ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2272/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2272/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului de față pe baza
lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
Tribunalul
Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 74 din 19 februarie 2009 a
condamnat pe inculpatul C.V., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de
omor calificat („în public”) prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175
lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., la
pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
În
temeiul art. 71 alin. (2) C. proc. pen. a fost interzisă inculpatului
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)
C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
Conform
art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului,
iar în baza art. 88 C. pen. a fost computat din pedeapsă timpul reținerii/arestării
preventive cu începere de la 25 august 2008 la zi.
Pe
latură civilă a fost obligat inculpatul la: (i) 10.000 lei, daune morale către
partea civilă T.A., victima infracțiunii în cauză; (ii) 2464,52 lei daune
materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța,
reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei sus-menționate.
A
fost obligat inculpatul, potrivit art. 191 C. proc. pen., și la plata sumei de
1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În
fapt s-a reținut că în ziua de 22 august 2008 în jurul orelor 18
00
partea vătămată T.A. s-a deplasat în centrul localității Moreni, cu intenția de
a fi transportat cu autobuzul împreună cu mai mulți colegi de muncă în localitatea
Agigea, la serviciu; aici, s-a întâlnit cu martorul V.I. intrând împreună în
barul situat în zonă, unde au găsit așezați la o masă, consumând băuturi
alcoolice, răcoritoare, înghețată, pe inculpat C.V. și martorul G.A.; inculpatul
C.V. i-a invitat pe cei doi să servească câte o bere, în final propunerea fiind
acceptată doar pentru cumpărarea unei sticle cu răcoritoare.
La
scurt timp, partea vătămată T.A. însoțit de martorul V.I. au părăsit barul,
luând cu el de pe masă, sticla cu suc; deranjat de plecarea intempestivă a
celor doi din local inculpatul s-a deplasat în stradă la grupul la care se afla
partea vătămată și a cerut să-i restituie sticla cu răcoritoare și concomitent a
scos din buzunarul salopetei, un cuțit cu care i-a aplicat o lovitură părții
vătămate în zona toraco-abdominală; în urma durerilor insuportabile consecutive
înjunghierii, partea vătămată s-a așezat la sol, iar inculpatul s-a deplasat
din nou în bar, a mai comandat pentru el și martorul G.A. câte o înghețată, iar
după aproximativ 10 minute a părăsit localul la solicitarea proprietarului, cuprins
de panică de cele întâmplate.
Partea
vătămată T.A. a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean
Constanța fiind supusă unei intervenții chirurgicale, din raportul de
constatare medico-legală nr. 443/LR din 25 august 2007 rezultând că a prezentat
leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, ce i-au
pus viața în primejdie, și au necesitat în final 16-18 zile de îngrijiri
medicale pentru vindecare (leziune penetrantă în cavitatea toracică stângă și
abdominală cu exteriorizare de epiplon).
Audiat
la urmărirea penală și cercetarea judecătorească cu respectarea garanțiilor
procesuale/procedurale prev. în art. 6 și art. 171 C. proc. pen. inculpatul a
susținut în apărare că „partea vătămată a intrat din neglijență cu abdomenul în
cuțitul său” în momentul în care l-a atacat pe inculpat pe motiv că i-a ridicat
sticla cu răcoritoare; apărarea sus-menționată a fost înlăturată ca nesinceră
avându-se în vedere celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal
atestând în mod univoc, în coroborare cu actul medico-legal, faptul că
inculpatul a înjunghiat pe neașteptate cu cuțitul victima, în împrejurările
reținute de instanță, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului;
planșa foto; procesul verbal de identificare a inculpatului și de predare a
cuțitului folosit la agresionarea victimei; procesul verbal de concluzii
provizorii medico-legale; plângere parte vătămată; declarații martori oculari V.I.
și G.A.; procese verbale de confruntare între inculpat și martorii oculari;
cuțitul – mijloc material de probă, corp delict.
Existența
intenției de a ucide, iar nu doar de a produce vătămări/leziuni corporale cum a
solicitat inculpatul, a fost dedusă de instanță din materialitatea faptei, avându-se
în vedere că inculpatul C.V. a folosit un cuțit, corp contondent apt de a produce
moartea, a lovit cu intensitate victima în loc vital-abdomen; totodată,
intenția de a ucide a rezultat și din modul în care inculpatul a întrebuințat
cuțitul ce îl avea asupra sa, printr-o mișcare dinspre înapoi spre înainte și
de la dreapta spre stânga; ca atare, agresiunea fizică comisă în stradă, în condițiile
și urmările amintite, punerea în primejdie a vieții victimei prin aplicarea
unei lovituri cu intensitate sporită cu un cuțit în abdomen, s-a concluzionat a
realiza elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor
calificat („în public”), prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C.
pen.
Pedeapsa
aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul legal penal de 7 ani și 6
luni închisoare până la 5 ani închisoare, prin reținerea în favoarea sa ca
semnificație de circumstanțe atenuante judiciare în temeiul art. 74 alin. (2) C.
pen. a următoarelor date/situații cu caracter personal: (i) vârsta înaintată de
66 ani și (ii) starea de ebrietate accidentală în momentul săvârșirii faptei.
Pe
latura civilă daunele morale/materiale acordate părților civile au avut ca
temei de fapt infracțiunea comisă de inculpat iar ca bază legală dispozițiile
art. 15 și urm. C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. și art. 313 alin. (1)
din Legea nr. 95/2006 modificate prin O.U.G. nr. 72/2006.
2.
Apelul declarat în cauză de către inculpatul C.V. criticând sentința pentru
nelegalitate și netemeinicie, în principal schimbarea încadrării juridice a
faptei în infracțiunea mai ușoară de vătămare corporală gravă / ori lovire sau
alte violențe prev. de art. 182 respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., motivat
de lipsa intenției de a ucide iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate prin
reținerea în cauză și a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit.
a) C. pen., a fost respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin decizia nr. 36/P din 7 aprilie 2009 Curtea de
Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind
menținute în totalitate, pentru considerentele arătate în cuprinsul hotărârii atacate,
rezolvările judiciare pe latura penală/civilă adoptate în primă instanță.
În
baza art. 383 raportat la art. 381 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă
în cauză a inculpatului–apelant computându-se din pedeapsă detenția de
continuare la zi, fiind obligat acesta, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Împotriva
deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul C.V.
reiterându-se criticile de nelegalitate/netemeinicie din apel circumscrise
cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și 14 C.
proc. pen.
Criticile
amintite sunt neîntemeiate.
Cererea
inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat
în vătămare corporală gravă/lovire și alte violențe este nejustificată,
intenția de a ucide, și nicidecum de a produce doar vătămări/leziuni corporale,
cum susține acesta, rezultând din materialitatea faptei: (i) a folosit un cuțit
cu lama ascuțită cu lungimea de 8 cm., apt de a produce moartea, a lovit cu
intensitate victima în loc vital – abdomen; (ii) a aplicat lovitura ce a pus în
primejdie viața victimei printr-o mișcare dinspre înapoi spre înainte și de la
dreapta spre stânga cauzând o plagă toraco-abdominală de circa 1,5 cm (cu
exteriorizare de epiplon); (iii) leziunile de violență amintite au necesitat 18
zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind salvată în urma intervenției
medicale de specialitate.
În
raport cu modalitatea și împrejurările în care a fost comisă tentativa la omor
calificat în cauză, lipsa de antecedente penale a inculpatului, nu poate fi
acceptată în cauză ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit.
a) C. pen., iar pedeapsa aplicată acestuia în cuantum de 5 ani închisoare, în
condițiile art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., stabilite de prima
instanță și menținute în apelul procurorului, fără a mai fi atacate ulterior de
acesta, coborâtă sub minimul legal penal de 7 ani și 6 luni închisoare, este în
deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., reducerea sa fiind
nejustificată.
Verificând
cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. se reține legalitatea/temeinicia celorlalte rezolvări
juridice pe latura penală/civilă adoptate în primă instanță, și menținute în
apel, astfel încât în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.
Conform
art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. se va computa din pedeapsă timpul
reținerii arestării preventive de la 25 august 2008 la zi.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la
plata sumei de
300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 36/P din 7 aprilie 2009 a
Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 august 2008 la 16
iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească
statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 16 iunie 2009.