ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3859/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 29 iunie 2007,

petiționarii I.G. și I.A. au solicitat tragerea la răspundere penală a

magistraților procurori F.A., M.C. și S.Z. din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264, art.

26 raportat la art. 246 și art. 173 C. pen., în legătură cu soluționarea

dosarelor penale nr. 928/P/2005 și nr. 1133/P/2006.

În motivarea plângerii, petiționarii au

susținut că în dosarul penal nr. 928/P/2005 I.A. a figurat în calitate de parte

vătămată, iar numiții V.C., P.A. și M.R., învinuiți pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și că

prin rezoluția pronunțată la 13 februarie 2006 în acel dosar, procurorul M.C. a

dispus începerea urmării penale și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă

Judecătoria

Constanța pentru a se continua

cercetările penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de violare de

domiciliu și lovire.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost

respinsă prin rezoluția nr. 211/11/2/2006 a prim procurorului F.A.

De asemenea, s-a mai susținut că în dosarul nr.

1133/P/2006, I.A. a figurat în calitate de parte vătămată, iar numiții S.G. și S.C.

în calitate de învinuiți, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și că prin rezoluția pronunțată în acel

dosar la 27 iunie 2006, procurorul S.Z. a dispus neînceperea urmăririi penale

și a trimis cauza la Poliția municipiului Constanța pentru continuarea

cercetărilor sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost

respinsă prin rezoluția nr. 39/ll/2/2006 din 22 august 2006 a prim procurorului

F.A.

În urma actelor premergătoare efectuate,

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel

Constanța, prin rezoluția nr. 182/P/2007 din 27 decembrie

2007 a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați,

constatând că faptele imputate acestora de petiționari nu există și că

soluțiile dispuse de aceștia în cele două dosare sunt legale și temeinice.

Prin rezoluția nr. 61/ll/2/2008 din 12

februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea petiționarilor contra

soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva celor trei magistrați

procurori.

Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată

a magistraților procurori a formulat plângere petiționarul I.A. care a fost

respinsă prin sentința penală nr. 102/P din 22 august 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu motivarea

că faptele penale imputate procurorilor nu există, că soluțiile dispuse de

aceștia sunt conforme cu legea și că nu au fost încălcate drepturile subiective

și interesele legitime ale petiționarului.

În contra acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul I.A. care nu a formulat motive scrise și care nu s-a prezentat

pentru a-și susține recursul.

Examinând hotărârea atacată sub toate

aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată neîntemeiat recursul declarat

de

petiționar.

Din actele premergătoare se constată că

magistrații procurori au soluționat cauzele înregistrate sub nr. 928/P/2005 și

nr. 1133/P/2006 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu respectarea

dispozițiilor procesual penale incidente, nerezultând că ei și-ar fi exercitat

atribuțiile de serviciu în mod defectuos, că ar fi cauzat vătămări petiționarului

ori că prin soluțiile pronunțate i-ar fi ajutat pe cei reclamați de petiționar.

Mai este de menționat că în ambele dosare

soluționate de procurori, respectiv nr. 928/P/2005 și nr. 1133/P/2006, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru tentativă la infracțiunea de omor și

că au fost trimise cauzele la parchetul inferior ierarhic ori la organul de

poliție competent pentru continuarea cercetărilor pentru alte fapte, respectiv

violare de domiciliu, loviri și vătămări corporale.

Întrucât nu au existat indicii că magistrații

procurori în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi comis infracțiunile

reclamate, se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin

rezoluția nr. 182/P/2007a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a

fost în mod corect menținută de prima instanță.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.A., cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 103/P din 22 august 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 noiembrie 2008.