ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 02 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul D.N. împotriva rezoluției nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 și nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și plângerea formulată de petentul D.C. împotriva acelorași rezoluții, ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1150/39/2011 din 29 noiembrie 2011 petenții D.N.

și D.C. au formulat, în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 și nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: Prin plângerea penală formulată, persoanele vătămate D.C. și D.N. au solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen., față de magistratul de la Judecătoria Suceava care a avut repartizat spre soluționare dosarul penal nr. 10584/314/2009 și care, la termenul de judecată din 08 martie 2010, le-a respins solicitările formulate, neluându-le în considerare la pronunțarea soluției.

Prin rezoluția nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de A.C. - judecător, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis o faptă de natură să atragă răspunderea penală. Pentru a dispune această rezoluție s-au reținut următoarele: La data de 07 decembrie 2009, D.C. și D.N. s-au adresat Judecătoriei Suceava cu o plângere formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit în dosarul penal nr.766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de către comisarul N.V.

din cadrul Poliției Orașului Salcea. Inițial, această plângere a fost depusă de către petenți în Dosarul nr. 7477/314/2009 al Judecătoriei Suceava, însă, întrucât la data depunerii, respectiv 11 noiembrie 2009, a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, președintele completului de judecată a trimis cererea la judecătorul de serviciu, care a dispus înregistrarea ca plângere formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Dosarul penal nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava a fost repartizat spre soluționare judecătorului A.C., care, prin sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010, a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate, pe considerentul că petenții nu au atacat o rezoluție sau o ordonanță a procurorului, ci un referat întocmit de organul de cercetare penală, nefiind aplicabile dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. La termenul de judecată din 08 martie 2010 a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, pronunțarea fiind amânată pentru data de 15 martie 2010, pentru a da posibilitatea petenților să depună la dosar concluzii scrise. Deși au fost legal citați, petenții nu s-au prezentat în instanță, însă au depus la dosar o serie de înscrisuri, iar solicitările acestora făcute în scris au fost puse în discuția părților de către completul de judecată la termenul din 08 martie 2010. De menționat că, la termenul din 15 februarie 2010, instanța a amânat judecarea cauzei, pentru a da posibilitatea petenților să precizeze obiectul plângerii, întrucât nu au indicat expres care acte ale procurorului sunt atacate, precizări care, însă, nu au fost făcute până la închiderea dezbaterilor.

Fiind nemulțumiți de hotărârea judecătorească pronunțată, petenții au declarat recurs la Tribunalul Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 10584/314/2009 și având termen de judecată la 24 septembrie 2010. Având în vedere probele existente la dosar, s-a considerat că judecătorul A.C. nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării dosarului penal repartizat, prin activitatea desfășurată aceasta neaducând atingere în vreun fel intereselor legale ale persoanelor vătămate și neîncălcând vreun drept procesual al acestora. Faptul că instanța nu a luat în considerare cererile formulate în scris și depuse la dosar de petenți după închiderea dezbaterilor nu este de natură să constituie un abuz în serviciu din partea magistratului.

Pe de altă parte, conform prevederilor Legii nr. 303/2004, modificată, privind Statutul magistraților, judecătorii nu pot fi trași la răspundere penală pentru soluțiile pronunțate, întrucât legalitatea și temeinicia acestora poate fi verificată de către instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căii de atac exercitate de partea nemulțumită, iar eventualele erori strecurate la judecarea cauzelor pot fi invocate, verificate și înlăturate doar într-un cadru jurisdicțional. Împotriva acestei rezoluții au formulat în baza art. 278 C. proc. pen. plângeri separate petenții D.N. și D.C. Prin rezoluția nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.C. Pentru a dispune această rezoluție s-a reținut soluția atacată ca fiind legală. Prin rezoluția nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.N. Pentru a dispune această soluție s-au reținut următoarele: Din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că în Dosarul nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava, prin sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010, judecătorul A.C. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată în temeiul dispozițiilor prev. de art. 278 1 C. proc.

pen., cu motivarea că petentul nu a atacat o rezoluție sau o ordonanță a procurorului, ci un referat întocmit de organul de cercetare penală - soluție recurată la Tribunalului Suceava. S-a apreciat că pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 278 1 C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane, cu consecințe deosebit de grave, să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de către magistrat în dosarul sus menționat, a rezultat că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității și al independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.

În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prev. de art.97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate de judecători, care sunt supuse căilor legale de atac. Împotriva acestei ultime rezoluții au formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. petenții. Examinând din oficiu plângerea formulată de petenți pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, Curtea a reținut următoarele: La data de 07 decembrie 2009, petenții D.N.

și D.C. au introdus la Judecătoria Suceava o plângere formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen. împotriva unui referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de organele de poliție în dosarul penal nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Prin sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010, Judecătoria Suceava a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenți cu motivarea că nu a fost atacată o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, sentință ce a fost recurată de către petenți. Curtea a constatat că din actele premergătoare efectuată în cauză nu au rezultat date sau indicii de săvârșire a vreunei fapte de natură penală de către judecătorul A.C., care a pronunțat sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Suceava.

Raportând infracțiunea reclamată în plângerea penală la activitatea desfășurată de magistrat în Dosarul nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea rolului cu care a fost investit și funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea dispozițiilor legale. Față de această situație, Curtea a apreciat că soluția dispusă prin rezoluțiile atacate este legală și temeinică, motiv pentru care plângerea formulată de petentul D.N. este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare. În ceea ce privește plângerea formulată de petentul D.C., se constată că împotriva rezoluției nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava acesta a formulat plângere în baza art. 278 C. proc.

pen. ce a fost soluționată prin rezoluția nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de aceeași unitate de Parchet. Împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată a intimatei A.C., petentul D.C. a formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângere ce a fost soluționată de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 112 din 06 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 736/39/2010. Față de situația prezentată și văzând că rezoluția nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu vizează pe petentul D.C., Curtea a respins plângerea formulată de acesta, ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții D.C. și D.N., recursuri motivate în scris.

Recursurile sunt inadmisibile. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursurile declarat în cauză sunt inadmisibile. Potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. (modificat) „hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.

Potrivit alin. (13) al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”. Prin Legea nr. 202/2010 la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Raportat la disp. art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum și de faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 02 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010), se constată că recursurile petenților sunt declarat împotriva hotărârii definitive.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 385 1 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții D.C. și D.N. împotriva sentinței penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii D.C. și D.N. împotriva sentinței penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1150/39/2011. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.