ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4132/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 136 din 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I., la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării de către inculpat pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestului preventiv începând cu 2 martie 2009 la zi.

A fost obligat inculpatul la 19.000 RON despăgubiri materiale către partea civilă P.M.

A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu la judecata în fond.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 1 martie 2009 inculpatul a asistat împreună cu alți tineri la o sărbătoare locală care a avut loc în localitatea S. În această împrejurare, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 23

00

a plecat spre locuința sa. În drum spre domiciliu, s-a întâlnit cu victima P.V., care locuiește în aceeași comună. Inculpatul o cunoștea pe victimă de mai mulți ani. Cei doi s-au salutat, iar victima a precizat inculpatului că merge la magazinul din apropiere pentru a-și cumpăra țigări. Acesta din urmă, având asupra sa două pachete de țigări, a servit-o pe victima P.V. cu o țigară, moment după care a fost invitat în domiciliul acesteia. Inculpatul a mers cu victima în casă, au intrat în bucătărie, au aprins lumina, au luat loc și au început să consume vin dintr-o sticlă pe care P.V. o adusese dintr-o cameră a locuinței. După aproximativ 30 de minute, victima a invitat pe inculpat într-o altă cameră, unde se aflau un televizor și o dormeză. Cei doi s-au așezat pe pat, au continuat să consume vin și discutau banalități, în timp ce urmăreau programul TV. În cursul acestor discuții, victima a dat de înțeles inculpatului că ar fi de acord să întrețină raporturi sexuale. Acesta nu a refuzat-o în mod expres, dar a avut o anumită reticență datorită diferenței mari de vârstă între ei. Victima era îmbrăcată în pulover și pantaloni de trening, iar la gât purta o basma. În jurul orei 4

00

aceasta a ieșit din camera respectivă, dar a revenit la scurt timp purtând doar un capot. A continuat să sugereze inculpatului întreținerea unor raporturi sexuale, după care s-a dezbrăcat de capot și l-a aruncat pe pat, rămânând complet dezbrăcată. Întrucât inculpatul nu a avut nici o reacție atunci când s-a dezbrăcat, victima a început să adreseze acestuia cuvinte indecente și jignitoare, în sensul că este prost și impotent. În fața acestei jigniri, inculpatul a lovit-o pe victimă cu palma peste față, iar când aceasta a căzut pe spate cu capul la marginea patului, a luat o basma, a prins-o de gât cu aceasta, a întors-o cu fața în jos și în această poziție a presat-o cu genunchiul în zona capului și a tras de capetele basmalei, fără să le înnoade. Victima s-a zbătut și a încercat să îndepărteze cu mâinile basmaua de la gât, însă inculpatul nu a slăbit strânsoarea, până când a constatat că aceasta nu mai mișca. Întrucât nu era sigur că victima a decedat, inculpatul a luat de pe noptieră o foarfecă și a lovit-o. Obiectul respectiv a rămas înfipt cu vârful în spatele victimei, aproape de gât. Cu toate că se afla în stare de ebrietate inculpatul și-a dat seama de gravitatea faptei comise și a dat foc obiectelor de lenjerie care aparțineau victimei și a așternutului de pe pat, folosind o brichetă. În acest fel, inculpatul spera că nu va putea fi identificat. În data de 2 martie 2009, în jurul orelor 6

00

, inculpatul a ajuns la domiciliul său și a spus fratelui să-l anunțe pe șeful de post în sensul că a omorât-o pe P.V. în locuința acesteia. Fratele inculpatului nu l-a crezut pe acesta. După ce a dormit o oră și jumătate, inculpatul s-a predat organelor de poliție. Mai întâi a mers la un magazin din apropiere, a cumpărat o sticlă de bere pe care a consumat-o, a spus mamei și surorilor sale că a omorât-o pe P.V. și a plecat la Postul de Poliție Scutelnici, unde s-a denunțat în legătură cu omorul comis.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie moartea victimei P.V. a fost violentă datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului (ștrangulare) pe fondul intoxicației etanolice acute. Leziunea traumatică de la nivelul regiunii cervicale (șanțul de ștrangulare) s-a putut produce prin comprimare cu basma și se află în legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul. Leziunile traumatice de la nivelul extremității cefalice, torace și membrele superioare s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure și corp înțepător-tăietor (foarfece) și ar fi necesitat 30 - 35 zile de vindecare în caz de supraviețuire. Arsurile prin flacără de la nivelul membrelor inferioare nu au avut caracter vital, iar în urma analizelor toxicologice s-a constatat că victima prezenta o alcoolemie de 3,83 gr‰. În secreția vaginală și anală, recoltată de la victimă, nu s-au evidențiat spermatozoizi.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei în timpul audierii de către organele de urmărire penale. În cursul cercetării judecătorești acesta a uzat de dreptul de a nu face declarații.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă, în mod neîndoielnic, din procesul-verbal de consemnare a autodenunțului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie, declarațiile inculpatului și din depozițiile martorilor audiați.

Reținând vinovăția inculpatului, în forma intenției directe, Tribunalul urmează să-l condamne, iar la stabilirea pedepsei și a modalității de executare va avea în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează ori atenuează răspundea penală, precum și persoana inculpatului, care are 25 de ani, este fără antecedente penale și a avut o poziție sinceră în cursul urmării penale.

În contextul elementelor de fapt mai sus-expuse, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și este de natură a asigura scopul prevenției generale și speciale.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.

Pe durata executării pedepsei inculpatului va fi lipsit de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Tribunalul a considerat că interzicerea inclusiv a dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei se impune în raport de gravitatea faptei, urmările acesteia și rezonanța socială.

În baza art. 350 C. proc. pen. va menține starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen. va deduce reținerea și arestul preventiv începând cu 2 martie 2009 la zi.

În latură civilă, fiica victimei P.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.000 RON daune materiale. A declarat partea vătămată că a efectuat cheltuieli de înmormântare în sumă de 4.000 RON reprezentând costul sicriului, hainelor, alimentelor pentru pomenire, al serviciului religios și al transportului până în județul Sibiu unde a avut loc ceremonia de înhumare. Pe lângă cheltuielile de înhumare partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 RON reprezentând contravaloarea mobilei din locuința victimei, a covoarelor, a păturilor, a perdelelor și a altor bunuri care au fost distruse în urma incendiului provocat de către inculpat.

În dovedirea pretențiilor civile, partea vătămată a depus bonuri fiscale pentru achiziționarea unor produse alimentare, factura din 6 martie 2009 reprezentând costul sicriului și furniturilor aferente, chitanță pentru înmormântare cămin, factura din 6 martie 2009 pentru transportul defunctei în localitatea unde a avut loc înmormântarea, fișă necesar articole funerare și bonuri fiscale aferente.

De asemenea, la solicitarea părții vătămate a fost audiat martorul P.P., care a declarat că în urma incendiului declanșat de inculpat la locuința victimei au ars covoarele, mobila s-a deteriorat, au ars cărțile și perdelele. De asemenea, martorul a precizat că la înmormântare au participat aproximativ 100 persoane, iar cheltuielile aferente acestui eveniment au fost în jur de 5.000 RON.

Martora V.F. a declarat că în urma incendiului imobilul victimei a suferit distrugeri, a ars mobila, cărțile din bibliotecă, covoarele și perdelele.

Prezent personal în ședința publică din 9 iulie 2009 inculpatul a declarat că este de acord să despăgubească partea vătămată cu suma solicitată de aceasta, respectiv 19.000 RON.

Tribunalul constată că partea vătămată, constituită parte civilă, a dovedit cu acte și martori paguba care a fost pricinuită în urma decesului victimei, constând în cheltuieli de înmormântare și contravaloarea distrugerilor provocate în locuința victimei, considerente pentru care, în baza art. 998 - 999 C. civ. va obliga inculpatul la plata sumei de 19.000 RON cu titlul de daune materiale.

Împotriva sentinței inculpatul G.I. a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 92 din data de 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Situația de fapt, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a infracțiunii precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, fiind dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie, autodenunțul, declarațiile inculpatului și depozițiile martorilor audiați, în sensul că în noaptea de 1/2 martie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice cu victima P.F. în locuința acesteia, inculpatul a ștrangulat-o cu basmaua de gât, deoarece aceasta îi dăduse de înțeles că ar vrea să întrețină raporturi sexuale și îl jignise, făcându-l prost și impotent pentru că nu a acceptat propunerile sale.

Inculpatul, realizând gravitatea faptei comise și pentru a nu fi descoperit și identificat de organele de poliție, a dat foc obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei și așternutului de pe pat, după care a părăsit locuința.

Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Buzău (dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie acute, consecință asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului (ștrangulare), pe fondul intoxicație etanolice acute, șanțul de ștrangulare de la nivelul regiuni cervicale s-a putut produce prin comprimare cu corpul delict - basmaua, existând un raport de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.

Din concluziile actului medical mai rezultă că leziunile traumatice de la nivelul extremității cefalice, torace și membrele superioare constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure și corp înțepător-tăietor (foarfece) și ar fi necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale în caz de supraviețuire, precizându-se că arsurile prin flacără de la nivelul membrelor inferioare nu au avut caracter vital.

Activitatea infracțională a inculpatului a fost caracterizată corect de instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de gravitatea faptei săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările care agravează ori atenuează răspunderea penală precum și de persoana inculpatului, care are vârsta de 25 ani, a avut o atitudinea sinceră în cursul urmăririi penale, s-a autodenunțat organelor de poliție și este lipsit de antecedente penale.

Tinerețea inculpatului și lipsa antecedentelor penale invocate de apărare în susținerea prezentului apel, dar mai ales săvârșirea faptei în stare avansată de ebrietate nu justifică reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de textul incriminator, așa cum s-a solicitat, întrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar diminua rolul educativ și de prevenție prevăzut de art. 52 C. pen., existând chiar și riscul ca prin aplicarea unei pedepse minime să fie încurajate și alte persoane să comită fapte asemănătoare, cunoscându-se că infracțiunile de violență săvârșite de tineri pe fondul consumului de alcool au luat o amploare deosebită atât în mediul rural cât și cel urban.

Deși inculpatul s-a autodenunțat și a recunoscut săvârșirea faptei, prezentând în detaliu felul în care a acționat, susținerea apărătorului că inculpatul nu a avut intenția să ucidă nu poate fi primită, deoarece din modalitatea de săvârșire a infracțiunii și atitudinea ulterioară a acestuia, care deși ștrangulase victima, pentru a se asigura că aceasta a murit a mai lovit-o cu o foarfecă în zona gâtului și apoi a incendiat locuința pentru a nu fi descoperit, dovedește în mod clar latura subiectivă a infracțiunii de omor, sub forma intenției directe, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că se afla într-o stare puternică de tulburare și emoție la momentul săvârșirii faptei, întrucât atitudinea victimei de a întreține relații sexuale cu acesta și cuvintele insultătoare adresate nu au fost de natură să provoace inculpatului o atingere gravă a demnității care să-i determine o puternică tulburare și emoție sub imperiul căreia să acționeze într-o manieră extrem de violentă, cu atât mai mult cu cât inculpatul putea părăsi locuința victimei încă de la primele sugestii adresate de aceasta referitoare la întreținerea unor relații intime.

În consecință, Curtea constată că pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare, cu executare în detenție, este proporțională cu gravitatea faptei comise și nu sunt elemente care să justifice reducerea acesteia.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul G.I. a declarat prezentul recurs.

În motivarea recursului, bazat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpatul personal (memoriu) și prin apărător (conform celor menționate în partea introductivă a deciziei), au arătat că se impune reducerea pedepsei deoarece: 1) a manifestat sinceritate în fața organelor judiciare, recunoscând săvârșirea faptei; 2) s-a predat organelor de poliție; 3) nu a acționat cu premeditare.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Condițiile cazului de casare invocat de către inculpat nu sunt îndeplinite deoarece:

a) pedeapsa aplicată este situată între limitele prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 15 ani închisoare.

b) pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Astfel, conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de:

- dispozițiile părții generale a C. pen.;

- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.;

- gradul de pericol social al faptei săvârșite;

- persoana infractorului;

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Împrejurarea că, așa cum susține inculpatul, nu a fost reținută premeditarea, a avut deja ca efect juridic excluderea acestei agravante și neîncadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. ("omor săvârșit cu premeditare"), pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 15 la 25 de ani închisoare.

Celelalte împrejurări invocate de inculpat (recunoașterea faptei, sinceritatea în fața organelor judiciare și predarea sa organelor de poliție) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. în înțelesul noțiunii "persoana infractorului", justificând hotărârea primei instanțe de aplicare a unei pedepse sub maximul prevăzut de lege.

Consecințele juridice ale acestor împrejurări favorabile inculpatului (recunoașterea faptei, sinceritatea în fața organelor judiciare și predarea sa organelor de poliție la scurt timp după săvârșirea faptei) au fost însă drastic limitate de gradul de pericol social concret al faptei relevat de probele administrate: uciderea victimei ca urmare a unei conduite a acesteia care nu ar fi impus o reacție atât de violentă și letală a inculpatului; insistența infracțională a inculpatului relevată, ulterior, de înfigerea unei foarfece în spatele victimei; aprinderea cu o brichetă a obiectelor de lenjerie ale victimei, acțiune care sugerează intenția inițială a inculpatului de a îngreuna aflarea adevărului și identificarea sa.

Reducerea pedepsei sub 10 ani închisoare, astfel cum solicită inculpatul în memoriul depus la dosar, ar fi fost posibilă numai prin reținerea unor circumstanțe atenuante.

Or, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Recunoașterea faptei de către inculpat și predarea sa organelor de poliție, indiscutabil elemente ce au trebuit a fi reținute de organele judiciare întrucât sugerează asumarea răspunderii pentru consecințele juridice ale faptei, au fost avute în vedere, așa cum s-a menționat anterior, ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 2 martie 2009, la 10 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009.