ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2165/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La 15 ianuarie 2009,

reclamanta C.M.A. a chemat în judecată pe pârâtul F.C. - Primarul Municipiului

Tg. Jiu, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, raportată la prevederile

Legii nr. 247/2005, restituirea în echivalent valoric, la valoarea actuală,

calculată după normele europene de evaluare, a imobilului - casă de locuit și

teren în suprafață de 95 mp - situat în Târgu-Jiu, str. Z. nr. 3, preluat

abuziv prin Decretul nr. 337/1964, fără plata vreunei despăgubiri.

La 11 februarie 2009,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că notificarea asupra căreia

trebuia să se pronunțe pârâtul, era cea adresată Prefecturii Gorj sub nr.

502/2001.

Pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că

reclamanta a promovat acțiunea cu rea-credință, deoarece notificarea 502/2001,

menționată în precizarea acțiunii, în realitate are numărul 5118/2001, dobândit

în urma

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerentele.

În primul rând este

de reținut că, instanța de apel a făcut o legală apreciere atât a situației de

fapt cât și a celei de drept, în speță fiind incidente dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția 2404

din 10 aprilie 2006 au fost soluționate toate notificările făcute de

reclamantă, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul de 265 mp și

pentru construcțiile de 103,70 mp situate în Tg. Jiu str. Z. nr. 1 în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Nemulțumirea efectivă

a recurentei reclamante vizează faptul că pentru imobilele ce nu pot fi

restituite în natură, pârâtul nu a stabilit și cuantumul despăgubirilor.

Or, potrivit

prevederilor Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor

care se acordă se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, pe baza evaluărilor realizate de către evaluatori desemnați de

această Comisie, primarul putând doar propune prin dispoziție motivată,

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, fără a putea însă

dispune asupra cuantumului acestora, competența exclusivă aparținând Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Este adevărat că

pârâtul a emis dispoziție "în sensul acordării de despăgubiri" dar,

în urma modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005, Primarul Municipiului Târgu-Jiu nu mai are competența de a acorda

măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea de

acordare a măsurilor reparatorii, în situația îndeplinirii condițiilor legale

și depunerii actelor doveditoare, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 republicată.

Dispozițiile legale

menționate sunt exprese și în ceea ce privește modalitatea de acordare și

stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, această competență revenind

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite, la finalul

procedurii, o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta

în titluri de despăgubiri.

Art. 1 alin. (1) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul

și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot

fi restituite în natură.

În acest sens, art.

13 alin. (1) precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, se

constituie, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar alin. (5) al aceluiași articol prevede că

secretariatul acestei comisii se asigură de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

În consecință,

pârâtul nu are competență legală de "a acorda despăgubiri", ci doar

de a propune acordarea acestora, în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, instituției competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În ce privește

critica recurentei reclamante, potrivit căreia era necesară emiterea a două

dispoziții în soluționarea celor două notificări chiar dacă ambele notificări

se referă la același imobil, Înalta Curte reține că, din moment ce legea dă

posibilitatea ca în cazul în care mai multe persoane formulează notificări cu

privire la același imobil, acestea să fie soluționate printr-o singură

dispoziție, prin analogie, este posibilă, dar și permisă soluționarea, printr-o

singură dispoziție, a două notificări formulate de aceeași persoană pentru

același imobil.

Pentru considerentele

prezentate, constatând că nu subzistă nici una din criticile formulate, Înalta

Curte, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.A. împotriva Deciziei nr. 189 din

17 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2010.