ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/23 aprilie 2010,

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art.

42 C. proc. pen. coroborat cu art. 278

1

C. proc. pen. și art. 29 pct.

1 lit. f) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe petentul B.Ș. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Petentul B.Ș. a

formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva rezoluțiilor nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 53/II/2/2010 din 05 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea

plângerii, acesta a arătat că greșit organele de urmărire penală au pronunțat

rezoluțiile mai sus-menționate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimații A.Ș.F., A.A. și D.I.C., cu privire la care s-au

efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în

condițiile în care au pronunțat hotărâri nelegale, neluând în considerare

probele pe care le-a administrat în cauza pe care au soluționat-o.

Analizând plângerea

formulată, Curtea a constatat că în cauză competența de soluționare a acesteia

revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât prin rezoluția nr. 273/P/2009

din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de A.Ș.F., A.A. și D.I.C., primii doi

judecători la Tribunalul Suceava, al treilea fiind judecător la Curtea de Apel Suceava, cu privire la care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu s-a comis nicio faptă de natură să

atragă răspunderea penală.

Potrivit adresei nr.

399 din 15 aprilie 2010 emisă de către Tribunalul Suceava (fila 20 dosar), intimatul

D.I.C. are gradul profesional de judecător de curte de apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., competentă a soluționa

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată este instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit prevederilor

art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de către

judecătorii de la curțile de apel sunt judecate în primă instanță de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cum intimatul D.I.C.

are, la acest moment, calitatea de judecător la Curtea de Apel Suceava, competența după calitatea persoanei, de soluționare a prezentei

cauze, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 281/39/2010.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 273/P/2009

din 22 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale față de A.A., D.I.C. și A.Ș.F. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă

răspunderea penală.

Procurorul, pe baza

actelor premergătoare efectuate în cauză, a reținut că persoana vătămată B.Ș. a

formulat o plângere penală prin care a reclamat că H.G., în calitate de

director la Herghelia Rădăuți, a întocmit o serie de documente false și a

prejudiciat astfel interesele unității, permițând înstrăinarea unei suprafețe

de 120 ha teren arabil din proprietatea hergheliei.

De asemenea, s-a

reclamat că N.A., T.P. și M.I. au semnat o adresă trimisă Agenției Domeniilor

Statului București, care conținea date nereale, respectiv că suprafața de 124,9 ha teren ar aparține S.C. „Bogdania” S.A Rădăuți, înscris care nu are antet și număr de

înregistrare.

Prin rezoluția nr. 169/P/2005

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 30 martie 2007, s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.P., N.A., M.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și

uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și față de H.G. pentru săvârșirea

infracțiunilor de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (2) C.

pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals, prevăzută

de art. 291 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Împotriva soluției

procurorului, B.Ș. a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care

însă i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 587/II/2/2008 din 04

iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Prin sentința penală nr.

483 din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, (prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petent) s-a respins ca nefondată

plângerea formulată de B.Ș. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. și

s-au menținut ca legale și temeinice soluțiile procurorului.

Fiind nemulțumit, B.Ș.

s-a adresat Tribunalului Suceava, secția penală, cu o contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția penală, formându-se astfel Dosarul nr. 442/86/2009, repartizat

spre soluționare completului de judecată format din judecătorii A.A., D.I.C. și

A.Ș.F.

Prin decizia penală nr.

10 din 13 martie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a respins contestația în

anulare formulată de contestatorul B.Ș. ca inadmisibilă.

Având în vedere

probele existente la dosar, s-a considerat că magistrații A.A., D.I.C. și A.Ș.F.

nu au săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală,

nedovedindu-se că aceștia, cu știință, nu au îndeplinit un act ori l-au

îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta au cauzat vătămări intereselor

legale ale persoanei vătămate.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere adresată procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care, în baza art. 278 C. proc.

pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 53/II/2/2010 din 05 martie

2010.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petentul B.Ș. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că intimații, menționați anterior,

au pronunțat decizia penală nr. 10 din 10 martie 2009 în Dosarul nr. 442/86/2009

a Tribunalului Suceava, prin care au respins ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații A.A., D.I.C.

și A.Ș.F. este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a

rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea pronunțată

de intimați a fost pronunțată cu încălcarea legii în detrimentul petentului.

Împrejurarea că

petentul este nemulțumit de soluția adoptată în dosarul menționat nu poate

conduce la concluzia existenței infracțiunii reclamate, în condițiile în care

persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga

activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile

care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase,

prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în

raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual,

desființate/ casate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu

pot fi „îndreptate” împotriva magistraților, ci împotriva actelor emise de

aceștia.

Dacă s-ar admite că

împotriva magistraților care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri în

absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională,

ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este

inadmisibil.

De asemenea, Înalta

Curte constată că petentul încearcă, pe calea instituției plângerii penale, să

obțină reformarea hotărârilor judecătorești care nu i-au fost favorabile.

În consecință, având

în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo

faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată

de petentul B.Ș. împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi

penale, rezoluție care va fi menținută.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva rezoluției nr. 273/P/2009

din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pe care

o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2010.