ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost trimis in judecată, în stare de libertate, inculpatul E.C. pentru tentativă de omor, infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Prin sentința penală nr. 512 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. (tentativă la omor) în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (lovire sau alte violențe). În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat inculpatul E.C. la pedeapsa amenzii de 2.500 (două mii cinci sute lei). A fost obligat inculpatul la 200 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, la 700 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și la 400 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată - parte civilă L.F. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 339,796 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Județean Tg.Jiu, cu dobânzile legale aferente, și la 250 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Î n ziua de 30 mai 2006, partea vătămată L.F. a observat că animalele inculpatului E.C. au intrat in cultura sa de porumb.

Datorită acestui fapt, între partea vătămată și inculpat s-a iscat un conflict în timpul căruia inculpatul a lovit partea vătămată cu un topor în cap și în antebrațul stâng. După comiterea faptei, partea vătămată s-a deplasat la Postul de Poliție din comuna Bolboși, pentru a sesiza fapta, fiind îndrumată să se deplaseze de urgență la spital. Î n drum spre casă, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul care a lovit-o, de data aceasta, cu pumnii peste față. Fiind nevoită să se apere, partea vătămată a ripostat lovind și ea pe inculpat. Î n urma loviturilor primite, partea vătămată a necesitat un număr de 10-12 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul 8-9 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt a rezultat din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor E.M., J.E., S.A., L.Z., și P.C., certificatele medico-legale eliberate părții vătămate și inculpatului, și - parțial - din declarațiile inculpatului care a recunoscut împrejurările apariției conflictului. Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale tentativei de omor deoarece: - relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura obiectului cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta și consecințele cauzate; - din certificatul medico-legal rezultă că victima, în urma loviturii, a prezentat "TCC acut deschis, cu plagă contuză parietală stg." fără să aibă leziuni osoase posttraumatice.

De asemenea, victima a mai prezentat pe antebrațul stg. 1/3 medie plagă tăiată, despicată, de cea. 6/0,5 cm.; - chiar dacă inculpatul a aplicat victimei lovitura cu toporul, într-o zonă vitală (cap), iar obiectul folosit (topor) este apt de a produce moartea, sub aspectul laturii subiective nu a existat intenția de a ucide, deoarece loviturile au prezentat o intensitate scăzută, iar leziunile produse nu au pus in primejdie viața victimei. Dacă loviturile erau puternice, în mod normal, la brațul stâng al victimei, folosit pentru apărare, trebuia să existe leziuni mult mai grave decât cele constatate. Î n ce privește individualizarea pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar prin aplicarea unei amenzi, urmând ca la stabilirea cuantumului acesteia să se aibă in vedere pericolul social concret al faptei, conduita relativ sinceră a inculpatului și împrejurarea că, anterior, a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență.

Instanța de fond a apreciat că în favoarea inculpatului nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] deoarece nu s-a făcut dovada că a fost provocat de victimă, ci, dimpotrivă, aceasta s-a aflat în legitimă apărare în momentul în care a lovit pe inculpat, motiv față de care procurorul a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a victimei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Su b aspectul laturii civile, s-au reținut următoarele: - din probele administrate a rezultat că victima, pe perioada îngrijirilor medicale, nu a mai putut presta diferite munci în gospodăria personală, suferind astfel un prejudiciu material evaluat la suma de 200 lei; - victimei, în urma faptei inculpatului, i s-a cauzat un disconfort fizic și psihic, motiv față de care sa apreciat că este îndreptățită să fie despăgubită moral cu suma de 700 lei; - în urma comiterii faptei de către inculpat, partea vătămată a fost internată în spital două zile, partea civilă Spitalul Județean din Tg. Jiu, solicitând, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, suma de 339,796 lei; Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul.

În motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, susținute și cu ocazia dezbaterilor, sentința a fost criticată pentru greșita schimbare a încadrării juridice, susținându-se că probele administrate au relevat intenția de omor a inculpatului. Inculpatul a criticat sentința cu privire la cuantumul pedepsei amenzii aplicată și la cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părții civile, solicitând reținerea provocării [art. 73 lit. b) C. pen.]. Prin decizia penală nr. 86 din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondate ambele apeluri. Împotriva deciziei a declarat prezentul recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținându-se că: - hotărârile sunt lovite de nulitate deoarece, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. și neîntrebării părții vătămate dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă în eventualitatea schimbării încadrării juridice a faptei, lipsește plângerea prealabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (caz de casare - art. 385/9 pct. 2 C. proc. pen.); - încadrarea juridică a faptei inculpatului este greșită, apreciindu-se că a existat intenția de omor, ca element constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor (caz de casare - art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.). Recursul Ministerului Public nu este fondat. Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat atât la judecata în primă instanță (fil. 11), cât și la judecarea cauzei în apel (fil. 33), acesta recunoscând împrejurările apariției conflictului cu partea vătămată, susținând însă că nu a lovit-o cu toporul, ci doar cu mâinile peste față, el fiind cel lovit cu toporul în cap, apărări în contradicție cu probatoriul administrat (probe testimoniale, actele medicale și medico-legale).

În condițiile în care inculpatul nu a declarat recurs, Înalta Curte constată că acesta a achiesat la aspectele privind existența faptei și a împrejurărilor comiterii acesteia, vinovăției și încadrării juridice astfel cum acestea au fost confirmate de instanța de apel. Înalta Curte reține că partea vătămată a formulat plângere prealabilă, și, după administrarea probelor, prin sentința penală nr. 103 din 07 februarie 2007 (dosar nr. 3118/2006), Judecătoria Motru a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării cercetărilor pentru infracțiunea de tentativă de omor (art. 20 raportat la art. 174-175 C. pen.).

După efectuarea urmăririi penale, după cum s-a menționat anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunea de tentativă de omor (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.) - rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007. Din examinarea încheierii de dezbateri și amânare a pronunțării (încheierea Tribunalului Gorj din data de 4 decembrie 2007), rezultă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, într-o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă. Astfel, potrivit celor consemnate în încheiere (fil.

74 dosar fond): - cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. a fost formulată de apărătorul inculpatului, în prezența acestuia; - cererea formulată a fost pusă în discuție contradictorie, atât procurorul cât și apărătorul părții vătămate punând concluzii de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice; - partea vătămată prezentă, prin apărător, a menționat că nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în infracțiunea de lovire sau alte violente, fiind astfel manifestă voința tragerii la răspundere penală a inculpatului. De altfel, prezenta cauză a avut, inițial, ca act de sesizare a organelor judiciare chiar plângerea prealabilă a persoanei vătămate (dosar penal nr. 3118/2006 al Judecătoriei Motru).

Nu este întemeiată nici critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Intenția de omor rezultă din materialitatea faptelor, respectiv din împrejurările săvârșirii faptei, obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată ori lezată, numărul și intensitatea loviturilor, comportamentul anterior și ulterior al făptuitorului etc. Din certificatul medico-legal (fil. 18, fil. 108), dar și din actele medicale existente la dosarul cauzei (fil. 89-99), rezultă că leziunile constatate la examinarea numitului L.F. s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor despicător (posibil topor), pot data din 30 mai 2006, necesită 10-12 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Leziunile constatate (în zona capului și a antebrațului stâng), nu sunt rezultatul unei acțiuni violente puternice, de natură să releve intenția de omor a inculpatului (chiar în modalitatea intenției indirecte), radiografia craniană nerelevând leziuni osoase. De asemenea, din chiar declarațiile părții vătămate, rezultă că inculpatul ar aplicat o lovitură cu toporul, în zona capului, leziunea constatată la braț fiind urmarea faptului că aceasta s-a apărat în momentul loviturii (fil. 17, 19, 24 - dosar nr. 3118/2006, fil. 5, 6 - dosar urmărire penală). În consecință, Înalta Curte apreciază ca legale și temeinice argumentele expuse de instanța de fond (pag. 1-2 ale sentinței) și instanța de prim control judiciar (pag.

3-4 ale deciziei) cu privire la încadrarea juridică a faptei. Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 86 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul E.C. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.