ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 18 iunie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.N. împotriva

ordonanței nr. 246/P/2008 din 05 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și a ordonanței nr. 85/II/2/2010 din 19 martie 2010 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Petiționarul a fost obligat să

plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de

pe lângă Judecătoria Rădăuți și înregistrată sub nr. 637/P/2008 din 27

februarie 2008, petenții H.G. și H.M. au solicitat efectuarea de cercetări față

de numitul M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că la data de

09 noiembrie 2006 a introdus o acțiune civilă la Judecătoria Rădăuți,

înregistrată sub nr. 2528/285/2006, în numele părinților săi M.I. (decedat la

data de 04 iulie 1983) și M.V. (decedată la data de 13 aprilie 1992), prin care

a cerut validarea unui antecontract de vânzare - cumpărare din 1973 pentru

suprafața de 504 m.p. teren situat în mun. Rădăuți și a obținut o hotărâre

favorabilă (sentința civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007), în condițiile în

care parcela în discuție este proprietatea familiei H.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză a rezultat că acea acțiune formulată în numele lui M.I. și M.V. a fost

întocmită, respectiv redactată și semnată, de Ș.M.D. - avocat în cadrul

Baroului de Avocați Suceava, în calitate de apărător ales al numitului M.N.,

astfel că, prin ordonanța nr. 637/P/2008 din 01 septembrie 2008 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus în temeiul art. 42-45 C. proc. pen.

și art. 281 C. proc. pen., declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea efectuării de cercetări față de

numitul Ș.M.D., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dată în Dosarul nr. 246/P/2008,

în temeiul disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus începerea

urmăririi penale față de numitul M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (2)

C. pen., două infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen.,

două infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu

aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la fals intelectual,

prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., învinuiri ce au fost aduse la cunoștința celui

în cauză la data de 11 decembrie 2010 (f. 78, 79 dos.u.p.).

Prin Ordonanța nr. 246/P/2008 din 05

februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 249

alin. (1) - (3), art. 249 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire

la art. 181 și art. 91 lit. c) C. pen., art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit.

c) și d) C. proc. pen., precum și art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c),

e) și d) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus:

I. Scoaterea de sub urmărire penală și

aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei învinuitului M.N.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de înșelăciune, prev. de art. 20

rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., fals în declarații, prev. de art. 292

C. pen., fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31

alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., două

infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitului M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, prev.

de art. 292 C. pen. și fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

III. Neînceperea urmăririi penale față

de numiții:

infracțiunilor de tentativă de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen., două infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 292 C.

pen., două infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la fals

intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. cu aplic, art.

41 alin. (2) C. pen., două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât fapte nu au fost săvârșite de către

aceasta;

Suceava, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de

tentativă la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin.

(1) și (2) din C. pen., complicitate la săvârșirea a două infracțiuni de fals

în declarații, prev. de art. 26 rap. la art. 292 C. pen., complicitate la

săvârșirea a două infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 26

rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,

complicitate la participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 26

rap. la art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen., cu aplic, art. 41 alin.

(2) C. pen., complicitate la săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals, prev.

de art. 26 rap. art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât

acesta s-a aflat în eroare cu privire la identitatea lui M.N.;

Rădăuți, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu,

prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât faptelor le lipsește câte unul

dintre elementele constitutive ale infracțiunii, vinovăția și, respectiv,

cauzarea unui prejudiciu.

Procurorul a apreciat că faptele

învinuitului M.N., prin conținutul lor concret au adus o atingere minimă

relațiilor sociale ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social al unor

infracțiuni. Așa fiind, s-a considerat că învinuitul poate fi îndreptat fără să

i se aplice o pedeapsă, ci doar prin sancționarea sa administrativă cu amendă

în cuantum maxim.

Pentru a dispune astfel procurorul a

reținut, în fapt, următoarele: învinuitul M.N., fiul soților M.I. și M.V.,

decedați în anul 1983 și respectiv 1992, aflându-se în posesia unui înscris

intitulat „contract de vindere cumpărare", prin care se atestă că părinții

săi ar fi cumpărat, la data de 03 aprilie 1973, de la S.F., decedată la 09

noiembrie 1973, o suprafață de teren de 504 m.p., situată în municipiul

Rădăuți, în schimbul sumei de 5.500 lei, împreună cu soția sa s-au prezentat la

cabinetul avocatului Ș.M.D. din municipiul Rădăuți, pentru a-i solicita să-i

reprezinte în acțiunea de validare a vânzării - cumpărării la Judecătoria

Rădăuți. Ei au afirmat în fața avocatului că se numesc M.I. și M.V., astfel că

acesta, în numele lor, a promovat acțiunea înregistrată la Judecătoria Rădăuți

la data de 09 noiembrie 2006 sub nr. 2528/285/2006. La data de 05 decembrie 2006,

numitul M.N. a semnat împuternicirea avocațială întocmită pe numele părinților

săi.

Ulterior, s-a prezentat la Judecătoria

Rădăuți sub identitatea tatălui său, în lipsa soției, iar apelul acesteia a

fost făcut sub identitatea mamei sale.

La data de 26 aprilie 2007 a fost

pronunțată sentința civilă nr. 1581, prin care acțiunea formulată de „reclamanții

M.I. și M.V." a fost admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Rădăuți.

În cursul lunii octombrie 2007, cei

doi soți s-au prezentat din nou la cabinetul aceluiași avocat, sub aceeași

identitate fictivă și i-au solicitat să-i reprezinte în acțiunea de obligare a

Primăriei Municipiului Rădăuți la punerea lor în posesie cu suprafața de teren

în cauză, fiind introdusă o acțiune în numele acestora, înregistrată la data de

22 octombrie 2007 sub nr. 5631/285/2007, fiind anexată la cererea de chemare în

judecată și sentința civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007.

La termenul din data de 22 noiembrie 2007,

după ce a răspuns la apel în numele tatălui său, instanța a descoperit

adevărata identitate a învinuitului M.N., astfel că acțiunea a fost respinsă,

apreciindu-se că din eroare au fost indicate în acțiune numele soților

decedați.

Cu toate acestea, la data de 14

februarie 2008, învinuitul M.N. s-a adresat unui executor judecătoresc

solicitând, de această dată în calitate de moștenitor al părinților săi punerea

în executare a sentinței civile nr. 1581 din 26 aprilie 2007, comunicându-i-se

că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.

De toate aceste demersuri a luat la

cunoștință partea vătămată H.G. - proprietarul suprafeței de 504 m.p. teren

(503 m.p., conform măsurătorilor aferente actelor sale).

La data de 19 martie 2009 în cauză a

fost dispusă efectuarea de către Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice Iași a unei expertize criminalistice asupra înscrisului denumit

„contract de vindere cumpărare" datat 03 aprilie 1973, pentru a se stabili

dacă acesta este original sau contrafăcut, iar prin raportul de expertiză

criminalistică din 05 noiembrie 2009 s-a concluzionat că semnăturile de la

poziția „vânzător" aplicate pe înscrisul menționat au fost executate de

numita S.F., semnăturile de la poziția „cumpărător" au fost executate de

numitul M.I., iar semnăturile martorilor P.M. și G.N., aplicate pe verso-ul

aceluiași înscris, au fost executate de către aceștia.

Prin sentința civilă nr. 1581 din 26

aprilie 2007, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea formulată de reclamanții M.I.

și M.V., așa cum a fost formulată și a constatat dreptul de proprietate al

acestora asupra suprafeței de 504 m.p. teren, situat în municipiul Rădăuți,

județul Suceava.

În sarcina judecătorului, numitul T.C.,

nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. art. 246 C. pen., întrucât partea vătămată nu a formulat

plângere împotriva acestuia și nici nu a susținut sau dovedit că, în

exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, a pronunțat această

hotărâre, care, mai mult, putea fi reformată în recurs sau în alte căi

extraordinare de atac. De asemenea, nu s-a reținut în sarcina judecătorului

menționat săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin.

(1) C. pen., întrucât, de asemenea, partea vătămată nu a formulat plângere

împotriva acestuia și nici nu i s-a produs o pagubă patrimoniului său ori o

vătămare importantă intereselor sale legale, atât timp cât sentința civilă nu

era susceptibilă a fi pusă în executare, prin ea însăși și în lipsa unui extras

de C.F. la zi, ci doar în baza unei puneri în posesie de către Primăria

Municipiului Rădăuți.

După obținerea sentinței civile nr. 1581

din 26 aprilie 2007, învinuitul M.N. a luat din nou legătura cu avocatul său,

numitul Ș.M.D. și, la data de 22 octombrie 2007, acesta a formulat olograf o

acțiune în numele numiților M.I. și M.V. privind obligarea Primăriei

Municipiului Rădăuți de a face punerea în posesie a celor doi cu suprafața de

504 m.p. teren, la care a fost anexată și sentința civilă nr. 1581 din 26

aprilie 2007. Învinuitul și-a însușit acțiunea astfel formulată de avocatul său,

din moment ce la data de 22 noiembrie 2007, i-a dat împuternicirea de a-l

reprezenta, de această dată, în nume propriu și nu în numele tatălui său

decedat, în fața Judecătoriei Rădăuți în dosarul al cărui obiect îl constituia.

Prin sentința civilă nr. 4879,

acțiunea civilă formulată a fost respinsă, reținându-se că reclamantul poate

formula o acțiune în revendicare împotriva posesorului terenului, în condițiile

art. 480 C. civ.

Și în acest dosar învinuitul M.N. a

depus o chitanță pe numele său privind achitarea taxei judiciare de timbru

către Primăria Municipiului Rădăuți - Direcția Impozite și Taxe. În raport cu

acest dosar civil, nu s-a reținut însă săvârșirea de către învinuitul M.N. a

infracțiunilor de fals privind identitatea și fals în declarații, prev. de art.

292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen., din

moment ce acțiunea formulată de apărător nu a fost semnată de el, însușită de

acesta în numele tatălui său decedat și nici nu s-a prezentat în instanță sub

identitatea tatălui său.

Astfel, având în vedere împrejurarea

că înscrisul intitulat „contract de vindere cumpărare" este original și

reflectă faptul că învinuitul M.N. justifică un drept în calitate de moștenitor

al părinților săi decedați asupra terenului în cauză, pe care și-l putea

realiza sub identitatea reală, că sentința civilă nu este aptă, prin ea însăși,

de a produce consecințe juridice, procurorul a apreciat că faptele învinuitului

M.N., prin conținutul lor concret au adus o atingere minimă relațiilor sociale

ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social al unor infracțiuni. Așa

fiind, s-a considerat că învinuitul M.N. poate fi îndreptat fără să i se aplice

o pedeapsă, ci doar prin sancționarea sa administrativă cu amendă în cuantum

maxim.

Cu privire la numita M.M., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina soțului său prin rezoluția de începere a urmăririi penale,

întrucât aceasta nu a semnat nici un act în numele soacrei sale, numita M.V. și

nici nu s-a prezentat în instanță sub identitatea acesteia.

În ceea ce îl privește pe avocatul Ș.M.D.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea

infracțiunilor de complicitate la infracțiunile reținute învinuitului M.N.,

prin rezoluția de începere a urmăririi penale, întrucât s-a aflat în eroare cu

privire la identitatea acestuia.

Prin ordonanța nr. 85/II/2/2010 din 19

martie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus respingerea plângerii învinuitului M.N. formulată împotriva

ordonanței mai sus menționate, reținându-se că din cercetările efectuate în

cauză rezultă că petentul s-a prezentat la cabinetul avocatului Ș.M.D. din

municipiul Rădăuți, afirmând că se numește M.I. (tatăl său decedat în anul

1983) și a solicitat promovarea unei acțiunii, înregistrată ulterior la

Judecătoria Rădăuți sub nr. 2528/285 din 9 noiembrie 2006, semnând

împuternicirea avocațială întocmită pe numele tatălui său, iar după aceea, în

cursul procesului, având trecut pe lista de ședință numele și prenumele tatălui

său, s-a prezentat în fața judecătorului - la apelurile făcute și de grefier -

ca fiind M.I., în final soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 1581 din 26

aprilie 2007, făcându-se la acțiunea formulată de reclamantul M.I.

S-a reținut, de asemenea, că în cursul

lunii octombrie 2007, petentul s-a prezentat din nou la cabinetul aceluiași

avocat, sub aceeași identitate fictivă, solicitându-i să-l reprezinte în

acțiunea de obligare a Primăriei municipiului Rădăuți la punerea în posesie cu

suprafața de teren dobândită prin sentința civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007.

Acțiunea a fost promovată în instanță la data de 22 octombrie 2007 și

înregistrată sub nr. 5631/285/2007 la Judecătoria Rădăuți, iar la termenul din

data de 22 ianuarie 2007, după ce a răspuns la apel în locul tatălui său,

judecătorul a descoperit adevărata identitate a petentului. Cu toate că știa

condițiile în care s-a dat hotărârea în Dosarul nr. 2528/285/2006, la data de

14 februarie 2008, petentul s-a adresat unui executor judecătoresc, solicitând

în calitate de moștenitor al părinților săi, punerea în executare a sentinței

civile nr. 1581 din 26 aprilie 2007 a aceleiași instanțe. Aceste constatări, ce

rezultă din materialul probator, au format convingerea că petentul a acționat

cu intenție, urmărind și realizând dobândirea dreptului său patrimonial, astfel

că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute

în actul de soluționare al cauzei.

Împotriva soluției de scoatere de sub

urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, în

baza art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul M.N. a formulat plângere

la instanță, solicitând prin concluziile scrise, dar și oral prin apărătorul

său ales, în principal, desființarea ordonanțelor date în cauză de către

procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și achitarea sa în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Instanța de fond, examinând plângerea

formulată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și

depus la dosar, a constatat că acesta demonstrează existența infracțiunilor

reținute de procuror în sarcina petentului M.N. și, drept urmare, a apreciat că

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a acestuia, în calitate de

învinuit și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 246/P/2008

din 05 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 246/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin ordonanța din 19

martie 2010 a aceluiași Parchet cu nr. 85/II/2/2010, este temeinică și legală.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs petiționarul M.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prilej cu care a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței penale atacate și desființarea ordonanțelor procurorului, apreciind

că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Examinând hotărârea atacată sub toate

aspectele de fapt și de drept, în raport cu criticile invocate, dar și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind

legală și temeinică.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul M.N., fiind evaluate în mod corect actele premergătoare

efectuate și menținute în cauză, analizându-se criticile formulate de

petiționar în raport cu soluția dispusă de procuror.

Așa cum a rezultat din actele și

lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate în mod

temeinic, soluția dispusă fiind motivată atât în fapt, cât și în drept.

Înalta Curte, în baza propriului

examen, analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, constată că

în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect

menținute, pe baza acestora stabilindu-se legal și temeinic că aspectele

invocate de petiționar nu sunt fondate.

Prin urmare, se constată că

ordonanțele procurorului, temeinic motivate în fapt și în drept, au fost corect

analizate de către prima instanță, astfel încât criticile formulate de

recurentul petiționar nu sunt întemeiate.

În cauză, în mod corect s-a stabilit

că, atâta timp cât petiționarul știa că autorii săi sunt decedați și că terenul

în discuție, preluat inițial de către stat încă din anul 1984, se află în

posesia familiei H., procedând în maniera descrisă mai sus (atribuindu-și o

identitate fictivă, cu scopul de a obține în orice modalitate o hotărâre

judecătorească favorabilă care să consfințească dreptul de proprietate asupra

acelui teren), a determinat consemnarea unor date contrare realității în

încheierile de ședință și sentința civilă nr. 1581/2007 în Dosarul civil nr. 2528/285/2007

al Judecătoriei Rădăuți, hotărâre de care a uzat pentru a intra în posesia

efectivă a parcelei funciare, astfel că în mod just procurorul a constatat că

sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective,

cât și sub aspectul laturii subiective, ale infracțiunilor de tentativă de

înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., fals

în declarații, prev. de art. 292 C. pen., fals privind identitatea, prev. de art.

293 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la

fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. cu aplic,

art. 41 alin. (2) C. pen., două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C.

pen., pentru care a dispus sancționarea celui în cauză cu amendă

administrativă, apreciind că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 181 C.

pen., faptele învinuitului M.N., prin conținutul lor concret aducând o atingere

minimă relațiilor sociale ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social

al unor infracțiuni.

Pe de altă parte, se reține că în mod

corect în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 C.

pen. și fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic, art. 41

alin. (2) C. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale față de M.M., Ș.M.D.

și T.C. fiind, de asemenea temeinică și legală.

În consecință, Înalta Curte constată

că instanța de fond a reținut în mod just că probatoriul administrat în cauză

demonstrează existența infracțiunilor reținute de procuror în sarcina

petiționarului M.N., astfel că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a

acestuia și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 246/P/2008

din 05 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 246/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin ordonanța din 19

martie 2010 a aceluiași Parchet cu nr. 85/II/2/2010, este temeinică și legală.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

soluția adoptată în cauză este corectă, instanța de fond pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

Pe cale de consecință, având în vedere

că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

repinge recursul declarat de petiționar ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.N. împotriva sentinței penale nr. 57 din 18 iunie 2010

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

octombrie 2010.