ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2815/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2815/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90

din 31 martie 2009, Tribunalul Gorj, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.Ș.

la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

complementară, pentru tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art.

71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza

II

-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată, durata arestului preventiv, începând cu 23 ianuarie 2009 la zi,

menținându-se starea de arest.

A fost obligat inculpatul la

plata despăgubirilor civile, astfel:

-

suma de 2555,85 lei, cu

dobânda legală calculată până la data plății, către partea civilă Spitalul

Județean Tg. Jiu;

-

suma de 1620 lei,

despăgubiri pentru daune materiale, și suma de 20.000 lei, despăgubiri pentru

daune morale, către partea civilă P.I.F.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În seara

zilei de 22 ianuarie 2009, inculpatul P.Ș., după ce consumase băuturi alcoolice

într-un bar administrat de martora S.M., l-a acostat pe numitul C.V., pe care

1-a lovit de mai multe ori.

Acesta din

urmă a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la locul conflictului,

aplicând inculpatului, cu această ocazie, o amendă administrativă.

După plecarea

organelor de poliție, în timp ce C.V. se deplasa spre domiciliul său,

inculpatul l-a acostat din nou, i-a distrus bicicleta, apoi l-a lovit de mai

multe ori, conflictul respectiv desfășurându-se în fața curții numitului P.I.

În aceste

împrejurări, pentru a aplana conflictul, din curte a ieșit partea vătămată P.I.F.,

iar în momentul în care acesta s-a aplecat să ridice bicicleta lui C.V.,

inculpatul 1-a lovit cu un cuțit, provocându-i grave leziuni corporale.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală leziunile au fost produse cu un cuțit,

ele punând în primejdie viața victimei,

pentru vindecarea

acestora fiind necesare 3 5-40 zile îngrijiri medicale.

Situația de

fapt reținută de prima instanță a avut ca bază un probatoriu constând în

declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, coroborate cu declarațiile

părții vătămate și cu cele ale martorului C.V., cât și cu celelalte acte ale

dosarului.

La stabilirea

pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, decurgând din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente

ce privesc pe inculpat, sincer în raport cu acuzația ce i s-a adus, și

necunoscut cu antecedente penale, pe de altă parte.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea și

netemeinicia pentru nereținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul prevăzut de lege în planul

stabilirii pedepsei, apreciind, atât în motivele scrise, cât și prin cele

susținute oral de apărător, că a fost provocat de atitudinea violentă a

minorului P.I.F. - victima infracțiunii.

Prin decizia

penală nr. 136 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a

respins ca nefondat apelul inculpatului.

Pentru a dispune în

acest fel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În primul

rând, instanța de apel a constatat că prima instanță - pe baza unui probatoriu

concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile de recunoaștere făcute de

inculpat, coroborate cu declarațiile părții vătămate P.I.F., cu cele ale

martorului C.V., cât și cu celelalte acte ale dosarului) - a reținut o situație

de fapt corectă, încadrând juridic legal activitatea infracțională a

inculpatului, acesta săvârșind tentativa de omor calificat, infracțiune

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În al doilea

rând, instanța de apel a apreciat că nu poate fi reținută circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece inițiativa conflictului

avut cu martorul C.V. a aparținut exclusiv inculpatului, intervenția victimei P.I.F.

fiind întâmplătoare, acesta încercând doar să aplaneze conflictul.

În final, cu referire

la pedeapsa aplicată inculpatului, în aplicarea criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen., s-a apreciat că prima instanță a făcut o justă individualizare

judiciară, la stabilirea sancțiunii fiind avute în vedere gradul de pericol

social concret ridicat al faptei săvârșite, decurgând din urmările produse, dar

și unele elemente ce-1 privesc pe inculpat, sincer în raport cu învinuirea ce i

s-a adus, dar cu o atitudine inițială având ca scop derutarea investigației

penale, reținându-se împrejurarea că, după revenirea la locul săvârșirii

faptei, inculpatul a dat cuțitul folosit martorului M.Ș. cu

intenția

manifestă de a face să rămână și

alte amprente digitale pe obiectul vulnerant respectiv.

Împotriva deciziei,

inculpatul P.Ș. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în cazul de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Cu acordul său,

inculpatul a fost ascultat de ambele instanțe (fil. 18

d.p.i.

și fil. 19

d.a.),

recunoscând săvârșirea faptelor și motivându-le prin consumul de alcool, iar în

recurs și-a exercitat „dreptul la tăcere".

Recursul va

fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

1) asupra cazului de

casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.

Potrivit art. 385/9

pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când faptei săvârșite i

s-a dat o greșită încadrare

juridică".

În susținerea acestui

caz de casare, apărarea a invocat lipsa intenției de omor, în final

solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Această

apărare este invocată pentru prima dată în recurs, din verificarea conținutului

părții introductive a sentinței și deciziei atacate nerezultând că lipsa intenției

de omor a fost supusă examinării instanței de fond și instanței de apel.

Critica cu

privire la încadrarea juridică a faptei nu este întemeiată.

În timp ce

infracțiunile prevăzute de art. 180 și art. 181 C. pen. au ca element subiectiv

intenția generală de vătămare corporală, infracțiunea de omor se săvârșește cu

intenția de omor, chiar în modalitatea intenției indirecte, iar nu cu intenția

generală de vătămare corporală.

Intenția,

după caz, de vătămare corporală ori de omor, se stabilește de organele

judiciare în baza probelor administrate și rezultă din modul concret de

săvârșire a faptelor (comportamentul anterior și ulterior al făptuitorului,

numărul și intensitatea loviturilor aplicate, obiectul vulnerant folosit, zona

anatomică vizată, etc).

Conform

actelor medico-legale, lovitura a fost aplicată cu un cuțit (obiect apt să

cauzeze moartea, în anumite condiții de folosire), a fost vizată regiunea

supraclaviculară stânga (zonă anatomică conținând organe vitale și vase de

sânge importante) iar intensitatea loviturii a fost semnificativă (producând un

șoc hemoragie masiv și o plagă pulmonară, leziuni care au impus transportarea

victimei la două unități sanitare).

În raport cu

criteriile anterior menționate, examinate atât de instanța de fond, cât și de

instanța de apel, și cu probele administrate, corect s-a reținut intenția

inculpatului de omor, iar nu intenția generală de vătămare corporală.

2) asupra

cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit art.

385/9

pct. 14

C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Condițiile cazului de casare

invocat nu sunt îndeplinite:

Infracțiunea

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat [tentativă de

omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175

alin. (1)

lit. i) C. pen.] este sancționată

cu o pedeapsă de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 am și 6 luni ani

închisoare, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 9 ani închisoare.

Pedeapsa a

fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Astfel,

conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama:

- de dispozițiile părții generale a Codului

penal;

- de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal;

- de gradul de pericol social al

faptei săvârșite;

- de persoana infractorului;

- de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Critica inculpatului

privind greșita nereținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. este neîntemeiată.

Recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât

dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea

faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se

învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei. Astfel:

- „conduita

bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la

absența antecedentelor penale;

- „atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața

autorității, comportarea

sinceră în cursul procesului,", în sensul

art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la prezentarea inculpatului aflat în

stare de arest la organele judiciare de urmărire penală și de judecată, și nici

la recunoașterea și regretarea faptelor în condițiile existenței unui

probatoriu care dovedește vinovăția acestuia, probatoriu deja administrat de

organele judiciare.

Toate datele

personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, starea de beție în

care s-a aflat la data faptelor, recunoașterea și regretarea faptelor

săvârșite, vârsta acestuia) au fost avute în vedere ca și criterii de

individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen., criterii care au

contribuit la aplicarea unei pedepse de 9 ani închisoare (situată cu 1 an și 6

luni peste minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare), iar nu orientat

către maximul de 12 ani și 6 luni închisoare.

Este neîntemeiată și

critica inculpatului cu privire la nerețmerea circumstanței atenuante a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 73

lit. b)

C. pen. constituie circumstanță

atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită

gravă".

Probatoriu]

administrat nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că „ar fi fost

provocat" prin una din modalitățile prevăzute de art. 73

lit. b)

C. pen. („prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită

gravă").

Partea

vătămată, observând conflictul între inculpat și numitul C.V., a ieșit din

curte și a intervenit pentru a aplana conflictul, lovirea sa cu cuțitul având

loc în momentul în care aceasta s-a aplecat să ridice bicicleta persoanei

agresate de inculpat.

Față de cele

reținute, Înalta Curte, în temeiul art.

385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

inculpatului.

Potrivit art.

385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art.

88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive privative de libertate.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat

a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Ș. împotriva deciziei penale nr. 136

din 18 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de

la 23 ianuarie 2009 la 19 august 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 august

2009.