ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2815/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 31 martie 2009, Tribunalul Gorj, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.Ș. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II -a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv, începând cu 23 ianuarie 2009 la zi, menținându-se starea de arest.

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, astfel: - suma de 2555,85 lei, cu dobânda legală calculată până la data plății, către partea civilă Spitalul Județean Tg. Jiu; - suma de 1620 lei, despăgubiri pentru daune materiale, și suma de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă P.I.F. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 22 ianuarie 2009, inculpatul P.Ș., după ce consumase băuturi alcoolice într-un bar administrat de martora S.M., l-a acostat pe numitul C.V., pe care 1-a lovit de mai multe ori. Acesta din urmă a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la locul conflictului, aplicând inculpatului, cu această ocazie, o amendă administrativă.

După plecarea organelor de poliție, în timp ce C.V. se deplasa spre domiciliul său, inculpatul l-a acostat din nou, i-a distrus bicicleta, apoi l-a lovit de mai multe ori, conflictul respectiv desfășurându-se în fața curții numitului P.I. În aceste împrejurări, pentru a aplana conflictul, din curte a ieșit partea vătămată P.I.F., iar în momentul în care acesta s-a aplecat să ridice bicicleta lui C.V., inculpatul 1-a lovit cu un cuțit, provocându-i grave leziuni corporale. Potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile au fost produse cu un cuțit, ele punând în primejdie viața victimei, pentru vindecarea acestora fiind necesare 3 5-40 zile îngrijiri medicale. Situația de fapt reținută de prima instanță a avut ca bază un probatoriu constând în declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, coroborate cu declarațiile părții vătămate și cu cele ale martorului C.V., cât și cu celelalte acte ale dosarului.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurgând din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe inculpat, sincer în raport cu acuzația ce i s-a adus, și necunoscut cu antecedente penale, pe de altă parte. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia pentru nereținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul prevăzut de lege în planul stabilirii pedepsei, apreciind, atât în motivele scrise, cât și prin cele susținute oral de apărător, că a fost provocat de atitudinea violentă a minorului P.I.F. - victima infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 136 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest fel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: În primul rând, instanța de apel a constatat că prima instanță - pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat, coroborate cu declarațiile părții vătămate P.I.F., cu cele ale martorului C.V., cât și cu celelalte acte ale dosarului) - a reținut o situație de fapt corectă, încadrând juridic legal activitatea infracțională a inculpatului, acesta săvârșind tentativa de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În al doilea rând, instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece inițiativa conflictului avut cu martorul C.V. a aparținut exclusiv inculpatului, intervenția victimei P.I.F. fiind întâmplătoare, acesta încercând doar să aplaneze conflictul. În final, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, în aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., s-a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare judiciară, la stabilirea sancțiunii fiind avute în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, decurgând din urmările produse, dar și unele elemente ce-1 privesc pe inculpat, sincer în raport cu învinuirea ce i s-a adus, dar cu o atitudine inițială având ca scop derutarea investigației penale, reținându-se împrejurarea că, după revenirea la locul săvârșirii faptei, inculpatul a dat cuțitul folosit martorului M.Ș.

cu intenția manifestă de a face să rămână și alte amprente digitale pe obiectul vulnerant respectiv. Împotriva deciziei, inculpatul P.Ș. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de ambele instanțe (fil. 18 d.p.i. și fil. 19 d.a.), recunoscând săvârșirea faptelor și motivându-le prin consumul de alcool, iar în recurs și-a exercitat „dreptul la tăcere". Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. 1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. Potrivit art. 385/9 pct. 17 C. proc.

pen. hotărârile sunt supuse casării „când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică". În susținerea acestui caz de casare, apărarea a invocat lipsa intenției de omor, în final solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. Această apărare este invocată pentru prima dată în recurs, din verificarea conținutului părții introductive a sentinței și deciziei atacate nerezultând că lipsa intenției de omor a fost supusă examinării instanței de fond și instanței de apel. Critica cu privire la încadrarea juridică a faptei nu este întemeiată. În timp ce infracțiunile prevăzute de art. 180 și art. 181 C. pen. au ca element subiectiv intenția generală de vătămare corporală, infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de omor, chiar în modalitatea intenției indirecte, iar nu cu intenția generală de vătămare corporală.

Intenția, după caz, de vătămare corporală ori de omor, se stabilește de organele judiciare în baza probelor administrate și rezultă din modul concret de săvârșire a faptelor (comportamentul anterior și ulterior al făptuitorului, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată, etc). Conform actelor medico-legale, lovitura a fost aplicată cu un cuțit (obiect apt să cauzeze moartea, în anumite condiții de folosire), a fost vizată regiunea supraclaviculară stânga (zonă anatomică conținând organe vitale și vase de sânge importante) iar intensitatea loviturii a fost semnificativă (producând un șoc hemoragie masiv și o plagă pulmonară, leziuni care au impus transportarea victimei la două unități sanitare).

În raport cu criteriile anterior menționate, examinate atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, și cu probele administrate, corect s-a reținut intenția inculpatului de omor, iar nu intenția generală de vătămare corporală. 2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite: Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat [tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.] este sancționată cu o pedeapsă de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 am și 6 luni ani închisoare, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 9 ani închisoare.

Pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Astfel, conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: - de dispozițiile părții generale a Codului penal; - de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; - de gradul de pericol social al faptei săvârșite; - de persoana infractorului; - de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Critica inculpatului privind greșita nereținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. este neîntemeiată.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: - „conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; - „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului,", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la prezentarea inculpatului aflat în stare de arest la organele judiciare de urmărire penală și de judecată, și nici la recunoașterea și regretarea faptelor în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește vinovăția acestuia, probatoriu deja administrat de organele judiciare.

Toate datele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, starea de beție în care s-a aflat la data faptelor, recunoașterea și regretarea faptelor săvârșite, vârsta acestuia) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen., criterii care au contribuit la aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare (situată cu 1 an și 6 luni peste minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare), iar nu orientat către maximul de 12 ani și 6 luni închisoare. Este neîntemeiată și critica inculpatului cu privire la nerețmerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.

constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă". Probatoriu] administrat nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat" prin una din modalitățile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. („prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă"). Partea vătămată, observând conflictul între inculpat și numitul C.V., a ieșit din curte și a intervenit pentru a aplana conflictul, lovirea sa cu cuțitul având loc în momentul în care aceasta s-a aplecat să ridice bicicleta persoanei agresate de inculpat.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ș. împotriva deciziei penale nr. 136 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 ianuarie 2009 la 19 august 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.