ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1454/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea formulată la data de 1 martie 2010 și adresată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoana vătămată G.I. a formulat plângere penală împotriva intimatei G.M.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. În motivarea plângerii penale petenta a arătat că Plângerile nr. X/P/2008 și nr. Y/P/2009, formulate de M.D.B., respectiv M.I. ar fi trebuit clasate potrivit art. 11 coroborate cu art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen. și nu trimise spre cercetare pentru a fi din nou calomniată și audiată, iar în Plângerea nr. Y/P/2009 formulată împotriva numiților M.D.B., M.I., V.A.C. și C.H.A. intimata nu a dispus cercetarea persoanelor menționate, deși faptele există și sunt prevăzute de legea penală. Prin Rezoluția nr. 47/P/2010 din data de 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata G.M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 C. pen. În motivarea acestei rezoluții procurorul de caz a constatat că prim-procurorul G.M.C.

nu a comis nicio faptă penală, că acesta și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, luând toate măsurile necesare și legale în vederea soluționării cu operativitate a dosarelor penale, neexistând indicii cu privire la reaua-credință în adoptarea soluțiilor de netrimitere în judecată și cu privire la încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate pe parcursul cercetărilor penale efectuate. Prin Rezoluția nr. 287/II/2/2010 din data de 6 august 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluției nr. 47/P/2010 din 28 iunie 2010. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, petenta a formulat plângere în fața judecătorului, iar prin Sentința penală nr. 117 din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea menținându-se rezoluția atacată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat încălcarea obligațiilor profesionale în raport cu petenta de către intimată în efectuarea activităților și care să se circumscrie conținutului infracțiunilor reclamate, iar cu privire la celelalte aspecte reclamate în plângerea împotriva actelor procurorului (că intimata nu i-a răspuns la plângerea din 15 aprilie 2010, că din neglijență nu a dispus sesizarea altor organe decât cele judiciare, că în mod greșit intimata a dispus înregistrarea separată a unei sesizări depusă în completarea Dosarului nr. 4100/P/2010).

Curtea a constatat că acestea nu au făcut obiectul plângerii penale inițiale și nu pot fi analizate în acest cadru procesual. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana vătămată a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în plângerea introductivă și a solicitat casarea sentinței și efectuarea cercetărilor pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 249 C. pen. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele dosarului între persoana vătămată G.I., pe de o parte, și numiții M.I., M.D.B. și V.A.C., pe de altă parte, au fost formulate mai multe plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă, amenințare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, rele tratamente, calomnie cu privire la care procurorul de caz a dispus, pentru unele, neînceperea urmăririi penale pentru inexistența faptei, iar pentru altele constatându-se că a fost retrasă plângerea formulată.

Având în vedere probele existente la dosar, corect a reținut instanța de fond că prim-procurorul G.M.C. nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta, cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos ori că a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu și prin aceasta a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate. Dimpotrivă, rezultă că prim-procurorul și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, luând măsurile necesare și legale în vederea soluționării cu operativitate a dosarelor penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, la care petenta a făcut referire, neexistând indicii cu privire la reaua credință în adoptarea soluțiilor de netrimitere în judecată ori cu privire la încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate.

În cauzele încredințate spre soluționare, magistrații procurori se supun numai legii, dispunând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat adoptarea unei soluții. Nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată, fără prezentarea niciunui element de natură să susțină indicii privind existența unui raport juridic de drept penal, nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale. Ca atare, pentru considerentele arătate, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.I. împotriva Sentinței penale nr. 117 din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2011.