ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

23 din 02 martie 2012, Curtea de Apel Suceava,

secția

penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul D.N. împotriva

rezoluției nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 și nr. 65/P/2010 din 28

iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și

plângerea formulată de petentul D.C. împotriva acelorași rezoluții, ca

inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 1150/39/2011 din 29 noiembrie

2011 petenții D.N. și D.C. au formulat, în baza art. 278

1

C. proc.

pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011

și nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin plângerea penală formulată, persoanele

vătămate D.C. și D.N. au solicitat a se efectua cercetări sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen., față de

magistratul de la Judecătoria Suceava care a avut repartizat spre soluționare

dosarul penal nr. 10584/314/2009 și care, la termenul de judecată din 08 martie

2010, le-a respins solicitările formulate, neluându-le în considerare la

pronunțarea soluției.

Prin

rezoluția nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de A.C. - judecător, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., întrucât în

cauză nu s-a comis o faptă de natură să atragă răspunderea penală.

Pentru

a dispune această rezoluție s-au reținut următoarele:

La data de 07 decembrie 2009, D.C. și D.N.

s-au adresat Judecătoriei Suceava cu o plângere formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi

penale întocmit în dosarul penal nr.766/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava de către comisarul N.V. din cadrul Poliției Orașului

Salcea.

Inițial, această plângere a fost depusă de

către petenți în Dosarul nr. 7477/314/2009 al Judecătoriei Suceava, însă,

întrucât la data depunerii, respectiv 11 noiembrie 2009, a avut loc dezbaterea

în fond a cauzei,

președintele completului de judecată a trimis cererea la judecătorul de serviciu,

care a dispus înregistrarea ca plângere formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Dosarul

penal nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava a fost repartizat spre

soluționare judecătorului A.C., care, prin sentința penală nr. 128 din 15

martie 2010, a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate, pe

considerentul că petenții nu au atacat o rezoluție sau o ordonanță a

procurorului, ci un referat întocmit de organul de cercetare penală,

nefiind

aplicabile dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

La termenul de judecată din 08 martie 2010 a

avut loc dezbaterea

în fond a

cauzei,

pronunțarea fiind amânată pentru data de 15 martie 2010, pentru

a

da

posibilitatea petenților să depună la dosar

concluzii scrise.

Deși au fost legal citați, petenții nu s-au

prezentat în instanță, însă au depus la dosar o serie de înscrisuri, iar

solicitările acestora făcute în scris au

fost

puse

în discuția părților de către completul de judecată la termenul din 08 martie

2010.

De menționat că, la termenul din 15 februarie

2010, instanța a amânat judecarea cauzei, pentru a da posibilitatea petenților

să precizeze obiectul plângerii, întrucât nu au indicat expres care acte ale

procurorului sunt atacate, precizări care, însă, nu au fost făcute până la

închiderea dezbaterilor.

Fiind nemulțumiți de hotărârea judecătorească

pronunțată, petenții au declarat recurs la Tribunalul Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 10584/314/2009 și având termen de

judecată la 24 septembrie 2010.

Având în vedere probele existente la dosar, s-a

considerat că judecătorul A.C. nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă

răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta și-a îndeplinit în mod

necorespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării dosarului

penal repartizat, prin activitatea desfășurată aceasta neaducând atingere în

vreun fel intereselor legale ale persoanelor vătămate și neîncălcând vreun

drept procesual al acestora.

Faptul că instanța nu a luat în considerare

cererile formulate în scris și depuse la dosar de petenți după închiderea

dezbaterilor nu este de natură să constituie

un

abuz

în

serviciu

din

partea magistratului.

Pe de altă parte, conform prevederilor Legii nr.

303/2004, modificată, privind Statutul magistraților, judecătorii nu pot

fi

trași la răspundere penală pentru

soluțiile pronunțate, întrucât legalitatea și temeinicia acestora poate

fi

verificată de către instanțele de

control judiciar cu ocazia soluționării căii de atac exercitate de partea

nemulțumită, iar eventualele erori strecurate la judecarea cauzelor pot fi

invocate, verificate și înlăturate doar într-un cadru jurisdicțional.

Împotriva

acestei rezoluții au formulat în baza art. 278 C. proc. pen. plângeri separate

petenții D.N. și D.C.

Prin

rezoluția nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.C.

Pentru

a dispune această rezoluție s-a reținut soluția atacată ca fiind legală.

Prin

rezoluția nr. 367/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 C. proc. pen.

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul D.N.

Pentru

a dispune această soluție s-au reținut următoarele:

Din

analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că în Dosarul nr.

10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava, prin sentința penală nr. 128 din 15

martie 2010, judecătorul A.C. a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată

în temeiul dispozițiilor prev. de art. 278

1

C. proc. pen., cu

motivarea că petentul nu a atacat o rezoluție sau o ordonanță a procurorului,

ci un referat întocmit de organul de cercetare penală - soluție recurată la

Tribunalului Suceava.

S-a

apreciat că pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 raportat la art. 278

1

C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o

vătămare intereselor legale ale unei persoane, cu consecințe deosebit de grave,

să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția.

Aceasta înseamnă că făptuitorul cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas

în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se

cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest

rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând

conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de către magistrat în

dosarul sus menționat, a rezultat că acesta a efectuat acte procedurale și a

luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a

fost investit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității

și al independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând

indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a celei

sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.

În

susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date

în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prev. de art.97

alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și

procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a

sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii,

exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate de judecători, care sunt

supuse căilor legale de atac.

Împotriva

acestei ultime rezoluții au formulat plângere în baza art. 278

1

C.

proc. pen. petenții.

Examinând

din oficiu plângerea formulată de petenți pe baza actelor premergătoare

efectuate în cauză, Curtea a reținut următoarele:

La

data de 07 decembrie 2009, petenții D.N. și D.C. au introdus la Judecătoria Suceava o plângere formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

unui referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit de organele

de poliție în dosarul penal nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava.

Prin

sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010, Judecătoria Suceava a respins ca

inadmisibilă plângerea formulată de petenți cu motivarea că nu a fost atacată o

rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, sentință ce a fost recurată

de către petenți.

Curtea

a constatat că din actele premergătoare efectuată în cauză nu au rezultat date sau

indicii de săvârșire a vreunei fapte de natură penală de către judecătorul A.C.,

care a pronunțat sentința penală nr. 128 din 15 martie 2010 a Judecătoriei

Suceava.

Raportând

infracțiunea reclamată în plângerea penală la activitatea desfășurată de

magistrat în Dosarul nr. 10584/314/2009 al Judecătoriei Suceava rezultă că

acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în rezolvarea

cauzei, în virtutea rolului cu care a fost investit și funcția pe care o

îndeplinește, cu respectarea dispozițiilor legale.

Față

de această situație, Curtea a apreciat că soluția dispusă prin rezoluțiile

atacate este legală și temeinică, motiv pentru care plângerea formulată de

petentul D.N. este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

În

ceea ce privește plângerea formulată de petentul D.C., se constată că împotriva

rezoluției nr. 65/P/2010 din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava acesta a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. ce a

fost soluționată prin rezoluția nr. 353/II/2/2010 din 18 august 2010 emisă de

aceeași unitate de Parchet.

Împotriva

rezoluțiilor de netrimitere în judecată a intimatei A.C., petentul D.C. a

formulat plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., plângere ce a

fost soluționată de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 112 din 06

octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 736/39/2010.

Față

de situația prezentată și văzând că rezoluția nr. 367/II/2/2011 din 11

noiembrie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu vizează

pe petentul D.C., Curtea a respins plângerea formulată de acesta, ca

inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții D.C. și D.N.,

recursuri motivate în scris.

Recursurile sunt inadmisibile.

Examinând

actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M.

Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursurile declarat în cauză sunt

inadmisibile.

Potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. (modificat) „hotărârea

judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu

recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese

legitime sunt vătămate”.

Potrivit

alin. (13) al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului

judiciar competent”.

Prin

Legea nr. 202/2010 la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen.

s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.

(8) este definitivă”.

Raportat

la disp. art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile

pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân

supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a

început procesul, precum și de faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată

la data de 02 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii

sus-menționate (25 noiembrie 2010), se constată că recursurile petenților sunt

declarat împotriva hotărârii definitive.

Așa

fiind, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C.

proc. pen., cu referire la art. 385

1

C. proc. pen., urmează a se

respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții D.C. și D.N.

împotriva sentinței penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenții

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii D.C.

și D.N. împotriva sentinței penale nr. 23 din 02 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

1150/39/2011.

Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 50 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.