ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125 din 6 martie

2008, Tribunalul Gorj, secția

penală, a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute

în

sarcina inculpatului A.D.E., în art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.D.E., la pedeapsa de 12 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de

omor calificat.

S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

A fost menținută starea

de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut

din pedeapsă durata reținerii și a arestării

preventive de la 17 noiembrie 2006 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc.

pen. și a art. 88 C. pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit

tip briceag, corp delict.

A fost admisă în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă D.

I., dispunându-se obligarea inculpatului la plata

sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, daune morale.

Instanța a reținut, în esență, că în seara

zilei de 17 noiembrie 2006, inculpatul, observând-o pe D.I. în fața barului C.

din Tg. Jiu împreună cu alte persoane, a lovit-o cu un cuțit, producându-i un

traumatism cervical cu plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară. Lovitura

a fost aplicată într-o zonă vitală și numai datorită intervenției urgente a

medicilor viața victimei a fost salvată.

Prin decizia penală nr.

98 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova,

secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.D.E.

împotriva sentinței penale nr. 125 din 6

martie 2008 a Tribunalului Gorj, pe

care a desființat-o, în parte,

reducând pedeapsa de la 12 ani la 10 ani închisoare. Totodată, s-a restrâns și

conținutul pedepselor accesorii și complementare la aplicarea art. 64 lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A fost dedusă, în continuare, detenția și a

fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a

declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(l) pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că fapta sa constituie infracțiunea prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen., în raport cu numărul de zile de îngrijiri

medicale, iar pedeapsa a fost greșit individualizată.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente:

l). - Referitor la greșita încadrare juridică

a faptei [(caz de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 17 C.

proc. pen.)]:

Înalta Curte constată că în raport cu

modalitatea în care s-a săvârșit fapta, cu zona vitală lezată (zona cervicală,

intens vascularizată cu vase mari de sânge), cu obiectul folosit pentru lovirea

părții vătămate (un cuțit tip briceag) și intensitatea loviturii, inculpatul a

acționat cu intenție pentru uciderea victimei.

în aceste circumstanțe, numai datorită

intervenției rapide a medicilor, viața victimei a putut fi salvată.

Ca urmare, Înalta Curte constată că

încadrarea juridică m art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., este

corectă, inculpatul acționând cu intenție, nu doar pentru lovirea victimei, ci

pentru uciderea ei, art. 180 alin. (2) C. pen., nefiind incident în cauză.

greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct.

14 C. proc. pen.:

Înalta Curte consideră că nici acest caz nu

este aplicabil în cauză, deoarece instanța de apel a individualizat corect

pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 72 alin. (l) C.

pen., ținând seama de dispozițiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate

pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., gradul de pericol social al faptei

săvârșite, precum și de persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale.

Aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen., nu se justifică în raport cu atitudinea nesinceră a

inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, motivând că este

nevinovat, el aflându-se la domiciliul său. Ulterior, a declarat că regretă

fapta.

Or, lipsa de motivație a autorului faptei

precum și nesinceritatea sa constituie împrejurări care nu pot fi considerate

circumstanțe atenuante în raport cu prevederile art. 74 C. pen., astfel cum în

mod temeinic și legal au considerat și cele două instanțe.

În consecință, Înalta Curte reține că decizia

atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este

nefondat, urmând a fi respins.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din

pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 17 noiembrie 2006

la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei,

din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 2 iulie 2008 a Curții de

Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la

20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 august

2008.