ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 617 din 21 octombrie 2008, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul R.P. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, cu începere de la 5 ianuarie 2008, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cuțit, corp delict.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 1299,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente, către partea civilă Spitalul Județean Târgu Jiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul R.P. a fost căsătorit cu victima R.A.N., căsătorie din care a rezultat un copil. Pe fondul unor neînțelegeri, apărute în anul 2007, legate de faptul că victima a intrat în relații extraconjugale, soții s-au separat în fapt, inculpatul locuind la domiciliul părinților săi, iar soția sa la domiciliul martorei T.L., mama acesteia.

În seara zilei de 14 ianuarie 2008, având informații că în domiciliul fostei soacre, unde locuia și victima, se afla concubinul acesteia din urmă, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, s-a îndreptat către locuința respectivă, a așteptat plecarea concubinului și a pătruns, fără drept, în curtea casei soacrei sale, unde a stat circa 30 de minute, sub un șopron, până în jurul orei 0,30, când partea vătămată a ieșit din casă. În acel moment, inculpatul a acostat-o pe fosta soție, i-a cerut explicații cu privire la prezența concubinului, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale, însă care nu i-au pus în primejdie viața.

Acțiunea violentă a inculpatului a fost întreruptă de intervenția martorei T.L., care l-a lovit pe inculpat cu o coadă de mătură.

După intervenția martorei, inculpatul a părăsit în fugă locul, a aruncat cuțitul în albia pârâului Totea, unde a fost găsit și ridicat, la indicațiile făptuitorului.

Situația de fapt reținută de prima instanță și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii părții vătămate, depozițiilor martorei T.L., raportului de constatare medico-legală și declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele săvârșite.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 54 din 12 martie 2009, a admis apelul declarat de inculpat, a descontopit pedepsele stabilite și a aplicat art. 74-76 C. pen., reducând pedepsele principale, astfel: la 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele astfel reduse, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost dedusă perioada arestării preventive.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. în art. 180 alin. (2) din același cod, precum și acordarea unei mai mari eficiențe a dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate.

Recursul nu este fondat.

În cauză a fost stabilită o situație de fapt în concordanță cu probele administrate, probe în raport de care și vinovăția inculpatului a fost corect stabilită.

Într-adevăr, fapta inculpatului de a aplica mai multe lovituri cu cuțit părții vătămate în zone vitale fiind întrerupt de intervenția martorei T.L. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor și nu ale infracțiunii de lovire, așa cum bine au reținut instanța de fond și cea de apel.

Faptul că inculpatul a urmărit uciderea victimei rezultă din modul în care acesta a acționat.

Astfel, inculpatul, înarmat cu un cuțit, a pătruns în locuința părții vătămate la o oră târzie, a așteptat partea vătămată și în momentul în care aceasta a apărut i-a aplicat cu cuțitul (a cărei formă și dimensiune a lamei putea să conducă la rezultatul urmărit) multiple lovituri în diferite zone ale corpului.

Raportul de constatare medico-legal întocmit de Serviciul de medicină legală Gorj evidențiază că inculpatul a aplicat 6 lovituri cu cuțitul, unele în zone vitale (la nivelul ramului mandibular drept, laterocervical drept bazal, la baza gâtului posterior paramedian, pe fața laterală stângă a toracelui, pe mamela stângă și parasternal drept inferior) victima fiind internată la Spitalul Târgu Jiu – chirurgie cu diagnosticul „plăgi înjunghiate cervicale și toracice”.

Aceste lovituri, deși nu au pus în primejdie viața victimei, așa cum se arată în raportul de constatare medico legal, trebuie considerate, datorită intensității cu care au fost aplicate, regiunilor vitale vizate și instrumentului folosit de inculpat, ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide.

Numai o împrejurare independentă de voința inculpatului, și anume faptul că în apărarea victimei a intervenit martora T.L., care l-a lovit pe agresor cu coada unei mături, a făcut ca violențele inculpatului să nu mai continue și să nu fie aplicate alte lovituri cu un rezultat mai grav.

În consecință, existând intenția de a ucide, este exclusă încadrarea faptei comise de inculpat în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen.

Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârea este criticată de inculpat prin al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că, în speță, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la persoana inculpatului, din probele administrate rezultă că acesta este caracterizat pozitiv de vecini, are o calificare profesională și a desfășurat activități în străinătate, nu are antecedente penale și a avut o poziție cooperantă cu organele de urmărire penală și cu instanța, împrejurări care au condus la reținerea în favoarea recurentului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (neindicate de instanța de apel, dar deduse din considerentele deciziei) cu reducerea corespunzătoare a pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege sancționator.

Având în vedere și pericolul social concret al faptei comise, pericol dedus din modalitatea în care inculpatul a conceput și înfăptuit infracțiunea și, mai ales, consecințele faptei penale, pedeapsa aplicată în cuantumul stabilit de Curtea de Apel Craiova apare ca bine individualizată și de natură să realizeze scopul preventiv educativ și coercitiv al pedepsei.

În raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat este nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

Se va computa perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la 15 ianuarie 2008 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 11 mai 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.