ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 290 din 4 noiembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6283/101/2009, s-a dispus condamnarea

inculpatului N.N. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 1 iulie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest

a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de

la inculpat a unui cuțit cu lungimea de 20 cm, folosit de inculpat la comiterea faptei.

În baza art. 17 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să

plătească către partea civilă minoră N.N. a unei prestații periodice lunare în

sumă de 150 lei, începând cu data de 30 iunie 2009 și până la majoratul minorei

sau până la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a obligației.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către

partea civilă N.N. cu titlu de daune morale.

A fost obligat același inculpat la plata sumei de 6.000 lei

daune materiale către partea civilă S.D.

S-a constatat că prin hotărârea nr. 9 din 6 octombrie 2009

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, definitivă prin nerecurare,

s-a dispus plata către S.D. a sumei de 1.500 lei, reprezentând avans din

compensația financiară primită prevăzută de Legea nr. 211/2004, sumă pe care a

dedus-o din despăgubirile materiale în cuantum de 6.000 lei, la plata cărora a

fost obligat inculpatul N.N.

S-a luat act că părțile vătămate D.M., N.V. și N.I. nu s-au

constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut în fapt următoarele:

Inculpatul N.N. și victima O.S. s-au căsătorit în 1983,

căsătorie care a fost desfăcută prin divorț în anul 1987. Ulterior divorțului,

părțile au locuit împreună, întreținând relații de concubinaj urmare cărora a

rezultat minora N.N., născută în anul 1999.

Relațiile dintre părți s-au deteriorat în mod treptat,

generând deseori certuri, dar și violențe fizice. Pe acest fond, în data de 30

iunie 2009, în jurul orelor 12,00 inculpatul a revenit acasă din sat și a

constatat că victima O.S., concubina sa, consumase băuturi alcoolice,

reproșându-i starea în care se afla. Victima s-a îndreptat către inculpat având

un cuțit în mână, moment în care acesta i-a aplicat două palme iar cei doi au

început să se împingă reciproc, căzând. La un moment dat victima se afla

întinsă pe jos, cu fața în sus, iar inculpatul deasupra acesteia. În acest

moment victimei i-a căzut cuțitul care a fost luat de inculpat, aplicându-i o

lovitură în zona piciorului drept. Ulterior, partea vătămată s-a ridicat și s-a

retras într-o altă cameră unde s-a închis. În după-amiaza aceleiași zile,

inculpatul a pătruns în camera în care se afla victima constatând decesul

acesteia.

Din Raportul medico-legal nr. 429/99 din 21 iunie 2009, întocmit

de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți și avizat de I.M.L. Craiova, conform

avizului nr. 145/A din 30 iulie 2009 a rezultat urmare examinării cadavrului,

existența mai multor semne de violență, iar leziunile s-au putut produce cu un

corp tăietor înțepător. Între leziunile constatate și deces s-a stabilit o

legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Raportat la starea de fapt reținută și la probele

administrate instanța de fond a constatat că fapta inculpatului N.N. realizează

elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a

declarat apel inculpatul N.N. solicitând desființarea acesteia și în cadrul

rejudecării, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.

183 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

A doua critică a vizat greșita individualizare a pedepsei

accesorii și greșita soluționare a laturii civile.

Prin decizia penală nr. 3 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus

respingerea apelului ca nefondat.

A fost dedusă, în continuare perioada arestul preventiv și

menținută starea de arest a inculpatului.

Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul N.N.,

solicitând casarea acestora prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și, în cadrul rejudecării, reținerea, în favoarea sa, a

dispozițiilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la pedeapsa accesorie inculpatul a lăsat soluția

ce se pronunța la latitudinea instanței.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen. constată

că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. constituie

circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau

printr-o altă acțiune ilicită gravă”.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior rezultă

că pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie să fie

întrunite mai multe condiții, și anume: să existe o infracțiune, adică o faptă

prevăzută de legea penală săvârșită cu intenție; infracțiunea să fie săvârșită

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; starea de tulburare sau

emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate;

provocarea să se fi produs de victimă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă iar infracțiunea să se

fi săvârșit împotriva provocatorului.

Criteriile după care instanța stabilește dacă fapta a fost

comisă sub imperiul unei puternice tulburări, sunt multiple avându-se în vedere

modul de derulare al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârșite,

temperamentul și alte trăsături ce caracterizează persoana infractorului,

relațiile dintre victimă și autor.

Pentru existența stării de provocare este necesar și

obligatoriu ca actul provocator din partea victimei să fie de natură și să aibă

aptitudinea de a produce în psihicul făptuitorului o tulburare sau o emoție

care l-au determinat să acționeze.

Caracterul provocator al actului trebuie apreciat atât din

punct de vedere obiectiv dar și subiectiv, a modului în care atitudinea

provocatorului s-a reflectat în conștiința făptuitorului.

În cauza dedusă judecății, în raport de modalitatea,

împrejurările comiterii faptei, dar și de temperamentul făptuitorului, se

constată ca fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile cerute de lege pentru

reținerea circumstanței legale atenuante a provocării.

Din probele administrate în cauză rezultă că relațiile

dintre inculpat și victimă erau tensionate, degenerând de multe ori în violențe

verbale și fizice.

În data de 30 iunie 2009, victima a fost cea care s-a

îndreptat spre inculpat cu un cuțit, împrejurare de natură a produce în

psihicul autorului o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia a

acționat.

Din declarațiile constante ale inculpatului rezultă că

victima s-a îndreptat spre el cu cuțitul (f. 55 dosar fond) și că anterior i-a

adresat amenințări spunându-i că-l va omorî (f. 55 dosar urmărire penală).

Reacția violentă a victimei, în împrejurări similare, este

descrisă și de martorul C.I. care arată că „victima consuma alcool, era

aprinsă, oamenilor fiindu-le teamă de ea” (f. 90 dosar fond).

Corelând împrejurările concrete în care a fost comisă

infracțiunea, cu capacitatea redusă a inculpatului de a-și controla reacțiile,

se poate aprecia că acesta a acționat sub imperiul unei puternice tulburări

provocate de victimă ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen.

În atare condiții, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte va dispune admiterea

recursului declarat de inculpatul N.N., casând hotărârile numai în ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste limite, prin reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului de la 11 ani la 9 ani închisoare.

Va fi limitat conținutul pedepsei accesorii la interzicerea

exercitării de către inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

Întrucât, sub aspectul laturii civile, guvernează principiul

disponibilității, aceasta va rămâne neschimbată, menținându-se, pe cale de

consecință, toate celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la

1 iulie 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva

deciziei penale nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze minori.

Casează decizia atacată și în parte sentința

penală nr. 290 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Mehedinți, numai cu privire

la individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste limite,

face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa

principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174

C. pen. de la 11 ani închisoare la 9 ani închisoare.

Limitează conținutul pedepsei accesorii la

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 1 iulie 2009 la 17 martie 2010.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.