ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 158/P/2007 din data de 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărire penală și criminalistică, procurorul în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune neînceperea urmăririi penale față de I.A. și B.B. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarele: Prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, persoana vătămată B.G. a cerut să se efectueze cercetări față de judecătorii I.A.

și B.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât au pronunțat, împotriva dispozițiilor legale, Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994, cauzându-i astfel prejudicii materiale și morale. În cursul cercetărilor s-a stabilit că, la 19 ianuarie 1994, B.G. l-a chemat în judecată pe S.N., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia de a-i preda în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5 ari teren situat în intravilanul comunei Marginea, județul Suceava. Acțiunea civilă introdusă de B.G. a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr. 686/1994, având ca obiect "revendicare", fiind repartizată spre soluționare completului de judecată format din judecătorii I.A.

și B.B., care, prin Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994, au respins ca nefondată acțiunea reclamantului, admițând cererea reconvențională a pârâtului S.N. în sensul că validează vânzarea-cumpărarea suprafeței de 400 mp teren arabil situată în intravilanul comunei Marginea, județul Suceava, intervenită între reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător, cu suma de 50.000 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că, pentru suprafața de 400 mp, între părți a intervenit o înțelegere în sensul că reclamantul s-a obligat să-i vândă pârâtului acest teren cu prețul de 50.000 lei, pe care acesta din urmă l-a achitat, fiind dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză, iar reclamantul, prin obligația de a vinde asumată prin antecontract, este îndatorat la executarea întocmai ca orice altă obligație asumată convențional.

Soluția instanței de fond a fost menținută atât de Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 667 din 18 aprilie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 4540/1994, cât și de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 1273 din 14 decembrie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 2166/1995, care au respins apelul, respectiv, recursul formulat de B.G. Pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrați, rezultă că aceștia au efectuat actele procedurale și au luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care au fost învestiți, în funcția pe care o îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovabilității și independenței, potrivit convingerilor și probelor administrate. De altfel, persoana vătămată poate cere (și a cerut) reformarea hotărârii pe care a considerat-o nelegală, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, astfel încât, în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 246 C. pen. referitoare la o vătămare a intereselor legale prin rămânerea definitivă a unei hotărâri greșite.

Un argument convingător în susținerea acestei soluții îl constituie și dispozițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac. Plângerea petentului B.G. a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 195/II/2 din data de 27 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a reținut următoarele: La data de 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a fost înregistrată plângerea formulată de B.G.

din comuna Marginea județul Suceava prin care solicita a se efectua cercetări penale față de I.A. și B.B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în calitate de judecători la Judecătoria Rădăuți, au pronunțat Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994 (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1273 din 14 decembrie 1995 a Curții de Apel Suceava), cu încălcarea dispozițiilor legale, cauzându-i prejudicii morale și materiale. Prin Rezoluția nr. 158/P/2007 din 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (10) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei doi judecători.

Plângerile penale, în copie, au fost înaintate de petiționar la Consiliul Superior al Magistraturii, la Ministerul Justiției și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Toate cele trei plângeri au fost trimise spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și au fost atașate la Dosarul nr. 158/P/2007 întrucât au sosit după data soluționării cauzei. Nemulțumit de soluție, B.G. a formulat plângere în care susține că judecătorii I.A. și B.B. i-au respins acțiunea în revendicare contrar datelor existente la dosar. Examinând soluția procurorului se constată că aceasta este legală și temeinică. Prin Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994 pronunțată de I.A.

și B.B. - judecători la Judecătoria Rădăuți s-a respins ca nefondată acțiunea civilă pentru revendicare introdusă de reclamantul B.G. împotriva reclamantului S.N. Prin aceeași hotărâre a fost validată vânzarea-cumpărarea suprafeței de 400 mp teren arabil intervenită între reclamant, în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător cu suma de 50.000 lei. Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 667 din 18 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava, iar recursul prin Decizia nr. 1273 din 14 decembrie 1994 a Curții de Apel Suceava. Având în vedere că petiționarul susține că judecătorii și-au încălcat obligațiile profesionale numai pentru faptul că hotărârea pronunțată este în defavoarea sa, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 246 C. pen., critica soluției putându-se face numai în căile de atac prevăzute de lege, de care a și uzat.

În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petentul B.G. s-a adresat instanței competente. Prin Sentința penală nr. 37 din data de 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea, reținând că nu s-a făcut dovada că cei doi judecători ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale. Împotriva sentinței, petentul a declarat prezentul recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale față de cei doi judecători, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recursul declarat va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Din actele și probele dosarului rezultă că prin Sentința civilă nr. 5378 din 29 septembrie 1994 pronunțată de cei doi judecători, din cadrul Judecătoriei Rădăuți, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de petentul B.G., fiind admisă cererea reconvențională a numitului S.N. în sensul validării vânzării-cumpărării a suprafeței de 400 mp teren arabil. Prin Decizia civilă nr. 667 din 18 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava cât și prin Decizia civilă nr. 1273 din 14 decembrie 1995 a Curții de Apel Suceava soluția instanței de fond a fost menținută.

În speța de față, nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către cei doi judecători, mai ales că Statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, exclud punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, hotărâri care sunt supuse numai căilor legale de atac. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.G., împotriva Sentinței penale nr. 37 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2010. Procesat de GGC - CT