ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 4 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 4467/96/2007, a dispus condamnarea inculpatului C.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar conform art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.

și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu lungimea de 22 cm și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 521.917 lei cheltuieli de spitalizare către spitalul Județean Târgu - Jiu și la 426,86 lei către Spitalul Orășenesc Târgu-Cărbunești. Cu dobânzile legale aferente, precum și la 3000 lei despăgubiri civile, 1000 lei cu titlu de daune morale și 175 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D.l. A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 9 aprilie 2007, în jurul orei 13,30, inculpatul C.A. s-a întâlnit pe drumul public din localitatea Albeni, județul Gorj, cu partea vătămată D.l., între aceștia intervenind un conflict spontan. Cu acest prilej, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, producându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură să pună în primejdie viața acesteia. Din raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că, la data internării, partea vătămată a prezentat diagnosticul „plagă penetrantă hemitorace stâng” și alte leziuni corporale.

Situația de fapt a fost dovedită cu materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv, actele de constatare încheiate de organele de poliție, depozițiile martorilor T.E., F.N., B.N., P.E., M.C., S.A. și l.I., declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj. În drept, s-a constatat că, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de provocarea din partea părții vătămate, care l-a amenințat și lovit, reținându-se în favoarea lui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, împrejurările concrete de comitere a acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, datele ce caracterizează persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, orientându-se astfel spre o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 3 ani, fără executare în regim privativ de libertate, apreciindu-se că în acest mod se va contribui la atingerea scopului educativ și preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, stabilite în baza adreselor înaintate de către Spitalul Târgu Cărbunești și Spitalul Județean Târgu Jiu și a stabilit cuantumul.

Totodată, potrivit declarațiilor martorilor B.N., P.E., instanța de fond a constatat că partea vătămată D.l. anterior săvârșirii infracțiunii, săvârșirii infracțiunii, efectua diferite munci contra-cost, la diferite persoane, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând sumele pe care partea civilă le-ar fi putut încasa pentru muncile prestate. Referitor la cererea aceleiași părți civile prin care a solicitat acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat că, suma de 1000 lei este în măsură să conducă la repararea prejudiciului moral suferit de partea vătămată ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri partea civilă D.l.

și inculpatul C.A. Apelanta parte civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare, în regim de detenție, motivându-se că, aplicarea art. 76 C. pen., este interpretată eronat, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sub 1/3 din minimul special prevăzut de lege. Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudiciului moral încercat de aceasta, având în vedere că a fost spitalizată și supusă unei intervenții chirurgicale, suportând cheltuieli judiciare reprezentate de onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform notelor scrise depuse la dosar.

Prin decizia penală nr. 63 din 29 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de inculpatul C.A. și partea civilă D.l. împotriva sentinței penale nr. 373 din 4 octombrie 2007 a tribunalului Gorj, a dispus desființarea în parte a sentinței atacate și în baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul C.A. la tratament medical, până la însănătoșire. Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus majorarea daunelor morale pentru partea civilă D.l. la suma de 5000 lei. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 364,49 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.l. și la plata a 35 lei cheltuieli judiciare, reprezentând taxă avizare expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., deoarece în momentul agresării părții vătămate, inculpatul nu se afla în desfășurarea unui atac material direct, imediat și injust împotriva sa, care să pună în pericol grav persoana acestuia, ci partea vătămată doar se deplasa către inculpat, fără să dețină vreun obiect apt de a fi folosit la lovirea lui. S-a mai reținut că, împrejurarea anterioară consumării infracțiunii, respectiv lovirea martorei T.E. cu pumnul, nu poate fi reținută drept premisă a atacului îndreptat împotriva inculpatului de către partea vătămată, cât timp nu se poate reține în cauză în absența oricărui dubiu, că intenția părții vătămate a fost de a agresa pe inculpat, astfel încât persoana acestuia să fie expusă unui pericol grav, respectiv să îi pericliteze viața.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei instanța de apel a apreciat că aceasta a fost corect proporționalizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., infracțiunea dedusă judecății este o tentativă la omor calificat, limitele pedepsei principale fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni astfel că, aplicarea circumstanței atenuante a provocării în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (2) C. pen., trebuie raportat la aceste limite. S-a mai arătat că, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță este legală, situându-se la limita de până la 1/3 din minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, astfel că, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica formulată de partea civilă referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a sancțiunii aplicate în cauză, instanța de contro judiciar a reținut că, față de vârsta inculpatului, de starea de boală probată cu acte medicale, de lipsa antecedentelor penale și de condițiile concrete de comitere a infracțiunii, scopul preventivo-educativ al pedepsei se poate realiza și fără privarea de libertate efectivă a acestuia, în condițiile art. 81 – art. 84 C. pen. De asemenea, instanța de apel a mai avut în vedere faptul că, inculpatul C.A. prezintă „sindrom psihoorganic deteriorativ”, care i-a afectat discernământul, diminuându-l, e impune aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire și a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 C. pen., referitoare la măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, în vederea îmbunătățirii stării de sănătate.

Cu privire la latura civilă, instanța de apel a avut în vedere că, probele testimoniale administrate în cauză, care confirmă că, partea civilă obținea venituri din cultivarea terenului agricol în suprafață de 2 hectare și presta activități în construcții, până la data comiterii infracțiunii, după care nu a mai executat decât munci reduse în gospodăria proprie. Față de această situație, instanța de control judiciar a apreciat că, prejudiciului material invocat de partea civilă, constând în obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de 3000 lei în aceste condiții, este întemeiată, atât în raport de sumele indicate de cei doi martori, reprezentând contravaloarea muncilor în agricultură și în construcții, cât și în raport de culpa concurentă a părții civile, în condițiile stării de provocare la producerea prejudiciului.

Referitor la cererea părții vătămate de majorarea a contravalorii daunelor morale ce i se cuvin, instanța de apel a apreciat că aceasta este justificată, întrucât partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale la data de 9 aprilie 2007, alături de perioada necesară restabilirii stării de sănătate a acesteia, 18 zile îngrijiri medicale, motiv pentru care, s-a dispus majorarea daunelor morale la suma de 5000 lei, corespunzător proporției culpelor reținute pentru părțile implicate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) sau la art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât a săvârșit fapta în legitimă apărare. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și a daunelor morale la plata cărora a fost obligat către partea civilă D.l. Examinând recursul în raport cu criticile formulate de inculpat se contată că acesta este nefondat. Din examinarea actelor dosarului, se retine că, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, au aplicat o pedeapsă corect individualizată, iar instanța de apel în mod justificat a majorat de la 1000 lei la 5000 lei contravaloarea daunelor morale cuvenite părții civile D.l.

Susținerile inculpatului în sensul că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare este infirmată de materialul probator administrat în cauză. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. De asemenea, pentru a fi incident textul de lege menționat este necesar ca între atac și apărare să existe un raport de proporționalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.

Pe de altă parte, potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., se află în legitimă apărare și persoana care, din cauza tulburării sau temerii, în momentul săvârșirii faptei, a depășit limitele unei legitime apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, fiind așa numitul exces scuzabil. Pentru ca depășirea limitelor unei apărări necesare, sub imperiul tulburării sau temerii, să poată fi considerată legitimă apărare, se cere și în acest caz, ca inculpatul să se fi aflat, astfel cum prevede art. 44 alin. (2) C. pen., în fața unui atac material direct, imediat și injust. Determinarea stării de tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul condiția psihofizică a celui ce face apărarea.

Din materialul probator administrat, nu rezultă că în cauză, a existat un atac efectiv din partea victimei care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 C. pen., astfel că nu se poate reține că, fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului că patra vătămată ar putea să îl lovească în zona pieptului unde avea un stimulator cardiac, nu justifică aplicarea dispozițiilor legale menționate. Din declarațiile părții vătămate D.l., coroborate cu depozițiile martorilor C.C., F.N. și T.E., rezultă că, după ce inculpatul s-a ridicat de pe banca și se îndrepta spre poarta casei sale, pentru a intra în curte, a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate care se îndrepta spre el, ulterior consumării atacului acesteia asupra martorei T.E.

și asupra lui, când obiectiv, acesta nu mai reprezenta un pericol imediat direct pentru el ori pentru altă persoană. Așadar, în momentul agresării părții vătămate, aceasta nu desfășura un atac material direct, imediat și injust împotriva inculpatului și a martorei T.E., care să pună în pericol grav persoana acestuia, ci doar se deplasa către inculpat, fără să aibă asupra sa un obiect apt de a folosit la lovirea inculpatului. Consecințele grave pe care le-au avut loviturile pe care inculpatul Ie-a aplicat victimei sunt consemnate în raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj care atestă faptul că, urmare agresiunii suferite partea vătămată a prezentat leziune traumatică hemotoracică stângă care sa putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, care necesită de la producere 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Leziunea traumatică prin plagă tăiată penetrantă hemitoracică a determinat starea generală cu elemente de urgență medico-chirurgicală, considerându-se că a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia fiind datorată intervenției medico-chirurgicale oportun și corect efectuată. Așadar, apărarea inculpatului, prin folosirea unui corp contondent în fața unui atac al unei persoane neînarmate, nu poate fi considerată a fi decât excesivă, în cauză nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 44 C. pen. Prin urmare, din probele administrate în cauză, rezultă că, fapta nu a fost săvârșită pentru înlăturarea unui atac material, direct ori imediat din partea victimei, ci a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Înalta Curte constată că, în mod justificat atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen., ci cele ale art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul săvârșind tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate de provocarea din partea părții vătămate, produsă prin amenințare și violență, iar cererea inculpatului prin care solicită achitarea sa, invocând existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei este neîntemeiată și urmează să fie respinsă ca atare. De asemenea, se constată că, cererea inculpatului prin care solicită reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat către partea vătămată D.l., este nefondată.

Din declarațiile părții vătămate și ale martorilor B.N, P.E., M.C., l.I., rezultă că, partea vătămată D.l., înainte de a fi agresată de inculpat, își câștiga mijloacele de subzistență din cultivarea terenului agricol în suprafață de 2 hectare și presta și activități în construcții, însă capacitatea sa de muncă a fost semnificativ diminuată ca urmare a leziunilor suferite, aceasta fiind aptă de a desfășura decât activități în gospodăria proprie, astfel că, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 3000 lei stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corectă, neexistând motive pentru reducerea acesteia.

Pe de altă parte, se constată că, în mod justificat instanța de apel a majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile, de la 1000 lei la 5000 lei, ținând seama că aceasta a fost nevoită să suporte o intervenție chirurgicală dificilă și de suferințele aferente ei, pentru leziuni care i-au pus viața în pericol, a avut nevoie de o perioadă îndelungată necesară restabilirii stării sale de sănătate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, de 18 zile îngrijiri medicale, suportând mediul spitalicesc, precum și efortul adaptativ pe care aceasta a trebuit să îl depună pentru reluarea unei vieți normale și refacerii capacității sale de muncă.

Totodată, instanța de apel a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, respectiv suma de 364,49 lei, proporțional culpei procesuale derivate din culpa fiecărei părți la declanșarea procesului penal și la plata sumei de 35 lei cheltuieli judiciare, care a reprezentat taxa avizare expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova. Așadar, se constată că motivele de recurs invocate de inculpat sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse ca atare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 63 din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 29 septembrie 2008.