ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 27 iunie 2008 dată în dosarul nr. 549/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale fată de judecătorii A.N. de la Judecătoria Piatra Neamț și M.D., B.G. și

M.D. de la Tribunalul Neamț, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a se dispune această soluție, s-a reținut că petiționarul A.V.,

în numele și pentru mama sa A.I., a formulat la instanță o acțiune civilă

pentru anularea titlurilor de proprietate nr. 48/778/2002 și nr. 40/930/2002,

în contradictoriu cu pârâtele Comisia comunală Mărgineni, Comisia comunală

Podoleni și Comisia județeană Neamț, pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț la numărul

2309/2006, fiind repartizată în completul judecătorului A.N.

În dosar au fost efectuate acte conform Codului de procedură civilă,

administrându-se probe, s-a depus întâmpinare, s-au acordat termene.

Prin sentința civilă nr. 3327 din 29 septembrie 2006, a fost respinsă,

ca

neîntemeiată, acțiunea civilă formulată

de A.V.

Nemulțumit de soluția dată, A.V. a

declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Neamț, sub nr.

2775/2006, fiind repartizată completului format

de judecătorii M.

D., G.B. și D.M.

Cei trei magistrați au îndeplinit actele de procedură, conform Codului

de procedură civilă, stabilind, prin decizia civilă nr. 1054 din 27 noiembrie 2006,

că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț este temeinică și

legală.

În considerentele rezoluției, s-a reținut

că, din actele dosarului, nu

rezultă indicii sau probe că

vreunul dintre magistrații judecători împotriva cărora a formulat plângere

penală petiționarul, cu știință, nu au îndeplinit o îndatorire de serviciu sau

au îndeplinit-o în mod defectuos, ori că, din culpă au încălcat vreo obligație

de serviciu, prin care să se fi produs petiționarului vreo vătămare a

intereselor acestuia.

S-a mai reținut că cenzura unei hotărâri judecătorești, inclusiv în

ceea ce privește aprecierea probelor, se poate

exercita doar prin căile de

atac, iar simpla împrejurare că soluțiile

date de judecători nu au fost favorabile petiționarului nu este un argument

pentru a putea declanșa cercetarea penală a magistraților.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată

prin rezoluția nr. 595/11/2/2008 din 21 iulie 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.V., în baza art. 278 C. proc.

pen.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere

instanței, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților pentru

neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, deoarece nu au luat în considerare

hotărârea comisiei județene nr. 5034 din 13 aprilie 2006 atașată la dosarul nr.

2309/2006.

Prin sentința penală nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

Bacău, secția penală și pentru cauze minori și de familie, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.V. împotriva rezoluției din 21

iulie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, în dosarul nr. 595/II/2/2008.

În motivarea hotărârii primei instanțe, s-a reținut că, potrivit art. 124

pct. 3 din Constituția României, coroborat cu prevederile art. 2 alin. (3) și art.

4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și cu art.

3 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii sunt

independenți, se supun numai legii, sunt imparțiali și sunt obligați ca, prin

întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și

libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure

un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile

judiciare, indiferent de calitatea acestora.

În raport cu prevederile menționate, s-a apreciat că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, întrucât în activitatea

judecătorilor reclamanți nu s-au constatat abateri de natură să caracterizeze

reaua-credință, grava neglijență sau conținutul unei fapte de natură penală.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, petiționarul a

declarat recurs, solicitând în esență admiterea recursului, casarea sentinței

și rejudecarea dosarului său civil, întrucât intimații nu au respectat

dispozițiile legale.

Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de

recurs invocate și din oficiu sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Rezoluția din 27 iunie 2008 dată în dosarul nr. 549/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău este temeinică și legală,

întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă niciun

indiciu cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimații

judecători A.N., M.D., G.B. și D.M., aceștia îndeplinindu-și corect atribuțiile

de serviciu cu ocazia soluționării dosarelor nr. 2309/2006 al Judecătoriei

Piatra Neamț și nr. 2775/2006 al Tribunalului Neamț.

Din actele dosarului rezultă că recurentul petiționar este nemulțumit

de soluțiile dispuse în dosarul nr. 2309/2006 al Judecătoriei Piatra Neamț și

în dosarul nr. 2775/2006 al Tribunalului Neamț, însă, pe calea plângerii

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale,

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate

obține o cenzurare â soluției pronunțate pe fondul unei cauze, care a

intrat în puterea lucrului judecat, această procedură neinstituind o modalitate

complementară de control al unei unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în lipsa unui minim de indicii privind neîndeplinirea cu

știință sau îndeplinirea în mod defectuos a vreunui act de către intimații

magistrați, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, prin care să se fi

cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale petiționarului, Înalta Curte constată

că soluția de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., este

legală și temeinică, iar

temeiul de drept reținut, respectiv art. 10 lit.

a) C. proc. pen., corespunde situației de fapt rezultată din actele premergătoare.

În consecință, respingând plângerea și

menținând rezoluția atacată,

prima instanță a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.V.

împotriva sentinței penale nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală și pentru cauze minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.V. împotriva

sentinței penale nr. 140 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.