ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 6 martie 2008, Tribunalul Gorj, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A.D.E., în art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.D.E., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de omor calificat. S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la zi, în baza art. 350 alin. (l) C. proc.

pen. și a art. 88 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag, corp delict. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I., dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, daune morale. Instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 17 noiembrie 2006, inculpatul, observând-o pe D.I. în fața barului C. din Tg. Jiu împreună cu alte persoane, a lovit-o cu un cuțit, producându-i un traumatism cervical cu plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară. Lovitura a fost aplicată într-o zonă vitală și numai datorită intervenției urgente a medicilor viața victimei a fost salvată. Prin decizia penală nr. 98 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.D.E.

împotriva sentinței penale nr. 125 din 6 martie 2008 a Tribunalului Gorj, pe care a desființat-o, în parte, reducând pedeapsa de la 12 ani la 10 ani închisoare. Totodată, s-a restrâns și conținutul pedepselor accesorii și complementare la aplicarea art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. A fost dedusă, în continuare, detenția și a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului inculpat. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că fapta sa constituie infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale, iar pedeapsa a fost greșit individualizată.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente: l). - Referitor la greșita încadrare juridică a faptei [(caz de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen.)]: Înalta Curte constată că în raport cu modalitatea în care s-a săvârșit fapta, cu zona vitală lezată (zona cervicală, intens vascularizată cu vase mari de sânge), cu obiectul folosit pentru lovirea părții vătămate (un cuțit tip briceag) și intensitatea loviturii, inculpatul a acționat cu intenție pentru uciderea victimei. în aceste circumstanțe, numai datorită intervenției rapide a medicilor, viața victimei a putut fi salvată. Ca urmare, Înalta Curte constată că încadrarea juridică m art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., este corectă, inculpatul acționând cu intenție, nu doar pentru lovirea victimei, ci pentru uciderea ei, art. 180 alin. (2) C. pen., nefiind incident în cauză.

2. - Cu privire la cazul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.: Înalta Curte consideră că nici acest caz nu este aplicabil în cauză, deoarece instanța de apel a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu prevederile art. 72 alin. (l) C. pen., ținând seama de dispozițiile codului penal, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana inculpatului, infractor cu antecedente penale. Aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nu se justifică în raport cu atitudinea nesinceră a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, motivând că este nevinovat, el aflându-se la domiciliul său.

Ulterior, a declarat că regretă fapta. Or, lipsa de motivație a autorului faptei precum și nesinceritatea sa constituie împrejurări care nu pot fi considerate circumstanțe atenuante în raport cu prevederile art. 74 C. pen., astfel cum în mod temeinic și legal au considerat și cele două instanțe. În consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.E. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 17 noiembrie 2006 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.