ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2036/2011

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 11 martie

2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins plângerea formulată de petenții S.M., S.L., Ț.M., D.M., Ț.M.A., Ț.A.M.

împotriva Rezoluțiilor nr. x din 9 decembrie 2009 și nr. y/2011 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin Rezoluția nr.

x/P/2009 din 9 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

confirmată prin Rezoluția nr. y/2011 a Procurorului General Adjunct al

aceluiași parchet, s-a dispus, în baza art. 10 lit. j) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții: N.V. - comisar șef, S.O. -

inspector principal, D.I. - subinspector, C.I. - subinspector, V.L. - agent,

C.L. - agent șef adjunct, D.D. - agent șef adjunct, M.V. - agent șef, I.I. -

agent principal, Ș.D. - agent, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și

purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., cu motivarea că în speță există

autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestor

rezoluții, au formulat plângere petenții: S.M. și S.L. pentru minorii S.M.B. și

S.P.A., D.M. pentru minorul D.C.C. și ca reprezentant legal pentru D.D., Ț.M.,

Ț.M.A. și Ț.A.M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

plângerii, au arătat că, în mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat

atâta timp cât procesul a vizat doar faza de urmărire penală, astfel încât s-a

adus o gravă încălcare a dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României, în condițiile în care

fondul cauzei nu a fost dezbătut în fața instanței de judecată.

Mai arată petenții

că, în Dosarul 202/P/2002, R.C. nu a formulat plângere penală, așa cum în mod

eronat se reține de către parchet, ci a formulat o simplă solicitare a unui

punct de vedere oficial din partea unor instituții polițienești. Aceste din

urmă instituții au înaintat solicitarea formulată către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, care a constituit Dosarul nr. 202/P/2008. Dar, chiar și

așa, nu se poate reține autoritate de lucru judecat, între petenți și R.C.

neexistând identitate de subiecte.

Pe fond, petenții

invocă faptul că cercetarea derulată de parchet a fost superficială și

părtinitoare, lucru ce contravine obligației impuse de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului de a investiga parțial și efectiv acuzațiile privind

încălcarea art. 3 din convenție.

Mai arată petenții

că, faptele incriminate de ei privind încălcarea art. 247 nu se includ în art.

250, așa cum a reținut parchetul, fără reținerea circumstanței agravante

prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. c

1

) C. pen.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința sus-menționată,

a respins plângerea petenților, ca nefondată, apreciind că rezoluțiile atacate

sunt legale și temeinice. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au

declarat recurs petenții S.M., S.L., Ț.M., D.M., Ț.M.A., Ț.A.M., nemotivat în scris.

La data fixată pentru

judecarea recursurilor, respectiv 17 mai 2011, recurenții-petiționari nu s-au

prezentat pentru a susține recursurile formulate în cauză.

Examinând hotărârea

atacată din oficiu, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, Înalta Curte

constată că recursurile sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr.

202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură să

contribuie la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se

și suprimarea unor căi de atac, așa cum este cazul recursului împotriva

hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.

În acest sens,

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au

impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se

regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de

atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar

aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor

prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu

corespunde atâta principiului potrivit căruia legea procesuală penală este de

imediată aplicare, cât și spiritul Legii nr. 202/2010, care s-a dovedit a fi un

instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că, în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data

de 11 martie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă, de

altfel, atât în minută, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

În această situație,

întrucât petenții ai formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare,

Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, recursurile cu care a fost

învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

obligându-i, totodată, pe petiționari la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii S.M., S.L., Ț.M., D.M.,

Ț.M.A., Ț.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 11 martie 2011 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții-petiționari la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 17 mai 2011.