ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 320/F din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați a fost condamnat inculpatul

N.S.,

la o pedeapsă de 20(douăzeci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pentru o perioadă de 4(patru) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen.

Conf. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 04 octombrie 2008 la zi.

S-a constatat că partea civilă N.A. nu are pretenții bănești și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În conf. cu disp. Art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perne-corp delict de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracționale.

În conf. cu disp. art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca suma de 400 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul Galați( faza de urmărire penală și judecată) va fi suportată din fondul M.J.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul N.S. a fost cercetat și trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Acesta era căsătorit cu partea civilă N.A. și au avut împreună un copil minor, respectiv victima, N.O., în vârstă de 6 ani și 11 luni. În anul 2005, împreună au hotărât ca partea civilă N.A. să meargă să muncească în Italia iar inculpatul să rămână acasă și să se ocupe de creșterea și educarea victimei. Aproximativ 3 ani inculpatul s-a ocupat de victima N.O., fiind ajutat material de soția acestuia care trimitea bani din Italia.

În luna aprilie 2008, partea civilă s-a reîntors din Italia iar relațiile cu inculpatul s-au deteriorat în mod vădit, motiv pentru care N.A. l-a luat pe minor și împreună cu acesta s-a stabilit la părinții săi.

Ulterior, după acest moment, inculpatul având și acceptul părții civile, a luat contact cu victima N.O. și a continuat să se intereseze de minor. Timp de aproape trei luni, inculpatul a fost plecat la muncă în Franța și apreciind că victima minoră nu este îngrijită și crescută corespunzător de soția sa și familia acesteia, a formulat o serie de sesizări la Primăria com. Bălăbănești, creând astfel stări tensionale.

Mai mult timp și mai precis până în luna octombrie 2008, între inculpat și partea civilă au existat discuții în contradictoriu pe seama minorului, fiecare dintre aceștia nefiind mulțumiți de felul în care se ocupă de creșterea și educarea acestuia.

În data de 04 octombrie 2008, în jurul orelor 14,00-15,00, victima N.O., însoțită de martorul V.G., în vârstă de 6 ani, au mers să se întâlnească cu inculpatul în apropierea locuinței părții civile N.A. Însoțiți de inculpat, victima și martorul V.G. au mers la locuința acestuia . S-au jucat, după care inculpatul a cerut martorului V.G. să meargă la locuința sa, motivat de faptul că dorea să stea singur cu fiul său.

În aceeași zi, în jurul orelor 16,00, inculpatul a mers în dormitor împreună cu victima, s-au așezat pe pat și s-au uitat la fotografiile de familie. Vorbind cu victima, inculpatul a aflat că acesta din urmă, urma să plece cu mama sa în Italia. Cu această ocazie, victima a aflat că „acolo în Italia urma să aibă un tată mai bun".

Pe fondul unor stări emoționale create de discuțiile purtate cu propriul copil, inculpatul a luat rezoluția infracțională de a-și ucide fiul.

Astfel, a așezat pe fața victimei o pernă de pe pat și a  sufocat-o, imobilizând-o cu picioarele. Când a realizat că victima a murit, inculpatul a întins-o pe pat, i-a pus mâinile pe piept și i-a aprins o lumânare.

După această activitate, inculpatul N.S. a părăsit locul faptei și a mers la mătușa sa, N.E., loc din care s-a autodenunțat, apelând la 112. Le-a sunat și pe rudele sale M.G. și C.A., cărora le-a făcut cunoscut că a ucis-o pe victima N.O.

Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu procesele-verbale de cercetare la fața locului (filele 2-4 dosar urm. pen.), planșa foto la fața locului (filele 5-19 dosar urm. pen.), declarațiile martorilor V.G.I., B.l., B.N., D.R. (filele 37-52 dosar urm. pen.), declarația părții civile N.A. (fila 36 dosar urm. pen.), toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului N.S.

Fiind audiat în cele două faze procesuale, inculpatul N.S. a recunoscut comiterea infracțiunii. S-a apărat prin aceea că nu a premeditat fapta, că a acționat dintr-un impuls pe fondul unei stări tensionate, generate de problemele pe care le avea cu mama copilului. În acest sens, a solicitat a fi reținute în favoarea sa, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale), cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prev. de lege.

S-a apreciat că apărarea inculpatului nu a putut fi primită, fiind înlăturată. S-a precizat că oricât de grave ar fi fost neînțelegerile cu soția sa și oricât de mari ar fi fost stările tensionale în care s-a aflat, nu puteau să-l determine să recurgă la o măsură atât de extremă și gravă, de a-și omorî propriul copil. Afirmația minorului în sensul că mama acestuia îl va duce în Italia și acolo îi va găsi un tată mai bun nu a fost de natură a-l supăra pe inculpat și de a-i crea o stare tensională atât de puternică încât să-l fi determinat să-și omoare copilul.

S-a apreciat că starea și manifestările violente ale inculpatului, chiar dacă după spusele acestuia nu a premeditat nimic rău împotriva minorului, nu au nici o justificare probatorie, care să convingă instanța că fapta a fost comisă sub imperiul unei stări emoționale puternice, de natură neimputabilă.

S-a arătat că la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. referitoare la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei comise, cât și de persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta, precum și împrejurările care au atenuat sau agravat răspunderea

penală( inculpatul, deși ajunsese la neînțelegeri cu soția sa, mama minorului victimă, neînțelegeri ce au luat amploare în timp, nu au justificat purtarea acestuia în a-și rezolva conflictele conjugale, cu agresiune asupra minorului în vârstă de numai 6 ani, provocându-i moartea.

S-a mai arătat că în drept, fapta inculpatului N.S., care în ziua de 04 octombrie 2008, la locuința sa din com. Bălăbănești, jud. Galați, a ucis-o pe victima N.O. în vârstă de 6 ani și 11 luni - fiu, prin sufocare, asfixie mecanică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Privitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă N.A., audiată în instanță (fila 74 dosar) a declarat că nu se constituie parte civilă și nu are pretenții bănești de la inculpat.

În conf. cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perne-corp delict, de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei infracționale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul N.S., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a susținut că hotărârea e nelegală, raportat la încadrarea juridică a infracțiunii. S-a arătat că inculpatul ar

fi

trebuit să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., deci pe lângă lit. c) să se rețină și lit. d) a art. 175 C. pen., având în vedere că infracțiunea de omor s-a săvârșit de inculpat, profitând de starea de neputință a victimei (fiul său minor în vârstă de 6 ani și 11 luni) de a se apăra.

S-a argumentat această cerere pe considerentul că forța fizică a victimei era vădit disproporționată față de aceea a inculpatului, inculpatul profitând de această stare a copilului și de neputința de a se apăra.

Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. S-a arătat că prima instanța era îndreptățită să aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, având în vedere natura infracțiunii, relațiile sociale cărora li s-au adus atingere, condițiile concrete în care a fost

săvârșită, precum și urmarea faptei. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate, și în rejudecare schimbarea încadrării juridice dată faptei și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, pentru a se asigura un echilibru între fapta comisă și răspunsul societății față de atingerea relațiilor protejate de lege.

Inculpatul în apelul promovat a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la atitudinea procesuală sinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal și la faptul că nu are antecedente penale.

În apel, inculpatul a solicitat proba cu martori și proba cu acte.

Astfel, a solicitat reaudierea martorului B.I. precum și reaudierea părții civile, având în vedere că existau anumite contradicții între declarațiile date de către aceștia în cele două faze ale procesului penal.

Curtea, în urma deliberării, a respins atât audierea martorului, cât și a părții civile, motivat de faptul că eventualele contradicții dintre declarații vor

fi

lămurite de către instanță pe baza coroborării și aprecierii tuturor probelor administrate în cauză. Totodată, atât martorul cât și partea civilă au fost audiați nemijlocit în fața instanței de fond, în condiții de contradictorialitate. De asemenea, inculpatul a depus în fața instanței de apel o serie de înscrisuri: - scrisori medicale, sentința civilă nr. 530 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Tg. Bujor, xerocopia plângerii adresată Primăriei comunei Bălăbănești la data de 25 mai 2008, xerocopia declarației părții civile autentificată de notar public S.T. prin încheierea de autentificare nr. 1209 din 16 aprilie 2007.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a fost considerat fondat

doar prin prisma motivului de nelegalitate invocat ce a vizat încadrarea juridică, iar

apelul inculpatului N.S. a fost considerat nefundat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept s-a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

S-a apreciat însă întemeiată critica Parchetului ce a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.

S-a considerat că inculpatul ar

fi

trebuit să fie condamnat prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., având în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reținându-se doar lit. c) a art. 175 C. pen., având în vedere că acesta a suprimat viața fiului său în vârstă de 6 ani și 11 luni, prin sufocarea cu o pernă. Victima infracțiunii de omor fiind fiul inculpatului - astfel încât în mod corect s-a reținut lit. c), dar s-a apreciat că se impunea și reținerea disp. art. 175 lit. d) C. pen., având în vedere că infracțiunea de omor s-a săvârșit de inculpat, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra.

Pentru aplicarea agravantei prev. de art. 175 lit. d) C. pen. este necesar, din punct de vedere obiectiv, îndeplinirea cumulativă a două condiții:

a.

victima să se afle în stare de neputință de a se apăra;

b. făptuitorul să profite de această stare a victimei.

În speța de față s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții precizate anterior:

- vârsta fragedă a victimei fiind o stare naturală și existând o neputință fizică evidentă de a se apăra - un minor în vârstă de 6 ani și 11 luni nu se putea apăra  împotriva acțiunii de ucidere a tatălui său, dat fiind că forța sa fizică vădit disproporționată, față de aceea a inculpatului.

- inculpatul a profitat de această stare a copilului și de neputința sa de a se apăra

.

Cu privire la individualizarea pedepsei, față de probele administrate în cauză, față de situația de fapt și de persoana inculpatului (care era la primul impact cu legea penală) și prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen., s-a considerat că pedeapsa aplicată (20 ani închisoare) a fost just dimensionată și aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

S-a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., așa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele:

( fiu corn. dețin pron

stan

și a 27.1

Sănc

Inculpatul a justificat săvârșirea faptei pe motivul deteriorării relațiilor dintre el și soția sa, dovedind că e o persoană lipsită de scrupule.

Față de toate acestea, s-a considerat că pedeapsa aplicată a fost just dimensionată și aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neimpunându-se majorarea sau reducerea cuantumului acesteia, criticile formulate atât de Parchet, cât și de inculpat pe acest considerent neputând

fi

reținute, motiv pentru care a fost

menținut cuantumul pedepsei de 20 de ani, aplicat de prima instanță.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal inculpatul N.S., a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reducerea pedepsei, reținerea circumstanțelor personale ale inculpatului, acesta fiind sincer, a considerat că se pot reține și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și art.

art. 74 lit. a), c) C. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

14 C. proc. pen. astfel cum s-a susținut oral la termenul de astăzi 20 ianuarie 2010 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului N.S., Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul deși nu are antecedente penale însă

prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp. art. 72 C. pen., s-a considerat că pedeapsa aplicată (20 ani închisoare) a fost just dimensionată și aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., precum și a disp. art. 73 lit. b) C. pen. așa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele:

( fiu corn. dețin pron

stan

și a 27.1

Sănc

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările și la ansamblul  condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului

în concret, față de gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită (inculpatul imobilizând propriul copil, sufocându-l, punându-i o pernă pe față), urmarea faptei (moartea fiului său), natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, relații ce ocrotesc viața - bunul cel mai de preț al unei persoane și față de persoana inculpatului care și la acest moment a apreciat că alte persoane sunt responsabile de situația ivită în familia sa și pe acest considerent a ajuns să săvârșească o asemenea infracțiune.

Inculpatul a justificat săvârșirea faptei pe motivul deteriorării relațiilor dintre el și soția sa, dovedind că e o persoană lipsită de scrupule.

În mod corect s-a apreciat că nu se pot reține nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, critica formulată de inculpatul N.S., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate în cuantum de 20 de ani, dispusă față de inculpatul N.S., asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 octombrie 2008 la 20 ianuarie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 octombrie 2008 la 20 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.