ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 341 din 30 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul Galați a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de 14 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după

executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la 25 februarie 2009).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen. a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a

acestuia de la 26 februarie 2009 la zi.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă promovată de partea civilă H.C. și, potrivit art. 14 C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții

civile suma de 15.000 RON, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse ca nefondate

celelalte pretenții solicitate de partea civilă.

În temeiul art. 189 și art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.940 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON,

reprezintă onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, în ambele faze

procesuale (200 RON la urmărirea penală, 100 RON la termenul din 23 martie 2009

și 300 RON la fond).

Suma de 500 RON, reprezentând onorariile

de asistență juridică, s-a dispus a fi avansată către Baroul Galați din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul D.V. în vârstă de 22 de

ani, nu avea ocupație și locuia împreună cu fratele său D.N. (persoană cu

handicap psihic) într-un imobil modest, pe raza comunei Barcea, județul Galați.

Vis-a-vis de locuința sa, se afla

locuința martorei C.N.P., persoană care, de aproximativ 6 ani trăia în

concubinaj cu victima H.V. - în vârstă de 50 de ani, din comuna Sinești,

județul Iași.

Întrucât victima H.V. se manifesta

violent cu concubina sa, tatăl acesteia din urmă i-a interzis de mai multe ori

lui H.V. să mai stea în imobilul martorei C.N.P.

Pe de altă parte, relațiile dintre

victimă și inculpat erau bune, cei doi obișnuind să consume împreună băuturi

alcoolice, astfel că în ultima perioadă de timp victima a locuit în casa

inculpatului.

În ziua de 22 februarie 2009,

victima H.V. și fiul concubinei sale, martorul C.M., s-au întors de la muncă,

din comuna Matca, și începând cu ora 15,00, inculpatul, fratele său, victima

H.V. și martora C.N.P., au consumat băuturi alcoolice în locuința lui D.V.

Pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, victima și inculpatul au început să se manifeste vulgar, condiții în

care martora C.N.P. a plecat la locuința sa, luându-l cu ea și pe fratele

inculpatului (D.N.), pentru a o ajuta să aprindă focul, după care acesta din

urmă a revenit la domiciliul său.

În jurul orelor 19,00, victima H.V.

l-a acuzat pe inculpat că i-a sustras un cutter și a început să caute prin

locuința acestuia obiectul respectiv, pe care l-a găsit sub dulapul din

bucătărie.

Inculpatul a negat că i-ar fi

sustras victimei acel obiect, astfel că cei doi au început să-și adreseze

injurii și să se amenințe reciproc. La un moment dat, victima i-a propus

inculpatului să iasă afară, în curte, pentru a se bate, propunere ce a fost

acceptată de acesta.

În curte, lângă poartă, victima a

scos un cuțit și a venit înspre inculpat care, a fugit în jurul casei, de două

ori, fiind urmat de către H.V.

La un moment dat, inculpatul s-a

oprit, a luat din vie un arac și s-a așezat în dreptul colțului din partea de

est a casei, așteptându-și adversarul. Atunci când victima a trecut de colțul casei,

aceasta a primit de la inculpat o lovitură cu aracul în zona feței, lovitură în

urma căreia a căzut la pământ, scăpând cuțitul din mână.

În continuare, inculpatul i-a mai

aplicat victimei o lovitură cu aracul în zona capului, obiectul contondent rupându-se.

Apoi a lăsat jos restul de arac, a luat de pe pământ cuțitul și, ținând-o pe

victimă de umăr, i-a aplicat o lovitură în zona gâtului, acesteia începând să-i

curgă sângele cu intensitate.

Fiind murdar de sânge pe mâini,

inculpatul a mers în casă, unde s-a spălat, ascunzând cuțitul sub canapea. A

ieșit din nou în curte și, pentru a vedea dacă victima mai trăiește, a lovit-o

cu piciorul, fără ca aceasta să reacționeze.

Inculpatul a luat resturile de la

arac și le-a aruncat în spatele curții, după care s-a dus și s-a culcat. În

jurul orei 01,00 noaptea, s-a hotărât să transporte cadavrul victimei în curtea

vecinei sale de peste drum - martora C.N.P. - gândindu-se că astfel nu va fi

bănuit de uciderea victimei.

În acest scop a luat victima de

picior și, prin târâre, a transportat cadavrul din curtea sa, în curtea

locuinței martorei C.N., lăsându-l la aproximativ 3 - 4 metri de poarta de

acces. Deasupra cadavrului a așezat o cruce din lemn (pe care a găsit-o în

curtea vecinei), iar apoi a revenit la locuința sa și s-a culcat.

În jurul orei 07,00, martora C.N.P.

văzând cadavrul fostului său concubin, a mers la postul de poliție din comună.

Până la sosirea organelor de

cercetare ale poliției judiciare, inculpatul a încercat să se disculpe în fața

martorilor C.N.P., C.M. și L.T., însă urmele de târâre de la locuința sa, în

curtea locuinței martorei C. erau mai mult decât evidente.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la

fața locului s-a procedat la ridicarea mai multor mijloace materiale de probă

(un cuțit, un fragment de material textil, un par din lemn, pe care s-au pus în

evidență urme de sânge uman aparținând grupei sanguine 01 - grupa sanguină a

victimei).

Din raportul de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei H.V. au rezultat

următoarele:

- moartea victimei a fost violentă;

- ea s-a datorat insuficienței

circulatorii acute, consecutive hemoragiei externe prin plagă tăiat-înțepată a

gâtului, cu secțiune cvasi-completă de arteră carotidă comună stânga;

- leziunile constatate la autopsie

au putut fi produse:

- plăgile epicraniene și plăgile

zdrobite ale buzelor cu avulsii dentare și fractura marginii alveolare a

maxilarului superior, prin loviri cu corp contondent, posibil bâta ridicată de

la fața locului;

- plaga gâtului, prin lovire cu corp

tăietor-înțepător, având lama cu un tăiș cu lungime de minim 10 cm. și lățime

maxim 3,2 cm;

- tumefacția și excoriația

zigomatică stânga prin lovire cu/sau de corp contondent;

- excoriațiile de pe fața dorsală a

trunchiului și plăgile de pe mâini, posibil prin târâre;

- plaga înțepat-tăiată a gâtului a

fost tanatogeneratoare, între această leziune și deces existând legătură

directă de cauzalitate; restul leziunilor ar fi necesitat pentru vindecare 25 -

28 zile de îngrijiri medicale, în caz de supraviețuire și prin avulsiile

dentare ar fi determinat infirmitate fizică permanentă;

- plăgile contuze epicraniene și de

la nivelul gurii au putut fi produse prin lovirea din față a victimei, iar

plaga gâtului, posibil prin lovire din față a victimei aflate în decubit

dorsal;

- în probele recoltate la necropsie

s-a dozat alcool etilic în concentrație de 2,40 g

‰

în sânge și 2,80 g

‰

în urină, ceea ce semnifică o stare de ebrietate avansată

cu incoordonare psihomotorie;

- grupa sanguină a victimei este 01,

Rh pozitiv.

Audiat fiind, cu respectarea

garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii prin

declarațiile date în cursul urmăririi penale, iar în faza cercetării

judecătorești, s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., arătând doar

că își menține declarațiile pe care le-a dat anterior.

Situația de fapt expusă mai sus și

vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare;

- procesul-verbal de cercetare la

fața locului și planșele fotografice;

- raportul de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică;

- raportul de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei și planșele foto

aferente;

- declarațiile martorilor C.N.P.,

C.M. și L.T. (audiați în ambele faze procesuale), coroborate cu declarațiile

date de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel inculpatul D.V., care a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, este neștiutor de

carte și a fost sincer pe tot parcursul procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 87/A din 12

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.V. împotriva Sentinței

penale nr. 341 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Galați.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive a acestuia cu începere de la data de 26 februarie 2009 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata

către stat a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus

a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești

către Baroul Galați.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Galați a apreciat că, toate datele privind persoana

inculpatului, cât și cele referitoare la împrejurările comiterii faptei, au

fost corect reținute de prima instanță, care a realizat o justă individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul D.V. care, prin apărătorul desemnat din

oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

În principal, inculpatul a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece niciun moment nu a avut

intenția de a suprima viața victimei.

În subsidiar, a solicitat urmare reaprecierii

materialului probator administrat în cauză, să se dispună reducerea cuantumului

pedepsei, întrucât este singurul întreținător al familiei sale, formată din doi

frați cu handicap și o bunică aflată la o vârstă foarte înaintată.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că prima instanță a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei

comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și

al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că este

neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de omor, în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Distincția esențială dintre

infracțiunea de omor și cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constă

în poziția subiectivă a autorului faptei, în raport de consecințele activității

sale infracționale, de urmările prevăzute ori doar acceptate ale agresiunii

comise.

Autorul infracțiunii prevăzute de

art. 183 C. pen., prin modul în care acționează, nu urmărește suprimarea vieții

victimei, ci doar aplicarea unei corecții circumscrisă sferei vătămării

corporale, dar care se soldează cu un rezultat letal.

În esență deci, rezultatul excede

intenției făptuitorului, ceea ce nu se întâmplă în cazul omorului, unde

rezultatul corespunde intenției, chiar dacă aceasta este directă sau indirectă.

În speță, inculpatul a acționat cu

intenția directă de a ucide victima, având în vedere gravitatea și multitudinea

leziunilor de pe corpul acesteia, din probatoriul administrat în cauză

rezultând că inculpatul a lovit, mai întâi, victima cu o bâtă, până când

aceasta s-a rupt, după care i-a aplicat, cu intensitate, o lovitură cu cuțitul

într-o zonă vitală (zona gâtului), victima fiind o persoană în vârstă, ceea ce

demonstrează că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (decesul

victimei), pe care de altfel l-a și urmărit.

De altfel, raportul de constatare

medico-legală a concluzionat că „moartea victimei H.V. a fost violentă, iar

plaga înțepat-tăiată din zona gâtului a fost tanatogeneratoare, între această

leziune și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată,

restul leziunilor necesitând pentru vindecare 25 - 28 zile de îngrijiri

medicale".

În aceste condiții, Înalta Curte

constată că, în mod corect, ambele instanțe - de fond și apel - printr-o

judicioasă apreciere a probatoriilor administrate, au reținut elementele cheie

în baza cărora au stabilit că intenția inculpatului a fost aceea de a suprima

viața victimei.

De asemenea, Înalta Curte constată

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, cu respectarea

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune

reducerea acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea unei pedepse se ține seama de dispozițiile generale ale

C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin urmare, este evident că,

atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este condiționat de

caracterul adecvat al acesteia, instanței de judecată revenindu-i sarcina

asigurării unei optime corelări între gravitatea faptei și periculozitatea

socială a infractorului pe o parte, și, durata și modalitatea de executare a

pedepsei, pe de altă parte.

Prin aplicarea unei pedepse se

urmărește să se obțină reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni, astfel ca pedeapsa ce se aplică, să fie adaptată persoanei

căreia îi este destinată și față de care se urmărește reeducarea.

La individualizarea pedepsei, prima

instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptei (pe fondul

unui conflict spontan și al consumului de alcool, inculpatul, într-un mod

deosebit de violent, a lovit mai întâi victima - persoană mult mai în vârstă -

până ce aceasta a căzut la pământ, după care a lovit-o cu cuțitul în zona

gâtului), urmarea produsă (suprimarea vieții victimei), pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului imediat după

săvârșirea infracțiunii (după ce a lovit victima cu cuțitul, inculpatul s-a

culcat, neinteresându-l soarta acesteia, iar în jurul orei 1,00 noaptea, când

s-a trezit, după ce s-a asigurat că victima a decedat, a târât-o în curtea

locuinței concubinei acesteia, încercând astfel să se disculpe.

În aceste condiții, nu se poate avea

în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor

de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.

Pe de altă parte, asemenea fapte,

neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea un sentiment de insecuritate

și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Având în vedere că inculpatul a

comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate

timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, Înalta Curte constată

că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa spre

limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 12 octombrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1)

C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive de la 26 februarie 2009 la 7 decembrie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga

recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 12 octombrie

2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2009

la 7 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2009.