ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Gorj, a fost trimis in

judecată, în stare de libertate,

inculpatul E.C. pentru tentativă de

omor,

infracțiune prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen.

Prin

sentința penală nr. 512 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj, s-au dispus

următoarele:

În baza

art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. (tentativă la

omor) în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (lovire sau alte

violențe).

În

temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.C.

la pedeapsa

amenzii de 2.500 (două mii

cinci sute lei).

A fost

obligat inculpatul la 200 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune

materiale, la 700 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și la 400 lei

cheltuieli judiciare către partea vătămată - parte civilă L.F.

A mai

fost obligat inculpatul la plata sumei de 339,796 lei, reprezentând cheltuieli

de spitalizare, către partea civilă Spitalul Județean Tg.Jiu, cu dobânzile

legale aferente, și la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Î

n ziua

de 30 mai 2006, partea vătămată L.F. a observat că animalele inculpatului E.C.

au intrat in cultura sa de porumb. Datorită acestui fapt, între partea vătămată

și inculpat s-a iscat un conflict în timpul căruia inculpatul a lovit partea

vătămată cu un topor în cap și în antebrațul stâng.

După comiterea faptei, partea vătămată s-a

deplasat la Postul de

Poliție din comuna Bolboși, pentru a

sesiza fapta, fiind îndrumată să se deplaseze de urgență la spital.

Î

n drum

spre casă, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul care a lovit-o,

de data aceasta, cu pumnii peste față. Fiind nevoită să se apere, partea

vătămată a ripostat lovind și ea pe inculpat.

Î

n urma

loviturilor primite, partea vătămată a necesitat un număr de 10-12 zile

îngrijiri medicale, iar inculpatul 8-9 zile îngrijiri medicale.

Situația

de fapt a rezultat din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor E.M.,

J.E., S.A.,

L.Z., și P.C., certificatele

medico-legale eliberate

părții vătămate și inculpatului, și - parțial -

din declarațiile inculpatului care a recunoscut împrejurările apariției

conflictului.

Prima

instanță a apreciat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale tentativei de omor deoarece:

- relevante

pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor, sunt

împrejurările în care fapta a fost comisă, natura obiectului cu care a fost

lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost

aplicată aceasta și consecințele cauzate;

- din

certificatul medico-legal rezultă că victima, în urma loviturii,

a prezentat "TCC acut deschis, cu plagă

contuză parietală stg." fără să

aibă leziuni osoase posttraumatice.

De asemenea, victima a mai

prezentat pe

antebrațul stg. 1/3 medie plagă tăiată, despicată, de cea.

6/0,5 cm.;

-

chiar dacă inculpatul a aplicat victimei lovitura

cu toporul, într-o

zonă vitală (cap), iar obiectul folosit (topor) este

apt de a produce

moartea, sub aspectul

laturii subiective nu a existat intenția de a ucide,

deoarece loviturile

au prezentat o intensitate scăzută, iar leziunile produse nu au pus in

primejdie viața victimei. Dacă loviturile erau puternice, în mod normal, la

brațul stâng al victimei, folosit pentru

apărare,

trebuia să existe leziuni mult mai grave decât cele constatate.

Î

n ce

privește individualizarea pedepsei, s-a apreciat că scopul

pedepsei poate fi atins chiar prin aplicarea unei

amenzi, urmând ca la

stabilirea cuantumului acesteia să se aibă in

vedere pericolul social

concret al faptei,

conduita relativ sinceră a inculpatului și împrejurarea

că, anterior, a

mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență.

Instanța

de fond a apreciat că în favoarea inculpatului nu se poate reține circumstanța

atenuantă a provocării [art. 73 lit. b) C. pen.] deoarece nu s-a făcut dovada

că a fost provocat de victimă, ci, dimpotrivă, aceasta s-a aflat în legitimă

apărare în momentul în care a lovit pe inculpat, motiv față de care procurorul

a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a victimei pentru

infracțiunea de lovire prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen.

Su

b aspectul laturii civile, s-au reținut

următoarele:

-

din

probele administrate a rezultat că victima, pe perioada îngrijirilor medicale,

nu a mai putut presta diferite munci în gospodăria personală, suferind astfel

un prejudiciu material evaluat la suma de 200 lei;

- victimei,

în urma faptei inculpatului, i s-a cauzat un disconfort fizic și psihic, motiv

față de care sa apreciat că este îndreptățită să fie despăgubită moral cu suma

de 700 lei;

-

în urma comiterii faptei de către inculpat, partea

vătămată a fost

internată în

spital două zile, partea civilă Spitalul Județean din Tg. Jiu,

solicitând, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, suma de 339,796 lei;

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul.

În motivele scrise de apel ale Parchetului de

pe lângă Tribunalul

Gorj, susținute și cu

ocazia dezbaterilor, sentința a fost criticată pentru

greșita schimbare

a încadrării juridice, susținându-se că probele administrate au relevat

intenția de omor a inculpatului.

Inculpatul a criticat sentința cu privire la

cuantumul pedepsei amenzii aplicată și la cuantumul sumelor acordate cu titlu

de despăgubiri părții civile, solicitând reținerea provocării [art. 73 lit. b) C.

pen.].

Prin decizia penală nr. 86 din 19 iunie 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondate ambele apeluri.

Împotriva deciziei a declarat prezentul recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținându-se că:

- hotărârile sunt

lovite de nulitate deoarece, în condițiile aplicării

dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen. și neîntrebării părții vătămate dacă

înțelege să formuleze plângere prealabilă în

eventualitatea schimbării

încadrării juridice a faptei, lipsește

plângerea prealabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

(caz de casare - art. 385/9 pct. 2 C. proc. pen.);

- încadrarea juridică a faptei inculpatului

este greșită, apreciindu-se că a existat intenția de omor, ca element

constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor (caz de casare - art. 385/9

pct. 17 C. proc. pen.).

Recursul Ministerului Public nu este fondat.

Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat atât

la judecata în

primă instanță (fil. 11),

cât și la judecarea cauzei în apel (fil. 33), acesta

recunoscând

împrejurările apariției conflictului cu partea vătămată, susținând însă că nu a

lovit-o cu toporul, ci doar cu mâinile peste față, el fiind cel lovit cu

toporul în cap, apărări în contradicție cu probatoriul administrat (probe

testimoniale, actele medicale și medico-legale).

În condițiile în care inculpatul nu a declarat

recurs, Înalta Curte constată că acesta a achiesat la aspectele privind

existența faptei și a împrejurărilor comiterii acesteia, vinovăției și

încadrării juridice astfel cum acestea au fost confirmate de instanța de apel.

Înalta Curte reține că partea vătămată

a formulat plângere

prealabilă, și, după

administrarea probelor, prin sentința penală nr. 103 din 07 februarie 2007

(dosar nr. 3118/2006), Judecătoria Motru a trimis cauza

la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării cercetărilor pentru infracțiunea

de tentativă de omor (art. 20 raportat la art. 174-175 C. pen.).

După efectuarea urmăririi penale, după

cum s-a menționat anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a trimis în

judecată inculpatul pentru infracțiunea de tentativă de omor (art. 20 raportat

la art. 174 C. pen.) - rechizitoriul nr. 178/P/2007 din 22 iunie 2007.

Din examinarea încheierii de dezbateri

și amânare a pronunțării (încheierea Tribunalului Gorj din data de 4 decembrie 2007),

rezultă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

referitoare la schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune pentru care

acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, într-o infracțiune pentru care

acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă.

Astfel, potrivit celor consemnate în

încheiere (fil. 74 dosar fond):

- cererea de schimbare a încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. a fost

formulată de apărătorul inculpatului, în prezența acestuia;

- cererea formulată a fost pusă în

discuție contradictorie, atât procurorul cât și apărătorul părții vătămate

punând concluzii de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice;

- partea vătămată prezentă, prin

apărător, a menționat că nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice din

tentativă de omor în infracțiunea de lovire sau alte violente, fiind astfel

manifestă voința tragerii la răspundere penală a inculpatului.

De altfel, prezenta cauză a avut,

inițial, ca act de sesizare a organelor judiciare chiar plângerea prealabilă a

persoanei vătămate (dosar penal nr. 3118/2006 al Judecătoriei Motru).

Nu este întemeiată nici critica

referitoare la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen.

Intenția

de omor rezultă din materialitatea faptelor, respectiv din

împrejurările săvârșirii faptei, obiectul vulnerant folosit, zona

anatomică vizată ori lezată, numărul și intensitatea loviturilor,

comportamentul anterior și ulterior al făptuitorului etc.

Din certificatul medico-legal (fil. 18,

fil. 108), dar și din actele medicale existente la dosarul cauzei (fil. 89-99),

rezultă că leziunile constatate la examinarea numitului L.F. s-au putut produce

prin lovire cu corp tăietor despicător (posibil topor), pot data din 30 mai 2006,

necesită 10-12 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața

victimei. Leziunile constatate (în zona capului și a antebrațului stâng), nu

sunt rezultatul unei acțiuni violente puternice, de natură să releve intenția

de omor a inculpatului (chiar în

modalitatea

intenției indirecte), radiografia craniană nerelevând leziuni osoase. De

asemenea, din chiar declarațiile părții vătămate, rezultă că

inculpatul

ar aplicat o lovitură cu toporul, în zona capului, leziunea constatată la braț

fiind urmarea faptului că aceasta s-a apărat în momentul loviturii (fil. 17,

19, 24 - dosar nr. 3118/2006, fil. 5, 6 - dosar urmărire penală).

În consecință, Înalta Curte apreciază

ca legale și temeinice argumentele expuse de instanța de fond (pag. 1-2 ale

sentinței) și instanța de prim control judiciar (pag. 3-4 ale deciziei) cu

privire la încadrarea juridică a faptei.

Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Public.

Conform

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate

de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului, onorariul

apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportate din fondurile

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 86 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală,

privind pe inculpatul E.C.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 noiembrie 2008.