ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1857/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din

8 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul B.I.M. la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174, art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen.

Sub aspectul laturii civile,

în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ.,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile către partea civilă M.M. și la plata sumei de 1.109,862 lei cheltuieli

de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Târgoviște.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de

la data de 3 iulie 2008 la zi.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 28 aprilie 2008

inculpatul s-a aflat în locuința unui prieten din satul Mogoșești, unde s-a

întâlnit cu martorul A.C.V., căruia inculpatul i-a solicitat să-l ducă cu

autoturismul la domiciliul bunicilor săi.

Imediat după plecarea

autoturismului, partea vătămată M.M. și P.V. au făcut semne de oprire, amândoi

întrebându-l de conducătorul auto dacă este dispus să-i transporte în

Târgoviște și primind acceptul s-au urcat în mașină.

Inculpatul, aflat sub

influența băuturilor alcoolice, s-a adresat ireverențios celor doi ocupanți ai

locurilor din spate, exprimându-se în sensul că el este cel care hotărăște cine

se deplasează cu autoturismul, între aceștia având loc o altercație violentă.

În timpul conflictului, atât

M.M. cât și P.V. au observat asupra inculpatului un cuțit, ceea ce le-a

provocat o stare de temere și i-a determinat să coboare din mașină și să fugă

spre locuința părții vătămate, aflată la câteva sute de metri distanță.

În curtea locuinței lui M.M.

nu a reușit să intre decât P.V., în timp de M.M. a rămas în apropierea

gardului, fiind ținta agresiunii inculpatului, care arunca în el cu pietre.

Zgomotul pietrelor aruncate

a atras atenția familiei victimei, care a ieșit în curte, primul care s-a

apropiat a fost M.I.G., pe care inculpatul a încercat să-l lovească cu cuțitul,

însă doar l-a atins, reușind să evite atacul.

În același timp, de inculpat

s-a apropiat M.M., căruia B.I.M. i-a aplicat cu cuțitul trei lovituri, două

zona capului și una în zona abdominală stângă.

Partea vătămată a fost

imediat transportată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a fost supusă

intervenției chirurgicale.

Raportul de constatare

medico-legal nr. 264/V din 29 aprilie 2008 eliberat de Serviciul de Medicină

Legală a concluzionat că M.M. a prezentat leziuni de violență, produse prin

lovire repetată cu un corp tăietor-înțepător și care au necesitat 30-40 zile

îngrijiri medicale, iar plaga abdominală cu secțiune de intestin subțire și

hemoperitoneu i-a pus viața în pericol.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei,

planșelor foto executate, raportului de constatare medico-legală, depozițiilor

martorilor M.I.G., M.V., P.V.V., A.C.V., O.M. și I.A., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în

judecată.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 41 din 23 martie 2009, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Totodată, apelul formulat de

inculpat a fost respins, ca nefondat, inculpatul solicitând a se constata că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la legitima apărare, conform

art. 44 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, reducerea

pedepsei și menținerea primei hotărâri pronunțate.

Recursul nu este fondat.

În cauză a fost stabilită o

situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate și care

evidențiază vinovăția inculpatului.

La individualizarea

pedepsei, instanța de apel a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.

pen., potrivit cărora la stabilirea și aplicarea sancțiunii penale se ține

seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Inculpatul a comis o

infracțiune contra vieții, faptă deosebit de gravă, i-a aplicat părții vătămate

trei lovituri cu cuțitul în zone vitale, incidentul fiind provocat exclusiv de

făptuitor, într-un loc public.

Este adevărat că inculpatul

este o persoană tânără și lipsită de antecedente penale, însă modul și

împrejurările în care acesta a acționat asupra victimei conferă faptei o

asemenea gravitate, încât scopul pedepsei nu poate fi atins prin coborârea

acestuia sub limita minimă specială.

Raportat la pericolul social

concret al faptei și persoana făptuitorului, scopul coercitiv și preventiv

educativ al pedepsei exclude reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că pedeapsa

aplicată de instanța de apel a fost bine individualizată, motiv pentru care

recursul formulat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive de la 3 iulie 2008 la 20 mai 2009.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat B.I.M. împotriva deciziei penale nr. 41 din 23 martie 2009

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării preventive de la

3 iulie 2008 la 20 mai 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009