ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 373 din 4 octombrie

2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 4467/96/2007, a dispus

condamnarea inculpatului C.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

În baza art. 71 C.

pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar

conform art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpatului, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. și s-au pus în

vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost

suspendată și executarea

pedepsei

accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii.

Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus

confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lungimea de 22 cm și a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 521.917 lei cheltuieli de spitalizare către

spitalul Județean Târgu - Jiu și la 426,86 lei către Spitalul Orășenesc

Târgu-Cărbunești. Cu dobânzile legale aferente, precum și la 3000 lei

despăgubiri civile, 1000 lei cu titlu de daune morale și 175 lei cheltuieli de

judecată către partea civilă D.l.

A fost obligat inculpatul la 200 lei

cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 9 aprilie

2007, în jurul orei 13,30, inculpatul C.A.

s-a întâlnit pe drumul public din localitatea Albeni,

județul Gorj, cu partea vătămată D.l., între aceștia intervenind un conflict

spontan.

Cu acest prilej, inculpatul i-a aplicat

părții vătămate o lovitură cu un cuțit, producându-i leziuni corporale ce au

necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale și care au fost de

natură să pună în primejdie viața acesteia.

Din raportul

medico-legal întocmit de S.M.L. Gorj,

a rezultat că, la data internării, partea vătămată a prezentat

diagnosticul „plagă penetrantă hemitorace stâng” și alte leziuni corporale.

Situația de fapt a fost

dovedită cu materialul probator administrat atât în

faza urmăririi penale cât și în fața instanței, pe

parcursul cercetării judecătorești, respectiv, actele de constatare încheiate

de organele de poliție, depozițiile martorilor T.E., F.N., B.N., P.E., M.C., S.A.

și l.I., declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală

întocmit de S.M.L. Gorj.

În drept, s-a constatat că, fapta săvârșită

de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i)

C. pen., săvârșită sub stăpânirea

unei

puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea din partea părții

vătămate,

care l-a amenințat și lovit, reținându-se în favoarea lui circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de

inculpat, împrejurările concrete de comitere a acesteia, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, datele ce

caracterizează persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, orientându-se

astfel spre o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 3 ani, fără executare în

regim privativ de libertate, apreciindu-se că în acest mod se va contribui la

atingerea scopului educativ și preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei,

instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile

reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, stabilite în baza

adreselor înaintate de către Spitalul Târgu Cărbunești și Spitalul Județean

Târgu Jiu și a stabilit cuantumul.

Totodată, potrivit declarațiilor martorilor B.N.,

P.E., instanța de fond a constatat că partea vătămată D.l. anterior săvârșirii

infracțiunii, săvârșirii infracțiunii, efectua diferite munci contra-cost, la

diferite persoane, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei

de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând sumele pe care partea civilă le-ar

fi putut încasa pentru muncile prestate.

Referitor la cererea aceleiași părți civile

prin care a solicitat acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat

că, suma de 1000 lei este în măsură să conducă la repararea prejudiciului moral

suferit de partea vătămată ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apeluri partea civilă D.l. și

inculpatul C.A.

Apelanta parte civilă a

solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

primei instanțe și în rejudecare, să se dispună

majorarea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea modalității de

executare, în regim de detenție, motivându-se că, aplicarea art. 76 C. pen.,

este interpretată eronat, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât

cele prevăzute de lege, sub 1/3 din minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile, partea civilă a

solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudiciului moral

încercat de aceasta, având în vedere că a fost spitalizată și supusă unei

intervenții chirurgicale, suportând cheltuieli judiciare reprezentate de

onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform notelor scrise depuse la

dosar.

Prin decizia penală nr. 63 din 29 aprilie

2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de

inculpatul C.A. și partea civilă D.l. împotriva sentinței penale nr. 373 din 4

octombrie 2007 a tribunalului Gorj, a dispus desființarea în parte a sentinței

atacate și în baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul C.A. la tratament

medical, până la însănătoșire.

Prin aceeași hotărâre

s-a mai dispus majorarea daunelor morale pentru

partea civilă D.l. la suma de 5000 lei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de

364,49 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.l. și la plata a 35 lei

cheltuieli judiciare, reprezentând taxă avizare expertiză medico-legală către

I.M.L. Craiova.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.

44 alin. (2) C. pen., deoarece în momentul agresării părții vătămate,

inculpatul nu se afla în desfășurarea unui atac material direct, imediat și

injust împotriva sa, care să pună în pericol grav persoana acestuia, ci partea

vătămată doar se deplasa către inculpat, fără să dețină vreun obiect apt de a

fi folosit la lovirea lui.

S-a mai reținut că, împrejurarea anterioară

consumării infracțiunii, respectiv lovirea martorei T.E. cu pumnul, nu poate fi

reținută drept premisă a atacului îndreptat împotriva inculpatului de către

partea vătămată, cât timp nu se poate reține în cauză în absența oricărui

dubiu, că intenția părții vătămate a fost de a agresa pe inculpat, astfel încât

persoana acestuia să fie expusă unui pericol grav, respectiv să îi pericliteze

viața.

Sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei instanța de apel a apreciat că aceasta a fost corect

proporționalizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., infracțiunea dedusă judecății este o tentativă la omor calificat,

limitele pedepsei principale fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și

6 luni astfel că, aplicarea circumstanței atenuante a provocării în condițiile art.

73 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (2) C. pen., trebuie raportat la

aceste limite.

S-a mai arătat că, pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată de prima instanță este legală, situându-se la limita de

până la 1/3 din minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel că, s-a

apreciat ca fiind neîntemeiată critica formulată de partea civilă referitoare

la individualizarea judiciară a pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a

sancțiunii aplicate în cauză, instanța de contro judiciar a reținut că, față de

vârsta inculpatului, de starea de boală probată cu acte medicale, de lipsa

antecedentelor penale și de condițiile concrete de comitere a infracțiunii,

scopul preventivo-educativ al pedepsei se poate realiza și fără privarea de

libertate efectivă a acestuia, în condițiile art. 81 – art. 84 C. pen.

De asemenea, instanța de apel a mai avut în

vedere faptul că, inculpatul C.A. prezintă „sindrom psihoorganic deteriorativ”,

care i-a afectat discernământul, diminuându-l, e impune aplicarea măsurii de

siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire și a apreciat

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 C. pen., referitoare la

măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, în

vederea îmbunătățirii stării de sănătate.

Cu privire la latura civilă, instanța de apel

a avut în vedere că, probele testimoniale administrate în cauză, care confirmă

că, partea civilă obținea venituri din cultivarea terenului agricol în

suprafață de 2 hectare și presta activități în construcții, până la data

comiterii infracțiunii, după care nu a mai executat decât munci reduse în

gospodăria proprie.

Față de această situație, instanța de control

judiciar a apreciat că, prejudiciului material invocat de partea civilă,

constând în obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de 3000

lei în aceste condiții, este întemeiată, atât în raport de sumele indicate de

cei doi martori, reprezentând contravaloarea muncilor în agricultură și în

construcții, cât și în raport de culpa concurentă a părții civile, în

condițiile stării de provocare la producerea prejudiciului.

Referitor la cererea părții vătămate de

majorarea a contravalorii daunelor morale ce i se cuvin, instanța de apel a

apreciat că aceasta este justificată, întrucât partea vătămată a fost supusă

unei intervenții chirurgicale la data de 9 aprilie 2007, alături de perioada

necesară restabilirii stării de sănătate a acesteia, 18 zile îngrijiri

medicale, motiv pentru care, s-a dispus majorarea daunelor morale la suma de

5000 lei, corespunzător proporției culpelor reținute pentru părțile implicate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul C.A.,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. e) C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C.

pen., cu referire la art. 44 alin. (2) sau la art. 44 alin. (3) C. pen.,

întrucât a săvârșit fapta în legitimă apărare.

Cu privire la latura civilă a cauzei,

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale la plata

cărora a fost obligat către partea civilă D.l.

Examinând recursul în raport cu criticile

formulate de inculpat se contată că acesta este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului, se retine

că, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

au aplicat o pedeapsă corect individualizată, iar instanța de apel în mod

justificat a majorat de la 1000 lei

la 5000

lei contravaloarea daunelor morale cuvenite părții civile D.l.

Susținerile

inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în stare de legitimă

apărare este infirmată de materialul probator

administrat în cauză.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în

legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul public.

De asemenea, pentru a fi

incident textul de lege menționat este necesar

ca între atac și apărare să existe un raport de

proporționalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie

mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.

Pe de altă parte, potrivit art. 44 alin. (3)

C. pen., se află în legitimă apărare și persoana care, din cauza tulburării sau

temerii, în momentul săvârșirii faptei, a depășit limitele unei legitime

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a

produs atacul, fiind așa numitul exces scuzabil. Pentru ca depășirea limitelor

unei apărări necesare, sub imperiul tulburării sau temerii, să poată fi

considerată legitimă apărare, se cere și în acest caz, ca inculpatul să se fi

aflat, astfel cum prevede art. 44 alin. (2) C. pen., în fața unui atac material

direct, imediat și injust.

Determinarea stării de tulburare sau temere

implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul

condiția psihofizică a celui ce face apărarea.

Din materialul probator

administrat, nu rezultă că în cauză, a existat un

atac efectiv din partea victimei care să

îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 C. pen., astfel că nu se poate

reține că, fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare.

Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului

că patra vătămată ar putea să îl lovească în zona pieptului unde avea un

stimulator cardiac, nu justifică aplicarea dispozițiilor legale menționate.

Din declarațiile părții vătămate D.l.,

coroborate cu depozițiile martorilor C.C., F.N. și T.E., rezultă că, după ce

inculpatul s-a ridicat de pe banca și se îndrepta spre poarta casei sale,

pentru a intra în curte, a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate care se

îndrepta spre el, ulterior consumării atacului acesteia asupra martorei T.E. și

asupra lui, când obiectiv, acesta nu mai reprezenta un pericol imediat direct

pentru el ori pentru altă persoană.

Așadar, în momentul

agresării părții vătămate, aceasta nu desfășura un

atac material direct, imediat și injust împotriva

inculpatului și a martorei T.E., care să pună în pericol grav persoana

acestuia, ci doar se deplasa către inculpat, fără să aibă asupra sa un obiect

apt de a folosit la lovirea inculpatului.

Consecințele grave pe care le-au avut

loviturile pe care inculpatul Ie-a aplicat victimei sunt consemnate în raportul

de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj care atestă faptul că,

urmare agresiunii suferite partea vătămată a prezentat leziune traumatică

hemotoracică stângă care sa putut produce prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător, care necesită de la producere 16 - 18 zile îngrijiri

medicale. Leziunea traumatică prin plagă tăiată penetrantă hemitoracică a

determinat starea generală cu elemente de urgență medico-chirurgicală,

considerându-se că a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia fiind

datorată intervenției medico-chirurgicale oportun și corect efectuată.

Așadar, apărarea inculpatului, prin folosirea

unui corp contondent în fața unui atac al unei persoane neînarmate, nu poate fi

considerată a fi decât excesivă, în cauză nefiind îndeplinite, cumulativ,

condițiile prevăzute de art. 44 C. pen.

Prin urmare, din probele administrate în

cauză, rezultă că, fapta nu a fost săvârșită pentru înlăturarea unui atac

material, direct ori imediat din partea victimei, ci a fost comisă sub

stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate.

Înalta Curte constată că, în mod justificat

atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că, în cauză, nu sunt

incidente dispozițiile art. 44 C. pen., ci cele ale art. 73 lit. b) C. pen.,

inculpatul săvârșind tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., sub stăpânirea unei

puternice tulburări și emoții determinate de provocarea din partea părții

vătămate, produsă prin amenințare și violență, iar cererea inculpatului prin

care solicită achitarea sa, invocând existența unei cauze care înlătură

caracterul penal al faptei este neîntemeiată și urmează să fie respinsă ca

atare.

De asemenea, se constată că, cererea

inculpatului prin care solicită reducerea cuantumului despăgubirilor civile la

plata cărora a fost obligat către partea vătămată D.l., este nefondată.

Din declarațiile părții vătămate și ale

martorilor B.N, P.E., M.C., l.I., rezultă că, partea vătămată D.l., înainte de

a fi agresată de inculpat, își câștiga mijloacele de subzistență din cultivarea

terenului agricol în suprafață de 2 hectare și presta și activități în

construcții, însă capacitatea sa de muncă a fost semnificativ diminuată ca

urmare a leziunilor suferite, aceasta fiind aptă de a desfășura decât

activități în gospodăria proprie, astfel că, obligarea inculpatului la plata

despăgubirilor civile în sumă de 3000 lei stabilită de instanța de fond și

menținută de instanța de apel este corectă, neexistând motive pentru reducerea

acesteia.

Pe de altă parte, se constată că, în mod

justificat instanța de apel a majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părții

civile, de la 1000 lei la 5000 lei, ținând seama că aceasta a fost nevoită să

suporte o intervenție chirurgicală dificilă și de suferințele aferente ei,

pentru leziuni care i-au pus viața în pericol, a avut nevoie de o perioadă

îndelungată necesară restabilirii stării sale de sănătate, așa cum rezultă din

raportul de expertiză medico-legală, de 18 zile îngrijiri medicale, suportând mediul

spitalicesc, precum și efortul adaptativ pe care aceasta a trebuit să îl depună

pentru reluarea unei vieți normale și refacerii capacității sale de muncă.

Totodată, instanța de apel a stabilit în mod

corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul

către partea civilă, respectiv suma de 364,49 lei, proporțional culpei

procesuale derivate din culpa fiecărei părți la declanșarea procesului penal și

la plata sumei de 35 lei cheltuieli judiciare, care a reprezentat taxa avizare expertiză

medico-legală către I.M.L. Craiova.

Așadar, se constată că motivele de recurs

invocate de inculpat sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse ca atare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat urmează să fie obligat plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.A.

împotriva deciziei penale nr. 63 din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, azi 29

septembrie 2008.