ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3050/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19 martie 2008, petiționarul a formulat plângere

împotriva procurorului S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Câmpulung Moldovenesc, arătând că aceasta ar fi refuzat să facă o anchetă

competentă în Dosarele nr. 713/P/2003 și nr. 832/P/2007 privindu-i pe numiții

N.I. și I.L.

Întrucât petentul a refuzat să facă

precizări la plângerea formulată așa cum i s-a solicitat, limitându-se a

susține că cele două dosare au fost retrimise de Judecătoria Câmpulung

Moldovenesc parchetului, s-a apreciat că plângerea nu întrunește condițiile de

fond prev. de art. 222 C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut descrierea

faptei și nu au fost indicate mijloacele de probă.

Aspectele sesizate au fost

verificate și s-a constatat că procurorul S.C. a soluționat Dosarul nr. 713/P//2007

prin Rezoluția din 22 octombrie 2007, confirmând propunerea de neîncepere a

urmăririi penale față de numiții N.I. și I.L. pentru săvârșirea infracțiunii de

insultă și amenințare prev. de art. 205 și art. 193 C. pen., conform art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. i) și a) C. proc. pen. De asemenea, a soluționat

Dosarul nr. 832/P//2007 prin Rezoluția din 30 noiembrie 2007, confirmând

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul N.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. (2)

C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerile formulate de petent

împotriva acestor rezoluții au fost respinse prin Rezoluția nr. 9/11/2/2008 și

11/II/2/2008, ambele din 31 ianuarie 2008.

Petentul s-a adresat instanței cu

plângeri împotriva acestor rezoluții, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în

urma admiterii plângerilor, dispunând desființarea rezoluțiilor și trimiterea

cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării

probatoriului.

Sentințele Judecătoriei Câmpulung

Moldovenesc au fost atacate cu recurs, iar Tribunalul Suceava, în urma

admiterii recursurilor, a trimis cauzele spre rejudecare primei instanțe.

S-a reținut că cele două dosare s-au

aflat în supravegherea procurorului, activitățile de cercetare penală fiind

efectuate de organele poliției judiciare, pe baza acestora fiind pronunțate și

soluțiile, procurorul neefectuând acte de urmărire penală proprie. S-a reținut,

de asemenea, că aceste cauze se află încă pe rolul instanței, așa încât,

nefiind date elementele materiale concrete privind actele îndeplinite în mod

defectuos, s-a apreciat că faptele reclamate nu există, motiv pentru care, în

temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numita S.C. pentru săvârșirea a

două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen.

Împotriva acestor rezoluții petentul

a formulat plângeri la procurorul general, susținând aceleași motive.

Prin Rezoluția nr. 47/II/2/2009 din

26 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, motivându-se că

rezoluția atacată este legală și temeinică.

Pentru a hotărî astfel, procurorul

general a reținut că, raportând conținutul infracțiunii pentru care s-au

efectuat verificări la activitățile desfășurate de magistrat, a rezultat că

acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsurile procesuale care se

impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investit, cu respectarea

principiilor de stabilitate și autonomie, potrivit convingerilor sale și

probelor administrate.

S-a reținut, de asemenea, că un

argument important în susținerea soluției îl constituie dispozițiile art. 97

alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor.

Petiționarul a formulat plângere la

instanță împotriva rezoluțiilor procurorului, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 56 din 15 mai 2009 a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C.A. împotriva

rezoluțiilor date în Dosarele nr. 77/P/2008 din 23 decembrie 2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 47/II/2/2009 din 26

februarie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava.

A obligat petentul să plătească

statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva hotărârii judecătorești

petiționarul a formulat prezentul recurs.

Potrivit art. 246 C. pen. constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În ce privește activitatea

magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor

cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor

legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest

proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare

abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi

îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz

în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.

În acest context, nemulțumirile

părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei

trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,

neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea

unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat

cauza.

Instanțele judecătorești ca și

parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul

administrat în cauză, cât și textele de lege care sunt aplicabile, dându-le

interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluțiile pronunțate de

acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin

potrivit legii magistraților și prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la

reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu.

Răspunderea penală a magistraților poate

fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile

în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut

caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor urmărind sau acceptând vătămarea

intereselor legale ale unei persoane.

Examinând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că în cauză au

fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulate

de petiționar.

Din conținutul acestor acte rezultă

că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatei S.C. - procuror,

pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. întrucât pe de o parte procurorul nu a

efectuat acte de urmărire penală proprie acestea fiind efectuate de organele de

poliție judiciară iar pe de altă parte cauzele se află încă pe rolul instanței

de judecată în soluționarea căilor de atac, formulate de părți împotriva

rezoluțiilor procurorilor sau ale hotărârilor instanței de fond.

De asemenea petiționarul nu a

indicat în concret ce acte au fost îndeplinite defectuos de către intimată sau

a căror îndeplinire a fost refuzată de către procuror.

Atâta timp cât nu există indicii,

respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii

unor fapte prevăzute de legea penală de către intimată, în mod concret s-a

apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de

aceasta.

Așa fiind hotărârea primei instanțe

de respingere a plângerii formulată de petent în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca

nefondat și va respins ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.C.A. împotriva Sentinței penale nr. 56 din 15 mai

2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2009.