ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2165/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 15 ianuarie 2009, reclamanta C.M.A. a chemat în judecată pe pârâtul F.C. - Primarul Municipiului Tg. Jiu, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, raportată la prevederile Legii nr. 247/2005, restituirea în echivalent valoric, la valoarea actuală, calculată după normele europene de evaluare, a imobilului - casă de locuit și teren în suprafață de 95 mp - situat în Târgu-Jiu, str. Z. nr. 3, preluat abuziv prin Decretul nr. 337/1964, fără plata vreunei despăgubiri. La 11 februarie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că notificarea asupra căreia trebuia să se pronunțe pârâtul, era cea adresată Prefecturii Gorj sub nr. 502/2001. Pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că reclamanta a promovat acțiunea cu rea-credință, deoarece notificarea 502/2001, menționată în precizarea acțiunii, în realitate are numărul 5118/2001, dobândit în urma Recursul este nefondat pentru următoarele considerentele.

În primul rând este de reținut că, instanța de apel a făcut o legală apreciere atât a situației de fapt cât și a celei de drept, în speță fiind incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001. Prin dispoziția 2404 din 10 aprilie 2006 au fost soluționate toate notificările făcute de reclamantă, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul de 265 mp și pentru construcțiile de 103,70 mp situate în Tg. Jiu str. Z. nr. 1 în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Nemulțumirea efectivă a recurentei reclamante vizează faptul că pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, pârâtul nu a stabilit și cuantumul despăgubirilor.

Or, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe baza evaluărilor realizate de către evaluatori desemnați de această Comisie, primarul putând doar propune prin dispoziție motivată, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, fără a putea însă dispune asupra cuantumului acestora, competența exclusivă aparținând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Este adevărat că pârâtul a emis dispoziție "în sensul acordării de despăgubiri" dar, în urma modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Primarul Municipiului Târgu-Jiu nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, în situația îndeplinirii condițiilor legale și depunerii actelor doveditoare, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Dispozițiile legale menționate sunt exprese și în ceea ce privește modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, această competență revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite, la finalul procedurii, o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri.

Art. 1 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură. În acest sens, art. 13 alin. (1) precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, se constituie, în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar alin. (5) al aceluiași articol prevede că secretariatul acestei comisii se asigură de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În consecință, pârâtul nu are competență legală de "a acorda despăgubiri", ci doar de a propune acordarea acestora, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În ce privește critica recurentei reclamante, potrivit căreia era necesară emiterea a două dispoziții în soluționarea celor două notificări chiar dacă ambele notificări se referă la același imobil, Înalta Curte reține că, din moment ce legea dă posibilitatea ca în cazul în care mai multe persoane formulează notificări cu privire la același imobil, acestea să fie soluționate printr-o singură dispoziție, prin analogie, este posibilă, dar și permisă soluționarea, printr-o singură dispoziție, a două notificări formulate de aceeași persoană pentru același imobil.

Pentru considerentele prezentate, constatând că nu subzistă nici una din criticile formulate, Înalta Curte, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.M.A. împotriva Deciziei nr. 189 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2010.