ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 158/P/2007 din data de 29

iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire

penală și criminalistică, procurorul în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4)

și art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune neînceperea urmăririi penale față de I.A.

și B.B. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut

următoarele:

Prin plângerea

adresată organelor de urmărire penală, persoana vătămată B.G. a cerut să se

efectueze cercetări față de judecătorii I.A. și B.B. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât au pronunțat, împotriva

dispozițiilor legale, Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994,

cauzându-i astfel prejudicii materiale și morale.

În cursul

cercetărilor s-a stabilit că, la 19 ianuarie 1994, B.G. l-a chemat în judecată

pe S.N., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia de a-i preda în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5 ari teren situat în

intravilanul comunei Marginea, județul Suceava.

Acțiunea civilă

introdusă de B.G. a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr. 686/1994,

având ca obiect "revendicare", fiind repartizată spre soluționare

completului de judecată format din judecătorii I.A. și B.B., care, prin

Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994, au respins ca nefondată

acțiunea reclamantului, admițând cererea reconvențională a pârâtului S.N. în

sensul că validează vânzarea-cumpărarea suprafeței de 400 mp teren arabil

situată în intravilanul comunei Marginea, județul Suceava, intervenită între

reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător, cu suma

de 50.000 lei.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a constatat că, pentru suprafața de 400 mp, între părți a

intervenit o înțelegere în sensul că reclamantul s-a obligat să-i vândă

pârâtului acest teren cu prețul de 50.000 lei, pe care acesta din urmă l-a

achitat, fiind dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză, iar

reclamantul, prin obligația de a vinde asumată prin antecontract, este

îndatorat la executarea întocmai ca orice altă obligație asumată convențional.

Soluția instanței de

fond a fost menținută atât de Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 667

din 18 aprilie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 4540/1994, cât și de Curtea de

Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 1273 din 14 decembrie 1995, pronunțată în

Dosarul nr. 2166/1995, care au respins apelul, respectiv, recursul formulat de B.G.

Pentru existența

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea

prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unei persoane să fie

săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă

că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a

prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare

a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție

directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul

infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrați, rezultă că aceștia au

efectuat actele procedurale și au luat măsuri procesuale care se impuneau în

rezolvarea cauzei cu care au fost învestiți, în funcția pe care o îndeplinesc,

cu respectarea principiilor inamovabilității și independenței, potrivit

convingerilor și probelor administrate.

De altfel, persoana

vătămată poate cere (și a cerut) reformarea hotărârii pe care a considerat-o

nelegală, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, astfel încât, în

speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 246 C. pen. referitoare la o

vătămare a intereselor legale prin rămânerea definitivă a unei hotărâri

greșite.

Un argument

convingător în susținerea acestei soluții îl constituie și dispozițiile

prevăzute de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul

judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei

persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și

procurorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a

soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor

legale de atac.

Plângerea petentului

B.G. a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 195/II/2 din data de

27 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava.

Pentru a dispune în

acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, a reținut următoarele:

La data de 5 iunie

2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost înregistrată

plângerea formulată de B.G. din comuna Marginea județul Suceava prin care

solicita a se efectua cercetări penale față de I.A. și B.B. pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în

calitate de judecători la Judecătoria Rădăuți, au pronunțat Sentința civilă nr.

5378 din 29 septembrie 1994 (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1273 din 14

decembrie 1995 a Curții de Apel Suceava), cu încălcarea dispozițiilor legale,

cauzându-i prejudicii morale și materiale.

Prin Rezoluția nr.

158/P/2007 din 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (10) lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de cei doi judecători.

Plângerile penale, în

copie, au fost înaintate de petiționar la Consiliul Superior al Magistraturii,

la Ministerul Justiției și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Toate cele trei plângeri au fost

trimise spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava și au fost atașate la Dosarul nr. 158/P/2007 întrucât au sosit după

data soluționării cauzei.

Nemulțumit de

soluție, B.G. a formulat plângere în care susține că judecătorii I.A. și B.B.

i-au respins acțiunea în revendicare contrar datelor existente la dosar.

Examinând soluția

procurorului se constată că aceasta este legală și temeinică.

Prin Sentința civilă

nr. 5378 din 29 septembrie 1994 pronunțată de I.A. și B.B. - judecători la

Judecătoria Rădăuți s-a respins ca nefondată acțiunea civilă pentru revendicare

introdusă de reclamantul B.G. împotriva reclamantului S.N. Prin aceeași

hotărâre a fost validată vânzarea-cumpărarea suprafeței de 400 mp teren arabil

intervenită între reclamant, în calitate de vânzător și pârât, în calitate de

cumpărător cu suma de 50.000 lei.

Apelul reclamantului

a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 667 din 18 aprilie 1995 a

Tribunalului Suceava, iar recursul prin Decizia nr. 1273 din 14 decembrie 1994

a Curții de Apel Suceava.

Având în vedere că

petiționarul susține că judecătorii și-au încălcat obligațiile profesionale

numai pentru faptul că hotărârea pronunțată este în defavoarea sa, în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art. 246 C. pen., critica soluției putându-se face

numai în căile de atac prevăzute de lege, de care a și uzat.

În temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petentul B.G. s-a adresat

instanței competente.

Prin Sentința penală

nr. 37 din data de 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea, reținând că nu s-a

făcut dovada că cei doi judecători ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor personale.

Împotriva sentinței,

petentul a declarat prezentul recurs, solicitând admiterea recursului,

desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale față de cei doi

judecători, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recursul declarat va

fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și probele

dosarului rezultă că prin Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994

pronunțată de cei doi judecători, din cadrul Judecătoriei Rădăuți, a fost

respinsă acțiunea în revendicare formulată de petentul B.G., fiind admisă

cererea reconvențională a numitului S.N. în sensul validării

vânzării-cumpărării a suprafeței de 400 mp teren arabil.

Prin Decizia civilă

nr. 667 din 18 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava cât și prin Decizia civilă

nr. 1273 din 14 decembrie 1995 a Curții de Apel Suceava soluția instanței de

fond a fost menținută.

În speța de față, nu

s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către cei doi

judecători, mai ales că Statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 97

alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, exclud punerea în discuție a

soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, hotărâri care sunt supuse

numai căilor legale de atac.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul B.G., împotriva Sentinței penale nr. 37 din 30 aprilie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva Sentinței penale nr.

37 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT