ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3706/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, instanța constată următoarele: Prin rezoluția pronunțată la 10 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M., fost procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în prezent pensionar, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 și art. 266 C. pen., întrucât s-a stabilit că faptele nu corespund realității. S-a reținut în motivarea plângerii că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 556/P/2005 din 9 februarie 2006 întocmit de procurorul criminalist C.D.

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H.V., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., prin aceea că în ziua de 1 iunie 2005, i-a aplicat mai multe lovituri cu un băț victimei P.I., pe care a izbit-o de pământ de mai multe ori și a târât-o pe pietrele unei alei, provocându-i leziuni care au condus la deces. Cercetarea la fața locului a fost efectuată de o echipă operativă de polițiști și de procurori, condusă de procurorul criminalist C.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, așa cum rezultă din procesul-verbal din dosarul nr. 556/P/2005. Prima declarație luată lui H.V. la 5 iunie 2005 a fost consemnată de procurorul criminalist C.M.

(Dosarul nr. 556/P/2005). Declarația de învinuit a lui H.V. a fost consemnată de procurorul criminalist C.M., în prezența apărătorului, la 8 decembrie 2005 (Dosar nr. 556/P/2005). Niciuna dintre cele două declarații consemnate în timpul cercetărilor de către procurorul criminalist C.M. nu conțin modificări, ștersături sau adăugiri. Prin Sentința penală nr. 247 din 6 iulie 2006, dată în Dosarul nr. 996/40/2006, Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe H.V. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 183 C. pen., la 5 ani închisoare. Prin Decizia penală nr. 288 din 13 noiembrie 2006, dată în Dosarul nr. 996/40/2006, Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat de H.V. împotriva Sentinței penale nr. 247/2006 a Tribunalului Botoșani.

Prin Decizia nr. 2057 din 18 aprilie 2007, dată în Dosarul nr. 996/40/2006, Înalta Curte de Casația și Justiție a respins recursul declarat de H.V. împotriva Deciziei nr. 388/2006 a Curții de Apel Suceava, hotărârea instanței de fond rămânând astfel definitivă. Prin Sentința penală nr. 287 din 27 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 3063/40/2007, Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 247 din 6 iulie 2006 a Tribunalului Botoșani. Prin Decizia nr. 464 din 6 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de H.V. împotriva Deciziei penale nr. 160/2007 a Curții de Apel Suceava. Cum din actele și lucrările dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 86/P/2008 nu rezultă săvârșirea infracțiunilor reclamante de H.V., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 487/II/2/2008 din 24 decembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. S-a reținut în considerentele acestei rezoluții că, examinând lucrările din Dosarul de urmărire penală nr. 556/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a rezultat că procurorul C.M. a efectuat cercetarea locului faptei (dosar), a efectuat prima audiere a petentului la 5 iunie 2005 (dosar) și, de asemenea, l-a audiat pe petent în calitate de învinuit la data de 8 decembrie 2005 (dosar), cercetările fiind continuate de către procurorul criminalist C.D., ca urmare a pensionării procurorului C.M.

Analizându-se actele procedurale întocmite de către procurorul C.M., s-a constatat că acestea nu conțin modificări, prin ștergere sau adăugare. Împotriva rezoluției petentul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Suceava care, prin Sentința penală nr. 73 din 17 iunie 2009 a respins-o, ca nefondată. În continuare, petentul H.V. a declarat recurs, pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Recursul declarat este inadmisibil și va fi respins, ca atare. Petentul a mai făcut anterior o plângere care a parcurs toate etapele procesuale prevăzute de lege, astfel că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

Astfel, prin Sentința penală nr. 18 din 16 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava i-a respins plângerea împotriva rezoluției nr. 86/P/2008 din 10 noiembrie 2008 și, respectiv nr. 487/II/2/2008 din 24 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava hotărârea instanței rămânând definitivă prin decizia prin Decizia penală nr. 2622 din 9 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În aceste condiții în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., astfel că recursul va fi respins, ca inadmisibil, iar recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de H.V. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.