ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2009

Asupra

recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din 24 martie

2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul G.I. împotriva rezoluțiilor nr. 39/P/2008 din 11

noiembrie 2008 și nr. 9/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe intimatul C.S.

Prin Rezoluția din 11 noiembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 39/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta fiind inexistentă.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a

fost confirmată de Procurorul general al aceluiași Parchet prin respingerea

plângerii formulate de petent, prin Rezoluția nr. 9/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009.

S-a reținut că executorul judecătoresc C.S.

și-a îndeplinit atribuțiile legale și a respectat procedura de executare silită

a debitorului G.I., conform titlului executor depus de creditorul C.C.

Contestația

la executare formulată de debitor a fost respinsă, ca nefondată,

de Judecătoria Suceava prin sentința pronunțată în dosarul nr. 851/314/2008.

În final, procurorii au constatat că au

fost respectate prevederile art. 578 și urm. C. proc. civ. referitoare la

executarea silită, hotărârea instanța civile de respingere a contestației la

executare formulată de debitor rămânând definitivă.

Împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale, petiționarul G.I. a formulat plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., susținând, în esență, că intimatul și-a încălcat atribuțiile de

serviciu.

Curtea de Apel Suceava, prin sentința

menționată a respins, ca nefondată, plângerea petentului, menținând rezoluțiile

atacate.

Examinând recursul declarat de petent, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este

fondat, pentru motivele ce urmează:       Așa cum corect au reținut procurorii

care au soluționat plângerea penală, precum și instanța de fond care a respins

plângerea formulată de petent în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

acesta nu a dovedit că intimatul executor judecătoresc și-ar fi încălcat

atribuțiile de serviciu și că l-ar fi prejudiciat, cu prilejul executării

silite.

Dimpotrivă, instanța de fond (Judecătoria

Suceava), examinând, în cadrul contestației, la cererea debitorului,

îndeplinirea procedurilor de executare silită de către executorul judecătoresc,

a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petent prin sentința

civilă nr. 126 din 14 ianuarie 2008, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 616

din 18 martie 2008 a Tribunalului Suceava.

Astfel, intimatul a întocmit actele de

executare în conformitate cu sentința civilă pusă în executare (s. civ. nr. 3636/2005

a Judecătoriei Suceava) în prezența creditorului și a debitorului, iar

măsurătorile în teren au fost efectuate de un expert.

În consecință, reținând că sentința atacată,

prin care s-a menținut rezoluția Parchetului privind soluția de neînceperea

urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc C.S., este

conformă legii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.I. împotriva sentinței penale nr. 40 din 24 martie 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 mai 2009.

4