prin hotărârile judecătorești pronunțate nu i-au dat câștig de cauză, ceea ce, după opinia sa, constituie un act de abuz. În urma efectuării actelor premergătoare în cauză s-au stabilit următoarele: S.V. a formulat la Judecătoria Rădăuți o acțiune civilă (Dosar nr. 4493/2005), prin care a chemat în judecată pe soții M.M.

și M., solicitând anularea titlului lor de proprietate, pe motiv că în mod nelegal apare în el suprafața de 468 m.p. teren ce în realitate îi aparține ei. Cauza a fost soluționată de judecător I.A. (în prezent avocat) care prin sentința civilă nr. 2978 din 26 octombrie 2005, în baza probelor administrate în cauză a dispus respingerea acțiunii. În motivarea hotărârii se menționează că soții M. au primit (pe vremea C.A.P.-ului) 250 m.p. teren (amplasat pe fostul teren proprietatea lui S.) pentru a-și construi o casă. Ei au construit casa și anexele prinzând în zona construcțiilor și curții suprafața de 468 m.p. teren, iar la apariția Legii nr. 18/1991, în temeiul art. 36 alin. (2) și (4) din ea au solicitat și obținut constituirea dreptului de proprietate pe acel teren.

S-a mai motivat că și în condițiile în care ei primiseră doar 250 m.p. pentru construcție și au ocupat 468 m.p., în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991 în mod corect au fost împroprietăriți cu terenul aferent caselor și anexei gospodărești a suprafață necesară bunei folosiri a imobilului. Împotriva hotărârii petenta S.V. a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 237 din 07 martie 2006 (Dosar nr. 253/C/2006) a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuți și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului. În rejudecare la Judecătoria Rădăuți (Dosar nr. 2773/285/2006) judecător I.L., după completarea probatoriului în sensul celor dispuse de instanța de casare, a respins din nou acțiunea petentei S.V., motivat de faptul că suprafețele de teren ce apar în titlurile părților nu se suprapun.

Și împotriva acestei sentințe petenta S.V. a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2008 (judecători S.L., C.G. și C.N.) a respins recursul, ca nefondat. Nemulțumită de hotărâri, petenta S.V. a reclamat pe toți judecătorii ce au pronunțat hotărâri în defavoarea ei. Prin rezoluția nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-au dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 42 raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) și art. 45 C. proc. pen., următoarele: 1. Neînceperea urmăririi penale față de intimatele I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, C.G.

și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. 2. Disjungerea cauzei privind pe intimata S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, spre a fi cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a emite această rezoluție s-a reținut că din actele și lucrările dosarului de urmărire penală nu a rezultat nici un act de abuz. În plus, s-a reținut că, așa cum este știut, soluțiile date de magistrați în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu nu pot fi reformate pe calea unor plângeri ci doar prin folosirea formelor legale a căilor de atac.

Împotriva acestei rezoluții în baza art. 278 C. proc. pen. a formulat plângere petenta S.V. care a arătat că nu este de acord cu soluția dată de procuror, susținând că faptele reclamate de ea au fost tratate cu superficialitate. Prin rezoluția nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea, ca nefondată a plângerii formulată de petenta S.V. împotriva rezoluției nr. 99/P/2009 din 03 august 2009 a aceleiași unități de parchet. Pentru a emite această rezoluție s-a stabilit că în sarcina judecătorilor nu se poate reține săvârșirea nici a unei fapte care să se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., partea vătămată neaducând probe din care să rezulte că sentințele civile și decizia ce au fost criticate, au fost, cu știință, pronunțate defectuos în defavoarea acesteia.

Pe de altă parte, s-a concluzionat că soluțiile date în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu pot fi reformate pe calea unor plângeri penale, ci doar prin folosirea formelor legale de instituire a controlului judiciar. Totodată, nici pe calea plângerii formulate, petenta nu a adus probe din care să rezulte că judecătorii reclamați au judecat cu părtinire, nici că ar fi avut asemenea probe și că procurorul, prin soluția adoptată nu a ținut cont de ele, ci doar s-a limitat să afirme că: „plângerea i-a fost tratată cu superficialitate”, astfel încât să rezulte că ea nu are dreptate. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petenta S.V., plângere ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând plângerea formulată de petentă sub aspectul motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, curtea de apel a constatat următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr. 4493/2005 reclamanta petentă S.V. i-a chemat în judecată pe pârâții M.M. și M.M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea titlului de proprietate care a fost nelegal întocmit pentru suprafața de 468 m.p. teren ce-i aparține. În urma administrării probelor propuse de părți, Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2978 din 26 octombrie 2005, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.V. Prin Decizia civilă nr. 237 din 07 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanta petentă S.V.

și s-a casat sentința civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Reinvestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3690 din 01 octombrie 2007 a respins din nou acțiunea formulată de reclamanta petentă S.V. Sentința civilă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 116 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava ca urmare a respingerii recursului declarat de S.V. Din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatele, în calitatea acestora de judecător la Judecătoria Rădăuți sau la instanța de control judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârșit cu ocazia soluționării cauzei civile promovate de reclamanta petentă S.V.

vreo faptă de natură penală, așa cum a susținut petenta în plângere. Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanțelor de judecată iar controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de către instanțe poate fi exercitat doar de către instanțele de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac, așa încât în mod corect a reținut organul de urmărire penală că hotărârile judecătorești pronunțate de intimate nu pot fi reformate sau supuse controlului în această procedură penală. Față de cele prezentate și văzând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, curtea de apel, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta S.V., ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în scris că sentința nu este obiectivă și nepărtinitoare, că deși a adus probe pentru familia M., dreptul de proprietate s-a reconstituit pentru 250 mp și titlul de proprietate s-a emis pentru 468 m.p., diferența de teren a fost luată fără drept din grădina sa, unde terenul este foarte scump împotriva acestor evidențe și a tuturor probelor, doamnele judecător i-au încălcat dreptul de proprietate și i-au creat un real prejudiciu, solicitând admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea plângerii sale.

La termenul de judecată de la 4 martie 2010 în recurs, petiționara a depus un set de înscrisuri la dosar în susținerea recursului, fiind consemnată poziția reprezentantului M.P., după care, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu intimata I.A. a cărei citare se impune a fi efectuată la ușa Consiliului Local a amânat cauza la 29 aprilie 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 37 dosarul Înaltei Curți. Concluziile scrise formulate de către recurenta petiționară S.V. la care s-au anexat fotocopiile mai multor înscrisuri se află depuse la filele 20-36 dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea concluziilor scrise, recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, arătând că a fost judecată cu rea-credință și s-a făcut un abuz împotriva se din partea doamnelor judecătoare, în sensul că acestea cunoșteau că în comuna Marginea, terenul este foarte puțin în raport cu numărul de locuitori, media fiind de 0,13 ha pe cap de locuitor, de aceea terenul este foarte scump, iar locuințele se fac pe suprafețe foarte mici, așa ca la oraș. Astfel, numitelor M.M. și M. li s-a atribuit o suprafață de 250 m.p., pe care și-au construit o casă. Pentru această suprafață a avut constituit dreptul de proprietate și fără nici o justificare au mărit suprafața din titlu de proprietate de la 250 m.p., la 468 m.p., a făcut dovada că s-a băgat în terenul său, fiind trecu ilegal în titlul de proprietate atacat, iar prin această faptă, intimatele i-au creat un prejudiciu de 10.000 euro, întrucât în comuna lor 100 mp se vinde cu 5000 euro.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 11634 la 9 aprilie 2010, note scrise, în triplu exemplar, formulate de recurenta petiționară și aflate la filele 46-48 dosarul Înaltei Curți, prin care aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. Recurenta petiționară consideră că intimații au judecat părtinitor cauza pe care a avut-o pe rolul Judecătoriei Rădăuți și Tribunalului Suceava, menținând ca valabil un titlu de proprietate abuziv emis, cu încălcarea drepturilor sale, că a făcut dovada cu înscrisuri și probe tehnice, care însă nu au fost luate în seamă de către intimați, în calitatea lor de judecători.

Intimații încă de la primul termen de judecată nu au reținut nici un din probele sale, au dorit să mențină acest titlu abuziv, apreciază că cererea sa este întemeiată, drept pentru care a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, admiterea plângerii. La termenul de astăzi, s-a prezentat recurenta petiționară S.V., lipsind intimatele I.L., I.A., C.G., C.N. și S.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Magistratul asistent a învederat instanței că recurenta petiționară a depus note scrise la dosarul cauzei. Recurenta petiționară, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat. Reprezentantul M.P. a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de recurenta petiționară.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară S.V. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.V. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate și menținute în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de I.L.

- judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți, în prezent avocat, C.G. și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei privind pe S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava spre a fi cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost examinate, în raport cu persoanele și fapta pretins ca fiind comisă de către acestea, procurorul motivând, atât în fapt, cât și în drept soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați pentru fapta pretinsă a fi comisă de către aceștia.

Situația de fapt stabilită de procuror este susținută de actele premergătoare efectuate în cauză și anume fotocopiile Deciziei nr. 116 de la 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava, secția Civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2778/285/2006, prin care a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3690 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în Dosar nr. 2778/285/2006 de reclamanta S.V., pârâți intimați fiind M.M., M.M., Comisia comunală Marginea, prin primar și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, ca nefondat, fiind obligată recurenta să plătească intimatelor M.M. și M.M.

suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 15-17 Dosarul nr. 99/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava); a sentinței civile nr. 3690 de la 1 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți, prin care a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.V., pârâți fiind M.M., M.M., Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Marginea (prin primar) și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, fiind obligată reclamanta să achite pârâților M.M. și M.M. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 18-19 dosarul parchetului menționat); a Deciziei nr. 237 de la 7 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 253/C/2006, prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta S.V.

împotriva sentinței civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți (Dosar nr. 4493/2005), casată sentința civilă nr. 2978/2005 a Judecătoriei Rădăuți și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe (filele 20-21 dosarul parchetului menționat); a sentinței civile nr. 2978 de la 26 octombrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în Dosarul nr. 4493/2005, prin care a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.V. împotriva pârâților M.M. și M.M., astfel cum a fost precizată, fiind obligată reclamanta să le plătească pârâților suma de 150 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 22-23 dosarul parchetului menționat); a completărilor la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 24-27 dosarul parchetului menționat); a cererii de apel formulată de S.V.

împotriva sentinței civile nr. 2978 din 26 octombrie 2005 (filele 28-29 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata C.N. la 2 iunie 2009, în fața procurorului (fila 30 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata I.L., la data de 3 iunie 2009 în fața procurorului (filele 31-32 dosarul parchetului menționat); declarația dată de petiționara S.V. la 15 mai 2009 (filele 33-34 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata I.A. la 28 iulie 2009 în fața procurorului (filele 35-36 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata C.G. la 28 mai 2009 în fața procurorului (filele 37-38 dosarul parchetului menționat); declarația dată de intimata S.L.E.

la 28 mai 2009 în fața procurorului (filele 39-40 dosarul parchetului menționat). Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluția din 9 septembrie 2009 în lucrarea cu nr. 369/II/2/2009, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiționara S.V. împotriva rezoluției nr. 99/p/2009, dată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe I.L. - judecător la Judecătoria Rădăuți, I.A. - fost judecător la Judecătoria Rădăuți (în prezent avocat), C.G. și C.N. - judecători la Tribunalul Suceava, precum și S.L. - judecător la Curtea de Apel Suceava, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționară, în raport cu soluția dispusă de procuror, stabilind situația existentă în cauză și motivând temeinic că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatele, în calitatea acestora de judecător la Judecătoria Rădăuți sau la instanța de control judiciar Tribunalul Suceava, ar fi săvârșit cu ocazia soluționării cauzei civile promovate de reclamanta petentă S.V. vreo faptă de natură penală, așa cum a susținut petenta în plângere.

Prima instanță a mai evidențiat faptul că activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanțelor de judecată, iar controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de către instanțe poate fi exercitat doar de către instanțele de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac, așa încât în mod corect a reținut organul de urmărire penală că hotărârile judecătorești pronunțate de intimate nu pot fi reformate sau supuse controlului în această procedură penală. Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, în urma cărora s-a stabilit, legal și temeinic, că aspectele invocate de petiționara S.V.

nu sunt fondate. Înalta Curte, analizând actele premergătoare efectuate de către procuror, respectiv, atât conținutul hotărârilor pronunțate, cât și declarațiile date de intimate la care s-a făcut în concret mai sus referire, a constatat că acestea și-au exercitat atribuțiile conferite prin lege, dispunând soluțiile pronunțate, prin examinarea actelor și lucrărilor dosarelor, față de criticile, apărările formulate de părți și dispozițiile legale, motivându-le amplu. Așadar, Înalta Curte constată din examinarea actelor premergătoare efectuate că nu există indicii cu privire la existența faptei pretins a fi comisă, respectiv art. 246 C. pen., de către intimate, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a judecătorilor menționați, pentru soluțiile date, acestea fiind pronunțate în baza unui proces de interpretare a materialului probator și a aprecierii condițiilor legale incidente.

Dispozițiile art. 2 din Principiile Fundamentale ale Independenței Justiției adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparțială pe baza faptelor și în conformitate cu legea. C.E.D.O. a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu dispozițiile art. 4 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94)12, că standardele universal recunoscute ale independenței puterii judecătorești interzic orice intervenție negarantată sau care nu oferă garanția unui proces judiciar și impun ca hotărârile judecătorești să nu poată fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.

De asemenea în Avizul nr. 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, aviz dat în anul 2002 asupra principiilor și regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor în mod deosebit a deontologiei comportamentelor incompatibile și imparțialității la pct. 5 „Concluzii privind răspunderea judecătorilor” se arată în § 75 că „În ceea ce privește răspunderea penală, C.C.J.E. consideră că: i) judecătorii trebuie să fie răspunzători penal în fața legii ordinare pentru infracțiuni comise în afara funcției lor juridice; ii) răspunderea penală nu trebuie să se aplice judecătorilor pentru greșeli neintenționate în exercițiul funcțiunii.” Simpla exercitare a atribuțiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz, chiar dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză.

De altfel, nici erorile judiciare, care se pot produce în confirmarea sau aplicarea legii ori în evaluarea probatorilor nu pot constitui obiectiv și nici subiectiv conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., ele urmând a fi remediate prin căile de atac prevăzute de lege. Înalta Curte apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate. Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimate pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta S.V. împotriva rezoluției nr. 99/P/2009 din 3 august 2009 și nr. 369/II/2/2009 din 09 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținând rezoluțiile atacate. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurenta petiționară nu sunt fondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară S.V. împotriva sentinței penale nr. 128 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară S.V. împotriva sentinței penale nr. 128 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 aprilie 2010.